Despre mine

Popescu Olimpia

sensibila

Blogs Home » Litere » Poezie » A fi, a trai, a iubi, a muri......

A fi, a trai, a iubi, a muri......

Poezii despre viata,iubire,moarte,intr-un cuvant despre existenta...

Articole Blog

01. EU NU TE AM... - Apr 18, 2012 5:22:00 PM

Eu nu-te am... dar... nu te merit?
Nu-te mai văd, dar... te mai simt,
... Şi sunt, mâhnit, parcă-am murit,
Prefer să fiu, decât să mint.

Eu nu te am, dar tu, eşti vie?
Să mă priveşti aşa de sus?
Să-mi spui că datorită mie...
O stea târzie a apus?

Eu nu te am, te are... cine?
Vreun Făt-Frumos, sau poate prinţ?
Să te privească, aşa, oricine?
Şi apoi, să poţi, să mă, mai minţi?

Eu nu te-am, te are, cerul...
Da... parcă, nu eşti nici a lui,
Împarţi cu mine doar misterul,
Eu cred că... eşti, a nimănui.

Stai dreaptă, mândră şi priveşti,
Cum mă frământ, cum nu mai dorm,
Tu liniştită... nu ai somn,
O stea frumoasă, asta eşti.

Cătălin Ciorbă
02. Trecut, prezent, viitor (Passado, Presente, Futuro) - Mar 3, 2012 8:22:00 AM
Am fost. Dar ce am fost nu se mai vede:
o pulbere mi-acoperă obrazul
cu mii de straturi, peste zeci de chipuri
ce-ascunse timpul şi-ngropă talazul. Mai sunt. Dar ce mai sunt nu-i lucru mare:
o broască ce-a fugit din broscărie
şi înţelege, tot săltând spre zare,
că nu-i chiar moartă, însă nici chiar vie. Rămân doar întrebări şi vagi speranţe:
cam în ce chip m-oi aşeza-n final?
orăcăind oraculare stanţe?
sau revenind în iazul ancestral?poezie de Jose Saramago



03. Rondelul rozelor de azi şi de ieri - Feb 11, 2012 4:20:00 PM
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum,
Aş vrea obştescul adăpost
Să-mi fie la un colţ de drum.Ştiu al vieţii mele rost
Simţirea din al lor parfum,
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum.Oricui va spune pe de rost
Că nu-mi vrui soarta nicidecum
Născut în ceasul cel mai prost...
Dar am trăit, nu prea ştiu cum,
Umbrit de rozele ce-au fost.poezie de Alexandru Macedonski
04. Dacă.... - Feb 11, 2012 4:12:00 PM
Dacă venirea ar fi fost după mine - n-aş fi venit.
Dacă plecarea ar fi fost după mine - n-aş fi plecat.
Ce bine-ar fi fost ca în lumea aceasta
Să nu fi venit, să nu fi plecat, să nu fi trăit.
catren de Omar Khayyam

05. Cu mâine zilele-ţi adaogi... MIHAI EMINESCU - Jan 15, 2012 12:34:00 PM


Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.
06. Reîntîlnire - Jan 11, 2012 6:30:00 PM


Mă trezesc lângă o fereastră deschisă
în care o femeie tânără
ţine un prunc în braţe. Mă
îndeamnă
din ochi să mă apropii.
Fără să privesc îi spun:
Sunt eu acest copil, mamă!
De ce mi-l arăţi tocmai acum
când m-am reîntors?
Nu-mi răspunde. Îşi întoarce
privirea
înspre interior.
Acolo pe un scaun înalt e tata.
Fumează şi tace.
Eu cresc în braţele mamei care
mă scapă în stradă unde eu
bine-nţeles sunt şcolar, soldat.
O clipă om matur. O clipă doar.
Şi, dintr-o dată, bătrân. Mă clatin
şi cad pe piatra dură. Nu simt
nimic.
Din fundul camerei vine acum
şi tata. Cu mama de mână coboară
în stradă.
Îmi spun: Nu mai este nimic de
făcut. Eşti mort!
Închid fereastra şi se întind
pe piatră lângă mine.
Dimitrie Grama
Din volumul: “Dă-mi mâna, străine!”

Din antologia: “Aceşti mari poeţi mici”,
alcătuită de Mihai Rădulescu
07. Un tren lung ne pare viața... - Dec 6, 2011 1:46:00 PM
Autor: Traian Dorz  | 

   Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....

Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,
și în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerabdare înainte tot privim,
să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...
Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;
ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!...


08. Revenire - Dec 3, 2011 1:57:00 PM
Sunt un buchet de doruri
Ce zburdă-acum în noapte,
Pe trup presar fioruri
Când mă hrăneşti cu şoapte…
Te-ntreb nedumerită...
Poate-ai uitat cumva,
Cât sunt de-ndrăgostită
Când simt caldura ta...

Mocneşte jarul stins
Inima nu mă minte…
Anii au tot trecut
Acum mi-aduci aminte...
Cu braţe-n mângâiere
Şi lacrimi fericite,
Lăsăm iar curcubee
În nopţi să se-nfiripe…

Mai cred c-ai să revii
Taina-i de năpătruns...
Nimic nu ne-ar putea opri,
Nu-i încă de ajuns…
Şi amândoi vom depăna
Buchetul de mistere,
Ce ne-a ţinut însinguraţi
Cu doruri efemere...

Patricia Șerbănescu-dec.2011

09. Înainte! - Nov 13, 2011 10:55:00 AM

Înainte!
Un paradis pierdut e orice oră,
Dar nu te mai întoarce spre trecut :
Trecutul nu cunoaşte auroră –
Ci-ndreaptă-ţi carma spre necunoscut,
Căci un pilot stă pururea la proră.

Pe marea asta-a vieţii zbuciumată,
Ce peste tot o-nvăluie misterul,
De vrei să afli cale-adevarată,
Ca-n roza vânturilor corăbierul,
În inima ta proprie o cată.

Sirene-or încerca să te înşele,
Dar tu urmează-ţi drumul tău spre larg.
Nu te lăsa ademenit de ele :
Ca Odiseu legat strâns de catarg,
Nu căuta-n adâncuri, ci spre stele !

Din calea ta o clipă nu te-abate,
Nu mai căta pe unde ai trecut –
Nu plânge-a tale pânze sfâşiate,
Ci stăruieşte spre necunsocut,
Oricâte uragane te vor bate.

Iar dac-o fi ca totuşi să te-ngroape
A valurilor răzvrătită turmă –
Nu părăsi pe cei ce-ţi sunt aproape :
Fă tot ce poţi ai tăi măcar să scape
Şi caută să mori cel de pe urmă ! Anghel Iosif 

10. În lumea asta trece... - Nov 9, 2011 11:08:00 AM
În lumea asta trece...În lumea asta trece un val și altul vine,
Durerea, bucuria ne cată, le-ntâlnim;
De ne-am deprins cu ele ori negre, ori senine
Se duc zilele noastre. Și azi și mâni perim.

Din toată minunata priveliște a vieții,
Cu soarele, cu falnicul ocean;
Din dragostea trecută, din visul tinereții
Acel vis, fără samăn de dulce și viclean,

De-abia de mai rămâne vreo veștedă-amintire
Din vremea de-altădată de bine or de chin,
Scânteia ce-ntr-o clipă aruncă-o licurire
De sub cenușa strinsă. Oftatul unui sân.

Nimic nu e al nostru – afară de-acea jale
Ce negurosse lasă în sufletul pustiu,
Când căutăm în urmă spre depărtata cale
Unde am lăsat o parte din viață în sicriu. NICOLAE VOLENTI 


11. Umbra plopilor - Nov 9, 2011 10:55:00 AM

Umbra plopilor
Şi vom călători odată
Pe unde n-am mai fost nicicând,
Cu umbra plopilor, ciudată,
Alunecând, alunecând...

Şi va rămâne-n urma noastră
Doar tremurarea unui gând,
Cu umbra plopilor, albastră,
Alunecând, alunecând...

De va mai fi o amintire,
Şi ea va trece, vrând, nevrând,
Cu umbra plopilor, subţire,
Alunecând, alunecând...

Dă-mi gura ta, şi mă sărută,
Şi stele vor cădea pe rând,
Cu umbra plopilor, tăcută,
Alunecând, alunecând...

Şi-ai să auzi, înfiorată,
Cum trece-al lunii foşnet blând,
Cu umbra plopilor, culcată,
Alunecând, alunecând... ION HOREA

12. As trai ca indragostit de dragoste - Oct 28, 2011 3:09:00 PM
"As trai ca indragostit de dragoste"


Daca Dumnezeu mi-ar oferi inca o bucatica de viata, m-as imbraca simplu, as cadea in genunchi in fata soarelui, lasandu-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, daca as avea o inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta primele raze de soare.
Cu un vis de Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cantec de Serrat.
As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sarutul rosu al petalelor.
Dumnezeule, daca as avea o bucata de viata... n-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun celor pe care ii iubesc cat de mult ii iubesc.
As convinge fiecare barbat, fiecare femeie ca ei sunt preferatii mei si as trai ca indragostit de dragoste.
As demonstra oamenilor cat se inseala crezand ca inceteaza sa se indragosteasca imbatranind, fara sa stie ca incep sa imbatraneasca atunci cand inceteaza sa se indragosteasca!
I-as da aripi unui copil, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.


"Cand ma vor pune in cutie..."

I-as invata pe batrani ca moartea nu vine odata cu batranetea, ci cu uitarea.
Am invatat atat de mult de la voi oamenilor!
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul in care escaladezi muntele.
Am invatat ca atunci cand nou-nascutul strange pentru prima data, in pumnul lui mic, degetul tatalui, il cucereste pentru totdeauna.
Am invatat ca un om nu are dreptul sa-l priveasca pe un altul de sus decat atunci cand trebuie sa se aplece pentru a-l ajuta sa se ridice.
E adevarat ca multe am putut invata de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, cand ma vor pune in aceasta cutie, vai, voi fi mort.

Gabriel Garcia Marquez


13. Destinul - Oct 28, 2011 2:25:00 PM
Destinul
de Vasile Voiculescu

Aud din fundul meu
Cum suie pe-ntuneric, dibuind, Destinul
De ani se taraie mereu
Si urca necurmat cu toate piedicile si tot chinul.
De-a lungul pesterilor vietii mele
Cu hrube jilave si intortocheate
El vine, pipaind cu mainile lui grele
Peretii reci…si pietrele tresar speriate
Inainteaza catziva pasi si sade,
Asculta parca negraite soapte
porneste iar, se-mpiedica si cade,
Invaluit de aburi si de noapte.
Tacut se scoala pipaind peretii
Si dibuind prundisul cu piciorul…
Si vine asa orbecaind de-a lungul vietii
Tarand in urma lui, in lanturi, Viitorul.
E orb si vine dupa mine… Se indreapta
Sa ma gaseasca
Si urca scari de blocuri rasturnat, treapta dupa treapta,
Un groaznic melc pornit sa se tarasca
prin intunericul din funduri nepatrunse,
Pe unde insusi cugetu-mi n-ajunse:
E un dedal de sali, de gropi si coridoare
Ce urca, se sucesc si se coboara
Cu iezere de ape in valtoare,
Cu naruiri de bolti ce te doboara
El dibuie intr-una si inainteaza,
Mai sta de-asculta, parul ud isi stoarce,
Desfunda gurile astupate, cercetaza,
Si cu ocoluri iar la loc se-ntoarce…
…Asa de ani se taraie din fund spre mine,
Aud inabusitu-i pas cum vine
Si-am inghetat pe oprag aici:
Mai sus de tine unde poti sa te ridici?…
E-n mine…sim ma va gasi odata!…
Ascult cum umbla bajbaind in adancime
Si nu-l cunosc;ghicesc de ce ma cata,
Dar nu stiu ce-mi aduce din intunecime…
Atata stiu doar despre el,
Ca-i orb, ca-i neindurat, ca nu-i misel;
Ca vine
Din fundul meu de ani intregi
Spre mine
Batranul orb rasturnator de regi!
(Si ca, cu cat inainteaza in lumina si-n tumult,
Cu-atata intunericul ii copleseste ochii tot mai mult.)

14. Nepermanenţa - Oct 23, 2011 9:16:00 AM
 de paulet valerica                  
Dacă ne-am putea da seama
          cât de mare e minunea
Înţelegerii vieţii şi a morţii
          totdeauna,
Am pricepe că “samsara” e
          oceanul suferinţei
Astei vieţi, pe care-o ducem
          în sclavie a dorinţei.  

Mereu vrem ceva din viaţă,
          nedorind să dăm nimic…
Şi-atunci Domnul ia cu forţa
          de ce ne-ataşăm un pic!
Noi voim ca viaţa noastră
          sa fie o încântare,
Uitând că, oricum suişul
          coborâşul inclus are.


De când apărem pe lume,
         către moarte-naintăm,
Iar misterul ei îl smulgem, doar
          când  vrem să învăţăm
Că liberi vom fi, doar dacă, noi
          cu moartea ne deprindem,
Frecventand-o des în viaţă, 
          fără a uita ce suntem!

Adevărul libertăţii şi al morţii  
          căutăm…
Să-nvăţăm nepermanenţa, când
         cu noi ne confruntăm.
Lucrul sigur este moartea, când
          şi cum, ăsta-i mister
Ce ne-nvăluie cu totul şi se perde
          în eter… 

Trupul va rămâne-n urma, în pământ
          el va intra,
Însă sufletul va merge şi “nirvana”
          va afla…
Pân-atunci să trăim viaţa în cunoaştere
          totală,
Bucurându-ne de “daruri”, până-n clipa
          cea …letală.


15. Ca o risipă - Oct 23, 2011 9:12:00 AM
Am învăţat să mor de la un timpŞi-o fac pe zi ce trece tot mai bine,Şi văd cu fiecare anotimpCum cad toate redutele din mine.
Mă las secundei pradă nevăzutăSperând să mă destrame în tăcere,În faţa vremii sunt o biată ciută,Ce-şi pierde suflu-n orice adiere.
Şi evadez din mine câte-o clipăPrivind la bietul înveliş de humăLăsat deşertului ca şi risipăUn palid chip, o trecătoare umbră.
Mor pe fâşii şi mor pe apucateCedând deşertăciuni părţi din mineŞi dacă crezul meu are dreptate,Voi înflori în lumea care vine.
 Luiza- Adriana Grama

16. BĂTRÂNEȚE.......... - Oct 15, 2011 8:22:00 AM
 de Costache Ioanid Bătrâneţe, şcoală-naltă
de povară şi de scrum...
cale aspră şi ciudată,
pe-unde n-am fost niciodată ,
niciodată
pân-acum...
Bătrâneţe, traistă spartă
de-unde toate cad şi pier...
Cade orice faptă moartă,
cade slava cea deşartă
şi rămâne
cea din Cer!
Bătrâneţe, daltă bună,
care taie cu folos.
Taie fala ce se-adună,
taie firea cea străbună
din mireasa
lui Cristos!
Bătrâneţe, tren de seară...
fără bani, fără bilet...
U-u-u!... ce iute zboară!
Şi te duci din gară-n gară
către tainicul
magnet...
Dar la urmă... Domnul ştie!...
colo-n slavă, la hotar...
vom sări de bucurie
şi cu Domnul în vecie
vom fi tineri,
tineri iar!...
 




17. Eternitate - Oct 10, 2011 9:03:00 AM
În fiecare zi sunt doi oameni,unul e treaz în întuneric celălalt doarme în lumină.
18. Trei feţe - Aug 24, 2011 4:29:00 PM
Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".
Tânărul cântă:
"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".poezie de Lucian Blaga

 
19. * * * - Aug 24, 2011 4:26:00 PM
* * *Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.poezie de Rabindranath Tagore

 
20. *** - Aug 24, 2011 4:23:00 PM
Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
şi-n două inimi caste stă o vrere,şi când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putereşi când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârşit comun şi, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sineşi când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?poezie de Michelangelo

 
21. Orice om - Aug 24, 2011 4:11:00 PM
Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.poezie de Geo Bogza


22. Acolo unde timpul ingroapa amintiri... - Aug 7, 2011 6:14:00 AM


23. La poalele crângului - Aug 6, 2011 8:20:00 AM
La poalele crângului - Poem în proză

Pe iarbă verde, cu capul în mâni, pe gânduri. Visez. Dinaintea mea un cosaş
zbârnâie un cântec monoton şi un toporaş galben întinde petalele lui lacome de sărutări
spre mine.
E lumină în aer, lumină multă şi toate celea sclipesc, desfăşoară o bogăţie orbitoare
de culori.
Soarele trimite raze fierbinţi cari-ţi amintesc momente de profundă senzualitate...
Ridic capul.
Un nor cenuşiu s-a înfipt în albastrul clasic, adânc al cerului, precum se înfige un
cuget rău într-o inimă nevinovată.
Sunt fericit. Senzaţii dulci mă năvălesc şi pare că mă doboară, atât sunt de multe
şi atât sunt de intense.
Sufeltul meu zboară lin spre Dumnezeu, marele Pan, care pe toate le cuprinde şi
pe toate le simte.
De pe mugurii plini de sevă se desprind sărutări sub îmbrăţişarea caldă a razelor
de soare, şi sărutările zboară prin văzduhul clar şi trezesc în minte-mi icoane de dragosti
apuse.
Iubirea veche, mare, puternică reînvie în sufletul meu pribeag. În noaptea aceea,
ah, cât n-am simţit eu în noaptea aceea!
Sunt fiorii omorâtor de dulci ai iubirii senzuale – iubirea mea era senzuală – e
remuşcarea neagră, dureroasă – iubirea mea fusese criminală – e lupta între ideal şi
întrupare – iubirea mea fusese un trist episod din goana după ideal.
Şi la poalele crângului, sub razele fierbinţi ale soarelui primăverii, renasc sărutările
fierbinţi şi înfiorate din noaptea aceea, senzaţiile omorâtor de dulci, privirile lungi şi
galeşe ale iubitei.
Şi visez, visez la poale de crâng.
Ștefan Petică

1900

24. Renunțări..... - Aug 4, 2011 12:48:00 PM
Vom impleti iluzii cu vechile andrele,
Acesta e sfarsitul obsesiilor mele,
Vine momentul tragic al ultimelor poze,
Vom saruta garoafe, si crini, si tuberoze...
Vom consuma la cina sperante in aspic,
Moartea ranjeste cinic, eu nu mai vreau nimic,
Javra pluteste, tainic, spre lumea de catzei,
Eu port mirosul tandru al ultimei femei...
Ramane numai semnul intenselor trairi,
Reala e doar moartea cu gust de amintiri.
Iubirea este dusa, cu lacrimi si perfuzii,
Ne pierdem, lent, sub semnul acestei vagi iluzii..

Margineanu Serban


25. Pasii Timpului. - Aug 4, 2011 12:33:00 PM
Margineanu Serban  Bate-un Orologiu, cu cadente rare,
Turnul Catedralei sta in departare,
Langa cimitirul cu un gard de lemn,
Sunetul de clopot pare un indemn
Sa ami port tristetea catre alte spatii...
Un moment de vise, vorbe, peroratii,
Frigul ma raneste, si incerc s-admir
Linistea si pacea vreunui Cimitir
Unde-s alte soapte, alte elemente...
Bancile stau moarte printre monumente,
Eu exist pe-o banca si privesc in zare,
Mai ascult un clopot de inmormantare...