Victor

In urechile multora inca rasuna vorbele lui Brucan de acum mai bine de 20 de ani: ”Stupid people, abia peste 20 de ani veti intelege ce este democratia!”.

Valul de indignare si reactiile furibunde pe care le-au avut multi dintre romani s-au mai estompat de atunci si pana acum, insa nu pentru ca indignatii de ocazie au reusit sa demonstreze ca au dreptate, ci doar pentru ca indignarea colectiva tine maxim 24 de ore. Personal, vad in cele 12 cuvinte ale lui Brucan un fel de recenzie, extrem de pe scurt, pentru o radiografie nationala pe care cineva cu mai multa rabdare si aplecare catre detaliu ar putea sa o faca in 12 volume. Probabil ca doar cuvantul ”democratie” ar trebui dezvoltat in cel putin 3 dintre ele.
Pe fond, nu despre democratie era vorba, ci despre capacitatea romanilor de a intelege cu adevarat unde au fost, unde sunt si unde vor sa ajunga. De asemenea, nu despre prostie cred ca putem sa vorbim, ci mai degraba despre un soi de ignoranta generata tocmai de inteligenta nativa, dar nu suficient educata a poporului.
Da, avea dreptate Brucan, dar numai in ce priveste cifra. Cei 20 de ani, deveniti metafora, sunt anii in care o noua genereatie isi poate atinge potentialul de dezvoltare. Cifra este corecta, insa nu ne-a spus si de cand sa incepem numaratoarea.
Ei bine, cred ca numaratoarea ar putea sa inceapa de acum, insa doar daca ne vom indrepta atentia spre copiii de astazi si vom face tot posibilul ca peste 20 de ani acestia sa fie pregatiti sa primeasca pe mana o Romanie ce a indraznit sa joace totul pe o singura carte. Si nu despre un joc de noroc ar trebui sa fie vorba, ci despre o decizie pe care sa o luam impreuna, constienti, lucizi, pragamatici si aproape ca pe un sacrificiu japonez.

In urma cu ceva vreme va anuntam ca lucrez de zor la un nou proiect dedicat parintilor si copiilor. Dupa aproape 3 luni, alaturi de o echipa senzationala, am reusit sa lansam Radio Romania Junior. Nu suntem la prima experienta media pentru copii si parinti. Vreme de mai multi ani, am reusit sa plantam impreuna cu copiii aproape 1000 de copaci, sa promovam mersul pe bicicleta si sa daruim mai mult de 600 de biciclete copiilor. Sute de brazi au fost impodobiti si cu ajutorul nostru, iar mii de carti au ajuns sa fie rasfoite de copiii ce s-au bucurat de darul altor copii. Timp de cativa ani am lucrat, fiecare dintre noi, cu o frenezie fantastica. Credeam in fiecare lucru pe care-l faceam, in fiecare cuvant pe care-l pronuntam, in fiecare copil pe care-l cunosteam si ne bucura fantastic de tare ceea ce vedeam in ochii copiilor, dar mai ales in ochii parintilor. A fost frumos, nebun, viu, colorat si neconditionat. In anii aceia mi-am amintit pentru prima data de cei 20 de ani ai lui Brucan si vedeam in fiecare dintre copiii ce sunau la emisiuni, participau la provocarile noastre sau veneau alaturi de noi in evenimente, tanarul/tanara care peste 20 de ani va face diferenta. Inca am convingerea ca pentru multi dintre ei asa va fi, iar pentru asta le multumesc parintilor ce ne-au creditat si validat in acea perioada. Au inteles ca suntem alaturi de ei si ca munca noastra este o completare a ceea ce isi doresc pentru copiii lor.
Cea mai mare parte a echipei de atunci si de acolo are acum o noua provocare. Am ales sa luptam impotriva unui virus infiorator. Un virus prezent in reteaua informatica a lumii care are ca scop stergera copilariei, caci asta inseamna Z.I.B.I.S.C – Zero Intentii Bune, Initiez Stergerea Copilariei. Poate ca nu ti-a atras atentia pana acum, dar fortele lui cresc cu fiecare desen animat violent, cu fiecare nota mica pe care o iau copiii, cu fiecare greseala pe care o fac oamenii mari atunci cand, uitand cat de fragila este copilaria, o vand impachetata in cutii colorate sau sticle frumos desenate la exterior. O lume fara copilarie este o lume fara viitor, iar viitorul nostru creste acum sub ochii nostri.

Provocarea este fantastica, iar responsabilitatea pe care ne-am asumat-o este sustinuta de o institutie media in care credem foarte mult. Diferenta dintre ”atunci” si ”acum” este data de faptul ca acum facem aceleasi lucruri, insa din perspectiva unui serviciu public. Practic, Radio Romania Junior iti apartine si tie, draga cititorule, asa cum si responsabilitatea fata de acest spatiu pe care l-am cunoscut, inca de copii, ca fiind Romania este si a ta.
Poate ca inca nu stim tot despre democratie, dar ne-am prins repede ca se traduce si prin drepturi si obligatii! Cred ca avem obligatia de a incerca sa ne construim viitorul prin copiii nostri si dreptul de a face tot ce este posibil pentru a pastra valorile in care credem.
Iti cer si tie o mana de ajutor!

Te invit sa pui umarul pentru ca Radio Romania Junior (si radioul tau, pana la urma), sa ajunga la cat mai multi copii si parinti. Ajuta-ne sa adunam Bytes buni in reteaua la care copiii oricum au deja acces. Ajuta-ne si ajuta-te sa facem din acest mic ”nepotel” al ”bunicului” Radio Romania un post de radio ce peste 20 de ani va avea acelasi valori in care crezi tu acum si in care ne dorim sa creada si copiii nostri.

Iti multumesc din sufletul meu de copil!

Victor Catalin

ps
nu uita sa dai un Like aici

1 Comment

Dragii mei, nu sunt multe de spus. Sunt insa foarte multe de facut, iar din acest moment incepe o noua etapa pentru platforma pe care am dezvoltat-o impreuna in ultimii 3 ani. Pe scurt, toateBlogurile.ro merge mai departe si isi continua directiile de dezvoltare pe care le are.

Multumesc, din suflet, tuturor celor ce au votat la sondajul pe care l-am lansat in platforma, celor ce mi-au scris incercand sa ma ajute, celor ce m-au sunat pentru a imi spune ca e pacat sa inchid platforma si celor care acum pun umarul la ceea ce va deveni platforma toateBlogurile.ro! Multumesc si celor care carcotesc pe margine, reusesc sa ma motiveze si mai mult!

Mesajele voastre m-au convins ca, pentru foarte multi dintre bloggerii inscrisi, tB.ro este un proiect romanesc important. Se pare ca, pana la urma,  pentru o parte dintre voi, aceasta platforma chiar este o comunitate.  Iar faptul ca foarte multi dintre voi, in ciuda anuntului de inchidere, ati continuat sa reveniti si sa activati in portal, m-a facut sa inteleg ca munca depusa si investitia facuta nu au fost si nu sunt in zadar.

Singura promisiune pe care pot sa o fac, in acest moment, este ca voi face tot posibilul ca acest proiect sa mearga mai departe, iar valorile pe care le-am setat, cultivat si pastrat impreuna nu se vor altera si nu isi vor pierde forma sau fondul.

Multumesc si tuturor bloggerilor ce vor pune umarul la crestere si promovarea acestui proiect dedicat blogosferei romanesti!

Victor Catalin

ps

In scurta vreme am sa va prezint un nou proiect media la care lucrez in aceasta perioada si ce isi va incepe emisia, cu programe, pe 1 Octombrie. Intre timp, m-am intors si la o mai veche pasiune, iar pentru acei bloggeri ce sunt si parinti pregatesc o adevarata surpriza new media. Pentru curiosi, raspund la intrebarile primite pe victor.catalin@toateBlogurile.ro .

41 Comments

Dupa un weekend lung si apasator, mi-am dat seama ca raspunsul in ce priveste viitorul tB.ro nu ar trebui sa fie doar la mine. Nu stiu, poate ca m-am speriat si ma tem sa iau, pana la capat, o astfel de decizie de unul singur. Dincolo de povestea mea si felul in care am reusit sa construiesc si sa cresc aceasta idee alaturi de oamenii care au crezut, la randul lor, in munca pe care am depus-o zile si nopti pentru a dezvolta o comunitate decenta de bloggeri romani, in acest moment nu mai poate fi vorba doar de mine.

Reactiile, de dupa anuntarea inchiderii platformei, m-au pus pe ganduri si m-au facut sa incerc sa gasesc cel mai bun raspuns la intrebarea “oare e bine ce fac?”. Propunerile de cumparare sau asociere mi-au gadilat putin ego-ul, dar mi-am dat seama ca nu am muncit in tot acest timp la dezvoltarea unei “baze de date”, ci la crearea unei comunitati. Pentru mine, acest proiect nu a fost niciodata o baza de date si doar atat. Daca va fi sa fie doar o baza de date, va asigur ca va fi doar una pusa pe un dvd, intr-un sertar.

Sunt mult prea implicat emotional si oricat de ridicola ar parea pentru unii aceasta atitudine si decizie, acum stiu ca macar am datoria sa mai fac o incercare si sa las comunitatea sa decida.

Stiu sigur ca nu vreau sa vand o baza de date si ca nu vreau sa risc pierzand controlul directiilor de dezvoltare dupa principiile pe care am construit, pe care le cunoasteti si v-au intampinat inca de la inscrierea in portal. Inca nu vreau sa cred ca decenta, respectul si responsabilitatea sunt niste valori perimate si nu pot sa genereze solidaritate cel putin la fel de puternica pe cat reusesc bascalia, hahalerismul, huiduiala si injuratura sa faca in Romania.

Am lansat un sondaj la care va invit sa raspundeti. Voi decideti ce va fi sa fie.

Va multumesc!

35 Comments

Scriu acest articol mai mult dintr-un fel de necesitate personala de a imi pune gandurile intr-o oarecare ordine si logica.

Desi nu am facut act de prezenta la manifestarile blogosferice romanesti, am avut suficient de mult timp si chiar interes sa urmaresc cine joaca, cum joaca, de ce joaca, pentru cine joaca si mai ales pentru ce joaca. Cred ca pot sa trag cateva concluzii sau cel putin sa pot sa spun ca am o oarecare idee despre fenomen. Nu, nu am pretentia unui social media expert si am tinut tot timpul departe de mine gandul de a incerca sa ma setez sau prezint ca un influencer, desi am crescut o comunitate de cateva mii de bloggeri. Ca exista un numar x de oameni care intamplator au aceeasi viziune ca si mine in ce priveste unele subiecte, este o alta discutie si care poate fi abordata doar din perspectiva unui palier de egalitate de care ma bucur eu.

Totusi, ce vreau sa scriu acum este legat mai mult de reactiile aparute dupa anuntul ca tB.ro se inchide. Cumva s-au incadrat in asteptarile pe care le aveam, dar cu cateva exceptii. Nu voiam sa scriu despre aceste exceptii, insa mi-au ridicat foarte multe semne de intrebare si chiar m-au pus intr-o oarecare dificultate. Dincolo de mailurile, sms-urile si ferestrele de messenger ce sareau ca floricelele de porumb in care amici, prieteni si foarte multi utilizatori isi exprimau parerea de rau, tristetea, indignarea sau chiar isi manifestau dorinta si intentia de a salva portalul, in primele ore de la publicarea articolului a venit prima oferta concreta de cumparare. Si ma gandeam, in capul meu, ca este o gluma in linia pe care o deschisese Titus in comentarii. A doua zi de dimineata, dupa o noapte lunga in care am “sarbatorit” decizia, am gasit inca un mesaj ce se inscria in acelasi registru, dar era ceva mai nuantat si am inteles nuantele in intalnirea ulterioara.  Surprize, surprize, cand ma intorceam spre casa de la acea intalnire, suna telefonul si in nici 2 ore deschideam un nou front de discutii pe marginea aceluiasi subiect. In dimineata zilei de Vineri am baut a doua cafea a zilei vorbind din nou despre acelasi lucru, dar de data asta cu cei care au lansat primii invitatia. Dupa pranz, a urmat un schimb de mailuri ce aveau cumva exact acelasi subiect, dar intr-o nota ceva mai deschisa, calda si foarte sincera. Iar pentru asta multumesc, inca odata si din tot sufletul! Defapt, a fost “discutia” care m-a facut sa-mi dau seama ca cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac acum este sa ma dau un pas inapoi si sa privesc, din nou, toata situatia in ansamblu.

Intrebarea ce mi-a venit firesc in minte, dincolo de toate celelalte intrebari care incearcau sa gaseasca cea mai buna alegere din optiunile ce mi s-au oferit, este totusi cea care m-a facut sa-mi dau seama ca ar trebui sa mai fumez niste tigari pe marginea subiectului, eu cu mine. Cum se face ca deodata, toateBlogurile.ro a devenit atat de interesant? Cum se face ca apar in 2 zile, cu tot cu intrebarea lui Vasile Manu, 4 intentii de preluare, dintre care 2 pentru exit total si contra unor sume decente si sensibil egale, dar si o propunere ceva mai nuantata de a continua proiectul printr-un contract in participatiune?
Despre intentia lui Manu, probabil mai mult o gluma, scriu deoarece a fost facuta oarecum public prin comentariul lasat la articol. Pe ceilalti nu-i nominalizez si daca voi face vreodata asta va fi doar daca si dupa ce se semneaza, in functie de ce cadem de acord sa comunicam.

Va spun sincer, cu mana pe inima, ca nu eram pregatit pentru asa ceva. Daca as fi avut un asemenea calcul in cap nu as fi lansat anuntul de inchidere, ci as fi inceput sa sap in directia asta. Macar atata lucru ma duce si pe mine mintea. Daca voiam sa vand, m-as fi straduit sa “coafez” platforma cat mai bine, nu sa o pun in situatia de a parea un chilipir. Poate gresesc, insa va asigur ca va fi orice altceva, dar nu un chilipir.

Nu am facut nicio clipa o evaluare a cat as putea sa cer pentru acest portal si probabil ca sunt in cea mai nepotrivita si subiectiva pozitie de a putea sa fac eu asta. Iar aici vine defapt partea cea mai grea si cumva motivul pentru care in momentul asta imi pun tot felul de intrebari existentiale.

Dincolo de parerile de rau si ofertele primite, asa cum ma asteptam, au aparut si articolele in care sunt pus la zid si executat pentru ca am avut indrazneala sa gandesc, creez, muncesc si sa investesc in ceea ce am crezut eu de cuvinta ca pot si vreau sa fac cu timpul meu si pe banii mei. Cred ca nu am sa inteleg niciodata genul asta de raportare la munca altora. Cei mai multi dintre ei habar nu au ce inseamna sa te apuci de asa ceva, sa pierzi ore intregi cautand solutii si sa le pui in practica, nu isi imagineaza cu cate probleme poti sa te confrunti real sau ce inseamna financiar o asemenea investitie. Au impresia ca daca au invatat sa instaleze un WordPress, stiu tot si incep sa scrie despre cum Google e de rahat, Facebook e prost, Zelist ii fura, iar toateBlogurile este o mizerie pentru ca e facut de unul pe care nu pot ei sa-l sufere.
Nu am sa incep sa le raspund nominal, nu merita efortul! Cei care chiar muncesc si stiu ce inseamna asta, tac si ma cauta ca sa-l cumpere. Daca au existat totusi momente cand am avut reactie fata de unele lucruri care s-au spus despre tB.ro, a fost atunci cand eram acuzati aiurea si pe nedrept de tot felul de prostii imaginare. Dar altfel, ma gandesc ca nu are niciun rost sa stau sa le explic ca diferenta dintre noi este ca eu macar am incercat sa fac mai mult decat sa vorbesc despre munca altora. Cat si ce am reusit sa fac, poate ca este discutabil sau poate fi abordat din mult mai multe perspective decat pot sa-si imagineze ei. Iar aici vorbesc doar despre online, pentru ca daca ar trebui sa deschid alte capitole din viata mea si le-as vorbi despre alte lucruri pe care le fac sau stiu sa le fac, sunt sigur ca s-ar pricepe si la ele mai bine decat mine )
Pentru linistea celor care rostogolesc zilele astea filmarea de la Net Start Up, din care oricum nu inteleg nimic saracii, promit ca am sa explic acel episod intr-un articol viitor si voi reposta articolul audio pe acea tema. Poate ca atunci vor intelege unii dintre copiii astia de ce am fost eu considerat “obraznic” acolo. Daca cumva trebuia sa fiu umil  si nu mi-a iesit chestia asta, probabil ca am fost obraznic.
Cel mai tare m-a facut sa zambesc insa faptul ca a avut reactie pana si smardoiasul blogosferei. Il stiti, baiatul ala de cartier putin trecut pe la scoala, cat sa stie despre ce au invatat ceilalti, dar care se lauda mai mult cu “scoala vietii” si prin agresivitate si tupeu ii tine pe unii la distanta, face pe alfa pentru cativa baieti lipsiti de directie proprie, ii face sa zambeasca condescendent pe unii care isi calculeaza pragmatic ca mai bine nu te pui cu nebunul si ti-l faci prieten sau e folosit de altii ca si coada de topor atunci cand interesele o cer. Iar pentru ca i s-a dus buhul de “baiat fin” acum se lauda si foloseste ca argument suprem faptul ca pe el il stiu toate cartierele din internet, asta pentru ca in Romania si unul ca Gore din Cluj devine vedeta. Poate vi se pare exagerata comparatia, dar cred ca doar mediul de manifestare difera.

Ca o concluzie, cred ca weekend-ul asta am sa incerc sa-mi dau seama daca circul isi mai merita painea sau daca painea se poate face si fara circ. Nu de alta, dar nu mi-a placut niciodata formula “paine si circ”.

Toate bune!

18 Comments

Dragii mei, desi trebuie sa recunosc faptul ca-mi este foarte greu sa scriu aceste randuri si sa gasesc formula cea mai potrivita pentru a exprima ceea ce simt si gandesc, cumva trebuie si sunt obligat sa vin cu un fel de explicatie.

De mai bine de 3 ani dezvolt si incerc sa cresc un proiect in care am crezut foarte mult, un proiect ce-mi doream sa devina suficient de matur si important incat sa se poata sustine prin ceea ce este. Am investit bani, suflet, timp, energie, creativitate, poate si ceva inteligenta (nu stiu daca suficienta) si mai ales speranta. Speranta ca va fi un proiect care va face diferenta. Am incercat de nebun si aproape impotriva tuturor “specialistilor” si a celor ce ma sfatuiau ca nu este bine ce fac, sa creez un spatiu interactiv si prietenos pentru bloggerii romani. Am plecat de la premisa ca blogosfera poate fi abordata si din alta perspectiva decat cea pe care incercau sa o seteze unii dintre jucatori. Am indraznit sa am credinta ca nu exista “bloggeri mari” sau “bloggeri mici” si ca sunt suficiente cateva valori simple si de bun simt cum ar fi respectul, decenta si responsabilitatea, pentru a aduna sub aceeasi umbrela, intr-o comunitate, oameni care la randul lor cred in aceste valori. In mare parte am reusit, dar trebuie sa recunosc ca am facut asta platind “preturi” mai mari decat imi permiteam.

Dincolo de povestea romantata a portalului tB.ro , exista si partea mult mai pragmatica sau chiar cinica a dezvoltarii si sustinerii acestui proiect. Unii dintre apropiati stiu detaliile, iar unii dintre voi pot sa intuiasca o parte. Am renuntat, in tot acest timp, la foarte multe lucruri pentru a face ca site-ul sa mearga si comunitatea sa creasca, dar din pacate am ajuns in punctul in care, pur si simplu, nu mai am la ce sa renunt. Trebuie sa recunosc faptul ca am gresit si ca m-am aruncat intr-un joc pe care nu-l cunosteam, pe care l-am subestimat si pe care, desi l-am invatat intre timp, trebuie sa-l abandonez si sa ma ridic de la masa. Nu mai am cu ce sa joc.

Sunt singurul vinovat, nu pot acuza pe nimeni de nimic, insa ma bucur ca am trait si aceasta experienta. Am invatat lucruri noi despre oameni, despre prietenie, despre mine si chiar despre online. Cu siguranta, cea mai valoroasa lectie pe care am primit-o este cea despre mine. Un bun prieten, ma intreba cu indignare, stiind alte lucruri pe care le-am facut pentru altii si cunoscand si toata povestea acestui proiect, cum de nu am reusit sa fac performanta pentru mine cand in alte situatii si pentru altii am facut aproape minuni. Nu numai ca a durut si a ars precum un fier incins, intrebarea mi-a dat o buna ocazie de a reflecta putin la ultimii ani si la cine sunt. Raspunsul, asa cum a venit el intr-un tarziu, poate ca nu este cel mai bun, dar este cu certitudine unul incomod pentru mine si cred ca defineste o parte din ceea ce sunt: Am fost mult mai responsabil cu banii altora, decat cu banii mei.

Ca sa nu lungesc inutil povestea, oricum nu ar schimba cu nimic situatia, iar registrul reactiilor va fi cu siguranta acelasi, am sa anunt scurt si sec faptul ca tB.ro , toateBlogurile.ro, ZtB.ro, VtB.ro si ADtB.ro se inchid pe data de 15 Septembrie 2011.

Multumesc, din suflet, tuturor celor care au fost alaturi de acest proiect, tuturor celor ce au crezut ca e posibil si au contribuit, tuturor celor care ne-au dat idei, tuturor celor care s-au opus si ne-au ambitionat, tuturor celor care vor intelege situatia si se vor rezuma doar la a constata simplu ca: toateBlogurile.ro nu mai este!

Va multumesc si-mi cer iertare!

Toate bune!

Victor Catalin

Ps
Nu, nu am facut spam!

ps2

Continuarea aici

52 Comments

Acest interviu a fost luat cu doar cateva ore inaintea tragicului accident in care si-a pierdut viata Teo Peter. Ne aflam in sediul National FM, iar Teo era pe fuga si pe ultima suta de metrii cu pregatirile pentru festivalul “Rock in my Heart”. Din cate stiu, este ultimul interviu pe care Teo l-a dat pentru un post de radio. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Victor Catalin – Interviu 3 Decembrie 2004 cu Teo Peter

Asculta mai multe audio diverse

14 Comments

Eu unul, rad de fiecare data cand vad filmuletul asta. Sper sa va placa si sa urmeze o serie intreaga

31 Comments