Despre mine

POPA DENISA

Blogs Home » Arte » Artizanat » CREATRIX BOUTIQUE

CREATRIX BOUTIQUE

VANZARE PRODUSE HANDMADE UNICAT LA PRETURI IMBATABILE

Articole Blog

01. ROCHIE UNICAT - Nov 16, 2019 4:01:00 PM

Daca iti doresti o rohita de sezon care sa te diferentieze de celelalte persoane, iti propun aceasta rochie unicat, tricotata manual din fir moale si calduros.



02. BLUZA DE VARA - Aug 7, 2018 8:22:00 AM

Indiferent de sezon, pastreaza-ti stilul si nu te lasa influentata de cei din jur in privinta vestimentatiei, fapt pentru care iti recomand aceasta bluza unicat, realizata manual din fir foarte moale.
Pentru detalii si comenzi puteti accesa: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1986366578307192.1073741833.1471616359782219/2172908109653037/?type=3&theater
03. BLUZA - Jul 5, 2018 9:12:00 AM

Aceasta este ultima mea realizare, o bluza unicat, din fir maole si usor matasos, ce cred ca s-ar potrivi oricui doreste sa iasa din anonimat.

 Cei interesati ma pot contacta cu usurinta la: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/2138034779807037/?type=3&theater
04. SUMMER BLOUSE - Jul 4, 2018 2:04:00 PM

Vara s-a instalat, asa ca pregatiti-va tinutele, iar daca doriti sa iesiti din anonimat, va propun aceasta bluza unicat, realizata manual din fire delicate.
Cei interesati ma pot contacta cu usurinta aici: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/2136034256673756/?type=3&theater
05. PLOVDIV - BULGARIA - Jul 4, 2018 8:09:00 AM
Cand vrei sa evadezi din viata cotidiana macar pentru un weekend, dar esti in pana de idei, iti recomand cu mare drag, ca destinatie, Plovdiv, un minunat oras din Bulgaria, la numai 400 km distanta de Bucuresti.





Orasul fascineaza prin multitudinea de obiective turistice ramase si intretinute din vremuri demult apuse, fapt ce ii confera un aer antic si boem, aer de care cu greu te vei desparti.Mai jos poti vedea o fotografe din Teatrul Antic, locas aflat langa moschea Dzhumaya, un adevarat monument arhitectural al populatiei musulmane. Langa moschee te poti reimprospata cu un ceai grzav la localul turcesc la care vei dori sa iti bei cafeaua in fiecare dimineata, deoarece cafeaua este insotita de un pahar cu apa de trandafiri, de care, fie vorba intre noi, nu te vei mai desparti.


06. SUMMER BLOUSE - May 24, 2018 12:24:00 PM

Unique and handmade summer blouse, made of smooth and nice yarn.
For more information or models you can join: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/2103601869916995/?type=3&theater
07. BLAIZER - May 24, 2018 12:21:00 PM

Acest blaizer unicat, realizat manual din fire delicate, este disponibil. Daca sunteti interesati, ma puteti contacta la: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/2103601869916995/?type=3&theater
08. PONCHO - Mar 8, 2018 10:01:00 AM

If you like and want unique items, contact me and I can offer you a wide variety of products, like this unique ponco, handmade done of sooth yarn.

You can easily contact me here, on my Facebook page: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/2059572750986574/?type=3&theater
09. - Mar 4, 2018 11:13:00 AM

Esarfa unicat, realizata manual din fir delicat.

Daca sunteti interesati, ma puteti contacta cu usurinta aici: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/2060085864268596/?type=3&theater
10. PULOVER EXTRA LARGE - Jan 15, 2018 4:19:00 PM

Puloverele extra large sunt tare la moda, asa ca va propun si eu unul in spiritul iernii. Acesta este unicat, realizat manual din fire delicate.
Cei interesati ma pot contacta la: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/2033711943572655/?type=3&theater
11. ROCHIE UNICAT - Oct 13, 2017 7:43:00 AM

Rochie unicat realizata manual din bumbac delicat. Cei interesati ma pot contacta cu usurinta la:     

 https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/rpp.1471616359782219/1985983968345453/?type=3&theater
12. JAMBIERE PORTOCALII - Oct 2, 2017 12:13:00 PM

Vremea rece e aici, asa ca nu avem decat se ne acomodam, motiv pentru care va recomand aceste jambiere tricotate manual, foarte moi si calduroase.

Cei interesati ma pot contacta cu usurinta la: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/1982843691992814/?type=3&theater
13. SAL MULTICOLOR - Sep 28, 2017 4:33:00 PM

Chiar daca iarna bate la usa, nu renuntati la culori.

Am realizat manual aceasta esarfa din fire moi, delicate si am ales culori vii pentru a va umple de energie cand le veti purta.

Cei interesati ma pot contacta cu usurinta la: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/1981026805507836/?type=3&theater
14. VESTA BLEUMARIN - Sep 14, 2017 2:00:00 PM

Toamna s-a instalat, asa ca va propun sa va adaptati vremii si sa achizitionati o vesta unicat, realizata manual din fir delicat.

Ma puteti contacta cu usurinta la:https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/1973040689639781/?type=3&theater

Ce parere aveti?
15. PONCHO VERDE - Jun 28, 2017 9:08:00 AM

Poncho-ul este un articol vestimentar de nelipsit, asa ca nu ezita sa iti achizitionezi macar unul.
Va astept parerile si comenzile!
Ma puteti contacta mai usor la: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/1936675439942973/?type=3&theater
16. COLOURED NECKLACE - Jun 24, 2017 8:58:00 AM

Colier multicolor realizat manual. Daca va place, ma puteti contacta mai usor la: https://www.facebook.com/Creatrix-1471616359782219/

Handmade colourful necklace. If you like it, contact me easily at: https://www.facebook.com/Creatrix-1471616359782219/



17. VARA SI SPORTUL EI NATIONAL - Jun 23, 2017 11:11:00 AM

E vara, lucru lesne de remarcat si calendarisic si din punct de vedere al temperaturii. Iubesc natura cu tot ce inseamna ea, imi place sa imi petrec putinul timp liber afara, bucurandu-ma de o simpla plimbare in parc. Dar daca nu as fi o persoana cu mare putere de ignorare si de concentrare asupra lucrurilor care ma relaxeaza, le-as pierde cu desavarsire din cauza sportului national cel mai iubit de romani: spartul semintelor pe strada (este foarte important de specificat faptul ca se intampla pe strada, intrucat nu am nicio problema cu semintele in general, ba din contra, si eu consum, dar la mine acasa, pentru ca ele contin multe minerale si sunt extrem de benefice).

Iesi in parc, sa scapi putin de haosul din oras (sau cel putin, la asta visezi), dar peste tot auzi zgomotul de seminte sparte, care te chinuie mai ceva ca o picatura chinezeasca. Hai sa trecem peste zgomot, ca, daca te concentrezi, te focusezi pe urletul paunilor, pe ciripitul pasarilor sau te holbezi la bobocii de rata, spunandu-ti ca tu vrei in parc sa te deconectezi de tot: de viata cotidiana, de oameni, de stres, de tot, mai prinzi o gura de relaxare.

Dar nu poti, oricate eforturi ai face, pentru ca nu este doar unul care scuipa seminte pe jos, sunt multi, sunt enorm de multi, sunt aproape toti. Nu ii poti numara pe cei care fac acest gest reprobabil, dar ii remarci cu usurinta pe cei care nu o fac.

Cum sa te plimbi prin parc (mare parte dintre oameni in tinuta de gala, cu fondul de ten scurs pe fata, cu tocuri sau, mai nou, cu slapii cu blana, care, ce-i drept, s-au diversificat remarcabil, de la culoare pana la model) facand abstractie, cand, daca te uiti in fata vezi intregul proces de scuipare si de molfaire a semintelor, de obicei cu gura larg deschisa, iar daca te uiti in jos, lasand dracului bucuria de a vedea cativa pomi, te ingrozeste stratul gros de coji de seminte.

Chiar ma gandeam ca as putea sa vand seminte in parc, ca pe vremuri, la coif de ziar, pentru ca nu toti au capacitatea de a preconiza corect cantitatea de seminte de care au nevoie in parc si, cu siguranta, mai raman si fara, lucru care le va provoca stres si disconfort, iar eu voi fi acolo, sa le satisfac aceasta dorinta. Probabil as putea avea un pret mai mare decat la magazin deoarece, in conditii de stres, omul da orice ca sa simta gustul unei samante bine prajite si sarate.

Desi vad aceasta imagine dintotdeauna in spatiul romanesc, nu pot si nu vreau sa ma obisnuiesc cu ea, dar din nefericire, nu am de ales... Vrei parc, suporta smanta, vrei picnic, suporta smanata, fumul, mirosul de mici si gunoaiele, vrei la munte, suporta samanta, coada la telecabina, gunoiul si galagia.

Asadar, mai bine stai in casa, fara seminte, manele si oameni...
18. CERCEI HANDMADE - Jun 23, 2017 10:30:00 AM

Nicio zi fara bijuterii!
Ce ziceti?

No day without jewels.
What do you say?
19. CROCHETED ORANGE BLOUSE - Jun 14, 2017 10:34:00 AM

I have been crochetting since I know myself, so I did this with love and passion and I think it is a good job.
What do you think?
If you like it, order, please!
20. MATERNITY BLOUSE - May 26, 2017 2:04:00 PM

 I like a lot comfortable and larger clothes. I tried to combine traditional Romanian blouse style with modern patterns and this is the result. What do you say?

If you like it and want to have it contact me.
21. SIMBOLURI / DIAGRAME PENTRU CROSETAT - Apr 25, 2017 3:35:00 PM

Indiferent ca esti incepatoare sau experimentata in ceea ce priveste crosetatul, vreau sa iti vin in ajutor cu aceste simboluri pentru a iti usura arta manuala, mai ales daca doresti sa realizezi modele noi si nu poti descifra schema.
Nu imi ramane decat sa iti urez spor la lucru!
22. ESARFA MULTICOLORA 1 - Apr 22, 2017 11:34:00 AM

Culorile ofera intotdeauna viata, o stare de bine si, poate, mult entuziasm. Aceste stari minunate am vrut sa le transmit atunci cand am crosetat manual aceasta esarfa colorata, realizata din fire moi si delicate.Cei interesati pot lasa un mesaj privat, pot trimite un email la adresa afisata pe pagina principala a blogului, sau pot accesa adresa de Facebook: https://www.facebook.com/1471616359782219/photos/a.1703819333228586.1073741829.1471616359782219/1901183760158808/?type=3&theater
23. VIATA DUBLA - Apr 19, 2017 1:20:00 PM

Pana acum ceva vreme, ideea de viata dubla era atribuita unei persoane care,pe langa relatia oficiala, mai avea o alta si, practic, avea doua familii. Astazi, mare parte dintre noi traieste o viata dubla, dar in alt sens: viata de pe Facebook si cea reala.
Pe retelele de socializare mai toata lumea este fericita, este lipsita de griji si de lipsuri, este frumoasa (bine ca se pot modifica pozele), este fericita (zambetul din poza e gratis), este iubita etc., pe cand in viata reala situatia este tocmai invers. Astfel, oamenii au ajuns sa traiasca in antiteza, sa aiba dubla personalitate si sa atinga apogeul ipocriziei.
Cunosc un caz concret, al unui cuplu tanar, care traieste la poli opusi: pe Facebook, sotia posteaza regulat poze in care se simte iubita, apreciata (numai de bine), ii multumeste sotului pentru afectiune, cand, de fapt, minunatul sot i se adreseaza cu ”FA!” si nu pentru ca este de la tara, ci pentru ca este needucat. Se comporta cu ea ca si cu o fiinta inferioara menita sa ii fie la dispozitie.
De asemenea, mai cunosc ceva persoane care isi studiaza pozitia din poze pentru a parea (nu a fi) mai slabe, mai inalte, mai dragute. Intr-adevar, doar putini reusesc sa pastreze aparentele cu trucuri ieftine, mare parte ramane ca in realitate.
Mai stiu pe cineva care nu are 20 ron in buzunar (si nici in cont), dar care da ultimii banuti pe un cocktail in club, doar sa dea bine in fata celorlalti si doar pentru a da un tag pe Facebook in nu stiu ce pub. Sau isi cumpara fusta, geaca, tricou in rate ca sa impresioneze persoane total neinteresate de ea. Asa ceva...
Intrebarea mea este: de ce sa faci asta? de ce sa pari ceea ce nu esti? de ce nu pot oamenii sa depaseasca aceasta diferenta dintre aparenta si esenta?Raspunsul mi-l dau singura: pentru ca sunt snobi, limitati si interesati de partea materiala a vietii, pentru ca nu sunt capabili sa vada esenta si pentru ca sunt atat de redusi incat pun pe primul loc parerea celorlalti.
24. NUNTA DE VIS - Apr 3, 2017 7:06:00 AM

Cu totii isi doresc o nunta perfecta atunci cand decid sa se casatoreasca, cu o rochie grozava si, respectiv, un costum foarte elegant, cu invitati multumiti, muzica buna si, de ce nu, un castig pe masura. Dar aceasta este perspectiva mirilor, insa eu am avut privilegiul sa merg la o nunta de vis pentru mine, doar ca invitat, intrucat am primit inapoi banii oferiti cadou.
Da, stiu ca poate nici macar nu ati mai auzit o asemenea intamplare. Nici eu, pana mi s-a intamplat, la o nunta undeva in vestita Oltenie.
Aaaaaa si nu va ganditi ca nu au fost multumiti de suma, nuuuuuu, ci din orgoliu domne, ca la o nunta cu 10 cunostinte si cateva rude (noroc ca sunt multi frati / surori) iti permiti sa faci pe doamna manierata si sensibila.
Totul a pornit din bunavointa prietenului meu (tipul pacifist si cu mila fata de prosti) care a insistat sa mergem la nunta unei colege, in Slatina. Am ajuns acolo si am ramas uimiti ca fiecare tomberon avea cel putin un ”domn” mai colorat care scotocea, de mizeria ingrozitoare. Ne-am cazat la un hotel dintr-o zona periferica (achitat de miresica) si am dorit sa ne plimbam putin, sa vedem Oltul (un mare rahat) si am fost abordati de un domn taximetrist: ”Unde merge copiii?”. Soc si groaza, amuzament maxim, iar in gand, ”mai bine in iad decat aici”.
Timpul a zburat si am plecat la petrecerea despre care stiam ca va avea loc la un super local. Evident, stupoare, un birt sau o alimentara reamenajat/a, cativa oameni, si cam atat. Am stat putin la intrare intrucat nimeni nu avea idee unde putem sta (locurile erau ocupate fiindca erau putine, nu fiindca erau multi doritori), desi discutaseram sa stam la masa cu o sora a miresei (alta poama, dar macar o mai vazusem si inainte si ii stiam potentialul), dar nu a fost sa fie. Nu va ganditi ca am suferit, doar ca am cazut din lac in put. Am fost aruncati cu prastia la o masa unde zaceau prietenii dragi ai mirelui, care au inceput instant sa isi toarne in cap, desi noi nu ne pusesem nici macar suc in pahare.
A fost un mic incident si am hotarat sa plecam. Am dat banii aferenti si am plecat pentru ca nu ma puteam abtine si ar fi iesit un mare circ ce ar fi stricat si mai tare superba nunta a indragostitilor de fatada.
A doua zi am trimis proaspat casatoritei un mesaj prin care i-am exprimat nemultumirea ca nu a facut cum vorbisem, si anume ca am stat cu altcineva la masa, si ca mai tare m-a deranjat ca stia ce fel de persoane sunt acelea, stia ca se manifesta ca ultimii boschetari, dar nu au interesat-o decat banii, probabil...
Din toata chestia asta care, pentru mine, tine de bun simt, sa fii o gazda buna, sa ii faci pe cei pe care i-ai invitat si care, culmea, au si venit sa se simta bine, ea a inteles ca eram suparata ca i-am dat bani, desi nu am fost niciodata la nunta fara sa dau bani.
A insistat sa ne returneze banii. Initial, am fost de-a dreptul socata, dar usor-usor mi-am revenit si am realizat ca e limitata si ca totul se reduce la bani. Daca atat a putut intelege, am zis sa vorbesc pe limba ei si am acceptat banii.  
A fost o experienta de neuitat, dar pe care nu as dori sa o repet...
25. CAPITOLUL 2 (IN ASTEPTAREA MORTII) - Apr 2, 2017 9:38:00 AM
Inglodata in cosmarul provocat de propriul corp, Era a incercat sa isi continue viata ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, cel putin in fata celor din jur. Efectiv nu reusea sa scoata o singura vorba legata de problema ei de sanantate, nu putea nici macar sa aduca vorba despre asa drama.
A cumpanit zile intregi, au urmat nopti nedormite in care si-a dat seama ca familia ei va fi singura care va suferi cel mai tare, ca iubitul ei, Vladimir, va intra intr-o nebuloasa emotionala din care cu mare greutate va iesi la liman. Se cutremura numai la gandul ca acest om care i-a fost alaturi ani la rand va trebui sa invete sa traiasca fara ea, sau poate ea insasi ar trebui sa il invete acest lucru.
Oricate eforturi a facut, nu a reusit sa discute cu nimeni despre monstrul ce-i acaparase o parte a creiurului, insa simtea nevoia de eliberare a tristetii si a amalgamului de trairi care o incercau si singura solutie care ar fi putut-o salva sa se descatuseze a fost prietena ei din Danemarca, Melania. Se cunosteau inca din copilarie si pastrasera legatura in mod constant si dupa plecarea acesteia in Copenhaga, unde a mers intr-o delegatie si a ramas sa lucreze pentru firma-mama care ii planificase plecarea.Astfel, cu mari strangeri de inima si parca stoarsa de vlaga, isi face curaj sa o sune.
- Buna, draga mea Melania!-Oooo! Salutari cu drag, Chiar zilele trecute ma gandeam sa te sun, pentru ca ceva mi-a tot furat gandurile catre tine.- Chiar eu cred ca am facut asta. Sunt intr-un mare impas si cred ca esti unica persoana ce ma poate sfatui. Nu vreau sa impachetez drama intr-un mic incident, asa ca am sa iti spun situatia clar: am cancer...Au urmat momente de o liniste macabra, inspaimantatoare si rece...Melania a fost parca lovita de un meteorit, a inceput sa tremure, s-a oprit, s-a blocat, i-au tasnit lacrimile, i-au inghetat, dar s-a stapanit cat a putut sa nu transmita toate aceste stari la capatul firului, sa nu ingreuneze si mai mult sufletul epuizat al prietenei sale.
In tot acest moment de respiro, Era s-a simtit eliberata, s-a simtit mai usoara ca a avut puterea de a exprima acest adevar dureros, parca a fost ca un tratament salvator.Pentru a detensiona putin situatia si a-i da incredere Erei, Melania incearca sa disimuleze spunand:- Draga mea, aceasta boala a devenit in zilele noastre precum o apendicita, medicina este evoluata si, cu siguranta, vei fi bine. Este o incercare a lui Dumnezeu, dar sunt convinsa ca vei depasi totul cu bine.- Sii bine ca sunt o atee convinsa, asa ca nu e momentul sa implicam niciun zeu sau dumnezeu inexistent in asta.- Imi pare rau, dar am vrut doar sa te incurajez...- Melania, ne cunoastem de-o viata. Stii ca sunt un om rational care nu fuge de realitate, asa ca hai sa tratam totul ca atare si sa nu ne afundam in iluzii... Situatia este clara. Stiu ca si pentru tine este un soc, dar am nevoie de tine in alte scopuri. Daca intr-adevar vrei sa fii langa mine, o vei face, dar asa cum voi dori eu. Discutia este una lunga si grea, de aceea as prefera sa vin la Copenhaga.- Nu e nevoie de deplasarea ta, imi voi pune lucrurile in ordine si in 3 zile vin la Bucuresti si...- Nu, te rog, nu... Nimeni nu isi va complica viata pentru mine. Am sa iti comunic decizia mea, cu care stiu ca nu vei fi de acord, dar nimic nu ma va face sa ma razgandesc. -Poate e mai bine asa. Intre timp, iti voi face programare la un medic faimos in domeniu, care cu siguranta, va gasi solutia optima.
- In regula. Iti multumesc. Ne auzim in cateva zile.

Era se simtea revigorata, parca i se desfundasera toate venele, parca era mai usoara, dupa ce s-a confesat. Nu spera la nimic nici in privinta medicului din Danemarca, dar poate trebuia sa isi dea o sansa, dar nu visand departe de realitate.

A doua zi si-a pus lucrurile in ordine la serviciu pentru un concediu de cateva zile, dupa care i-a spus lui Vladimir ca trebuie sa mearga la Copenhaga pentru o perioada scurta, intrucat va participa la un trainig. Nimic nou, asa ca viata lor decurgea normal, el neimaginandu-si ca iubita lui traieste un cosmar aproape singura.

Era deja decisese ce urma sa faca, desi inca nu fusese consultata si de alti medici, poate mai competenti, si nu considera hotararea ei un sacrificiu, ci doar dorea sa lase totul in ordine in urma ei, nu dorea sa schimbe cursul vietii nimanui.

Desi incerca sa se concentreze asupra muncii, iar acasa sa se poarte ca de obicei, reuseste cu mari eforturi, insa isi da seama cat de puternica este si cat de mult il iubeste pe Vladimir, chiar daca relatia lor s-a nascut din sentimentele lor profunde. Isi doreste sa nu il faca sa sufere, sa acapareze ea cat de mult poate din bolovanul care s-a pravalit asupra ei si a corpului ei, sa fie ea  buretele care absoarbe toata suferinta.

Dupa putin timp, Era pleaca la Copenhaga, unde este intampinata de buna ei prietena, lasand acasa un iubit care deja ii ducea dorul. Intrucat Melania nu mai  avusese liniste de la aflarea vestii, a facut imposibilul si a reusit sa ii faca programare la medicul Ejnar (razboinic) pentru a nu pierde timp, si implicit, pentru a nu isi ierde prietena de-o viata.

Dupa o lunga imbratisare sfarsita cu lacrimi reci pe obrajii amandurora, Melania porneste masina intr-o goana nebuna pana la clinica, o goana care, parca, o indeparta pe Era de boala ei, ca si cand totul era o evadare din propriul corp, din propria viata. Pe drum, linistea a fost acaparatoare deoarece Era incerca sa se linisteasca inainte de o consultatie al carei rezultat il cunostea deja, iar Melania nu a indraznit sa sparga linistea, de parca ar fi tras cu urechea la framantarile prietenei sale.

La clinica au fost intampinate de zambete sincere si de o caldura umana nemaintalnita pentru Era, care era obisnuita cu ifosele si prostia sistemului romanesc. Dupa foarte putine minute de asteptare, medicul a sosit si a incercat sa creeze o atmosfera prietenoasa pentru pacienta ale care stari le putea cu usurinta banui.

- Bine ati venit!
- Va multumesc pentru primire, insa nu e deloc bine faptul ca am venit, raspunse sec Era.
- Va multumim din tot sufletul ca v-ati facut timp si pentru prietena mea, incerca Melania sa rezolve situatia.
- Cu mare drag. As vrea sa pot face mai mult de atat pentru pacientii mei...
Era ii intinde medicului dosarul cu toate investigatiile pe care le facuse, fiind extrem de neincrezatoare. Dr. Ejnar arunca o privire peste documente si isi cheama asistentele sa o pregateasca pe Era pentru un RMN si pentru alte teste.
Desi lipsita de incredere si de speranta, Era s-a mai linistit putin cand a vazut echipamentul medical de care clinica dispunea. Era ca si cand ai coborat din Logan si te-ai urcat in Porche. Parca undeva, extrem de departe, la capatul Universului, se intrezarea un gram de lumina, o umbra de speranta care sa o linisteasca.

Au urmat cateva zile de investigatii, dupa care medicul a dorit sa aiba o discutie cu Era, o discutie in care sa ii prezinte situatia, dar si sa decida impreuna ce era de facut.
- Stii ca sunt o multime de oameni care sufera de cancer si destul de multi care reusesc sa depaseasca acest impas, asa ca...
- Nu doresc sa stiu astfel de statistici, il intrerupse Era. Vreau sa stiu exact care este situatia mea, nu a altora.
- In regula. Rezultatele noastre nu sunt mult diferite de cele pe care le ai din Romania... Nu am multe de adaugat in privinta diagnosticului, vreau sa ne focusam pe solutii. Vad ca esti o persoana pragmatica, asa ca voi fi foarte direct.
- Va rog...
- Situatia este extrem de dificila, Cum probabil stii si tu, tumorile cerebrale reprezinta probleme extrem de delicate din doua motive principale: se dezvolta rapid si sunt intr-o zona sensibila, poate cea mai sensibila a corpului uman.
-Nu este surprinzator pentru mine. Vreau sa stiu ce se poate face, replica Era.
- Pai, relua profesorul Ejnar, singura ta sansa sa te salvezi este operatia, dar...
- Cate sanse am sa revin dupa interventie la o viata normala?
- Tocmai aici este problema. Fiecare interventie, indiferent de gravitatea ei, presupune niste riscuri, mai mici sau mai mari. Din pacate, in ceea ce te priveste, tumora a aparut pe zona cerebrala care se ocupa de motricitate. Astfel, daca operatia, care este foarte riscanta, va fi un succes, sunt sanse de 10% sa revii la viata ta din prezent.
Amandoi au tacut, medicul parca respectand durerea si drama Erei, care a ramas stana de piatra, parca ii inghetase creierul, nu se putea gandi la nimic, parca abia respira, parca tumora ii bloca artera inimii, parca incerca sa se trezeasca din  acest macabru cosmar. Se astepta din clipa in clipa sa se trezeasca la realitatea ei, sa fi fost un vis, din care sa se trezeasca plina de sudoare si infricosata, dar sa se ghemuiasca la pieptul lui Vladimir, langa care se simtea in siguranta, protejata si iubita.

Iar avea fractiuni de secunda in care nu putea crede ca despre ea este vorba, poate totul era o sceneta, daca nu era un cosmar, era o regie la camera ascunsa... Dar nu... Nu era asa... Era adevarat, era grav, era cumplit, era aproape de sfarsit...

Toate aceste ganduri si trairi s-au perindat prin mintea si prin trupul ei cateva minute bune, pana cand doctorul a rupt vraja linistii:

- Stii, nu trebuie sa iti pierzi speranta. Nu trebuie sa disperi. Sansele sunt cele pe care ti le-am spus, parca fiindu-i teama sa le repete, dar miracole exista.
- Nu exista miracole, nu cred in asa ceva. Vreau doar sa stiu ce se va intampla daca nu voi accepta operatia...
S-a facut din nou liniste. Profesorul Ejnar nu se asteptase la o astfel de situatie. De obicei, pacientii se agata de cea mai mica posibilitate, vor sa creada in miracole, vor sa creada ca sunt iubiti de Dumnezeu, ca vor fi alesi sa se salveze, ca sunt doar supusi unei grele incercari. Dar Era nu era asa, era diferita, complet diferita de toti pacientii bolnavi de cancer pe care ii tratase pana atunci. Era cerebrala, puternica si sigura pe ea. Atunci medicul a realizat ca aceasta atitudine a ei nu este o masca, nu este o aparenta a disperarii, ci un caracter de fier, un zid puternic ce nu va putea fi daramat. A constientizat instant ca nu o va putea convinge si ca va trebui sa gaseasca o solutie.
- Ce se va intampla cu mine? Ma refer cum voi sfar..., incerca Era sa articuleze, dar nu putea. Nu putea sa intrebe cum va muri. Cum sa intrebi asa ceva? Cum sa astepti sa mori? Cum sa sfarsesti astfel la doar 28 de ani, desi e clar ca varsta nu conteaza? Cum sa te informezi cu privire la modul in care vei sfarsi in scurt timp, cand alte femei de varsta ta isi leagana copiii sau ii asteapta sa vina pe lume? Cum sa iti numeri zilele ramase, in timp ce altele numara zilele pana cand bebelusii lor le vor lumina existenta? Cum sa te gandesti la moarte, cand soarele straluceste cu drag, cand natura te cheama in mijlocul ei, cand..., cand...
- Era draga, teoria nu confera nimic sigur deoarece corpul uman depaseste orice studiu, dar vei avea dureri de cap din ce in ce mai dese si mai puternice, care vor deveni insuportabile la...
- Sfarsit, completa Era alba ca varul la fata.
-Da..., confirma profesorul Ejnar parca la fel de dezamagit. Vei avea si accese de ameteli, care vor deveni lesinuri, intrucat tumora va creste si nu va lasa creierul sa se oxigeneze. De asemenea, te vei simti vlaguita, vei dori sa te odihnesti din ce in ce mai mult, dar daca accepti operatia...
- Nici gand, raspunse concis Era. Atata timp cat sansele sunt mici, chiar foarte mici, nu doresc sa fiu material didactic al medicinei, nu vreau sa fiu cobaiul medicilor, nu vreau sa fiu ciopartita, nu voi fi niciodata o leguma... niciodata...
- E clar ca nu vei razgandi, insa trebuie sa te gandesti foarte bine. Daca in maximum doua saptamani nu se va face operatia, mai tarziu va fi imposibil. Daca ar fi dupa mine, te-as baga acum in sala de operatii...
- Bine ca traim intr-o lume libera in  care putem alege...
- Te sfatuiesc sa te gandesti bine, extrem de bine si sa nu iei o decizie pripita. Consider ca trebuie sa discuti si cu familia ta.
- Nimeni in afara de mine nu va decide cu privire la propriul meu corp... absolut nimeni...
- Cum crezi, dar nu lua hotarari pripite.
- Va multumesc mult pentru timpul acordat si pentru sfaturi, iar in acelasi timp, imi cer scuze ca atitudinea mea nu este una tocmai potrivita.
Dorind sa iasa cat mai repede din biroul medicului, din clinica si, poate, din propria-i viata, Era rosteste o ultima intrebare, poate cea mai dureroasa, pe care o rosteste cu vocea alteia, cu o voce pe care nu o recunoste, care nu ii este familiara:
 -Cat timp mai am fara operatie?
- Doua luni... maximum...

Era a parasit clinica mai repede decat si-ar imagina cineva, poate cu o viteza mai mare decat a luminii. Simtea ca se sufoca, nu putea gandi, nu putea respira, simtea ca propriu-i corp o strange, ca nu ii mai vine si ca nu o va mai lasa sa traisca nici macar cele doua luni prevazute de profesorul Ejnar... doua luni... doar doua luni... incredibil... Ceea ce pentru majoritatea oamenilor este lurul cel mai neprevazut, moartea, pentru ea era atat de aproape, ea era printre putinii care stiu cand vor muri. Atunci a constientizat cat de bine si usor este sa traiesti fara sa iti stii viitorul, sa lasi totul sa vina, sa se intample firesc, surprinzator. Se pare ca Universul a organizat lumea mai bine decat a crezut, nu ne-a creat pentru a ne mahni, ci pentru a trai, pentru a trai din plin fiecare clipa, fiecare senzatie, fara a cumpani, fara a pleca urechea la miile de prejudecati din jur, fara a trai prin prisma spuselor si parerilor celor din jur, doar pentru a trai, pentru a fi liberi.

Stabilise cu Melania sa se intalneasca in centrul orasului dupa intrevederea cu medicul, dar Era nu dorea sa vada pe nimeni, cel putin pe nimeni cunoscut si apropiat, voia sa fie singura, doar ea cu sine, sa se gandeasca la ce urma sa fie, sa faca totul, acum, pe ultima suta de metri, exact asa cum voia, cum simtea si cum credea ca este mai bine. Totul era clar legat de boala, asa ca nu avea decat sa se gandeasca cum sa puna in practica solutia la care s-a gandit inca din prima secunda in care si-a aflat diagnosticul. Nu avea niciun dubiu cu privire la acest lucru, asa ca timpul nu trebuia pierdut, oricum era mult prea scurt.

A anuntat-o pe buna ei prietena ca doreste sa fie singura si a pornit hai-hui pe strazile din Copenhaga. In ciuda durerii cronice din sufletul ei, orasul parca isi deschidea portile in fata ei, parca dorea sa o imbratiseze si sa o faca sa uite, fie doar pentru cateva clipe, de drama ei. Cladirile impunatoare, dar prietenoase, se imbinau perfect cu cele minimaliste, ceea ce o facea pe Era sa se simta prinsa la mijloc, intre doua lumi, intre viata si moarte. Era clar ca totul trece, ca trebuie sa lasam loc in lume si altora. Constructiile mai vechi, dar viu colorate, pline de viata. erau in deplina antiteza cu Era, cu trairile ei. In mintea ei vuiau mii de ganduri pe minut, parca nu le putea stapani, nu le putea ordona, si era geloasa pe niste maldare de piatra care dainuie sute de ani, care nu mor, care nu se indoaie in fata bolilor, care stau semete secole de-a randul. Poate ar fi fost bine sa fie si ea o bucata de roca, fara sentimente si fara ratiune, sa nu stie ce i se intampla, sa nu stie ce este, de unde a venit si ce cauta in aceasta lume plina de suferinte.