Despre mine

Em Log

www.djem.ro

Blogs Home » Personal » Personale » EmLog

EmLog

Blogul lui Emanuel Alexandru aka DJ Em sau tehnicianu. Dj, inginer de sunet si mai multe ... in curand. Made in Romania

Articole Blog

01. 33 de ani dintre care 10 de blog - Jul 14, 2019 3:30:00 PM
Am tinut neaparat sa nu treaca nementionat acest milestone. A fost un durm lung pana acum si inca mai am mult de parcurs. M-a ajutat mult blogul, si desi nu am mai scris asa mult in ultima perioada (aproape deloc) l-am lasat aici activ. Sunt mirat si inspirat de cat de multe s-au schimbat in ultimi zece ani, dar si cate lucruri au ramas la fel. 

02. Cateva Ganduri Pentru 2018 - Dec 25, 2017 4:07:00 PM
Traditionala pastorala de sfarsit de an si de Craciun.

In primul rand sarbatori fericite alaturi de cei dragi! Familia e importanta si trebuie sa petrecem cat mai mult timp alaturi de ea.

In acelasi timp trebuie sa fim mai intelepti. A fost un an destul de greu si banuiesc ca si cel care urmeaza nu va fi mai usor. In ultima postare am spus ca eu nu renunt la proiecte dar cred ca a venit vremea sa le las pe cateva sa se stinga pentru a face loc unora noi, de care sunt mai pasionat in momentul de fata.

Cu toate ca ne dorim sa fim nemuritori, nu suntem. Sufletul este, pe el trebuie sa il hranim.

Fiecare lucru are un ciclu de viata si cu cat intelegem mai repede lucrul acesta cu atat mai bine.

Cred ca si faptul ca rotld a decis sa nu mai acorde pe viata domenii .ro si ca si cele pe care le detii expira m-au ajutat in aceasta decizie.

Lasam vechiul sa facem loc noului. Cam asta e gandul meu pentru 2018. As vrea sa lucrez mai mult, sa trag mai mult de mine. Recomand tuturor sa forteze un pic nota pentru anul ce urmeaza. Sa nu fim absurzi, dar nici sa ne culcam pe o ureche, mai ales cand ne e bine.

Inca odata, Sarbatori Fericite!!!

Merry Christmas 2017

03. 31 e noul 13 - Jul 31, 2017 7:20:00 PM
De obicei postez ceva de ziua mea (13 iulie) ce coincide si cu ziua blogului. Un cadou pe care mi l-am facut singur acum mai bine de 7 ani si care a fost (si inca este) un partener in viata mea. M-a disciplinat, m-a enervat, mi-a dezvoltat cunostintele de comunicare si mi-a imbogatit vocabularul.
Sunt departe de unde as fi vrut sa fiu cu el dar se vede imbunatatirea de la an la an.

De ce n-am mai scris pe el? Eu nu abandonez proiecte, doar cateodata le pun deoparte sa-mi vad de alte lucruri prioritare din viata. Ce am observat totusi e ca atunci cand scriu articole pe blog, inseamna ca sunt eficient si in celelalte activitati. Si nu meaparat eficient, cum ca nu as fi in alta perioada, dar si creativ.
Rutina trebuie sa o imbratisam si in orice activitate am face, fie ca ne place cat de mult, are o parte semnificativa de rutina din cauza careia multi se lasa pagubasi. Aici as da exemplu muzica, si anume productia. Nu stiu pe nimeni entuziasmat cand vine vorba de programare si routare si aranjarea pe foldere/culori, automatizari etc. Dar trebuie facuta.

Interesant cum acum un an am facut challenge-ul de un articol pe zi si cu toate ca am avut o mica intarziere, am dus proiectul l-a capat si am golit si tot ce era in draft de prea mult timp.

Am de gand sa mai fac anul asta un asemenea challenge, probabil in septembrie.

Chiar daca nu voi mai scrie asa mult pe asta, sunt voi fi activ pe altele si de asemenea iata inca o ocazie excelenta de a insira proiectele mele in care sunt implicat momentan:

Medium Blog - scriu cam aceleasi nebunii ca aici numai ca in engleza.

Moviesformysoul - blogul meu de suflet, in engleza. Scriu despre filme si despre emotiile pe care le am cand vad un film. Intr-un mod destul de personal bazat pe propriile experiente. Adaptez si multe articole de aici, dar le dezvolt mai mult.

Home-recording.ro - pe asta l-am meglijat cel mai mult dar in prezent lucrez la noua versiune a ebookului "introducere in home recording". Sunt mandru de proiectul asta si dupa cate stiu inca nu a mai scris nimeni o carte asemanatoare in limba romana

Ok, mai sunt catvea proiecte in desfasurare, dar toate la timpul lor.



Puten tine legatura pe twitter (aici sunt cel mai activ), facebook, linkedin si instagram.
04. Negura Bunget - Apr 3, 2017 1:17:00 AM
I would like to state from the beginning that this article was not in my plan anytime soon, but unfortunately I've started writing it as soon as I heard about Negru's death.
Negru - Negura BungetHe was the drummer and percussionist of the band and one of the founding members. During his career, he vas a pioneer for the romanian metal and underground scene, having a massive contribution in implementing the mentality that an independent artist and record label should have.

I know this because more than 15 years ago I was having a correspondence via email with him personally. I was a kid back then, but I was a hard metal listener and I really appreciated this band, and also Negru (Black)'s effort in supporting the industry. I learned something from the few emails we exchanged. Negura Bunget back then represented also an era of a movement, spiritually and religiously but also cultural. He was responsible for a couple of FanZines (magazines) that I know is a lot of work. In his case they had success, but the time and effort he put in it didn't compensate. Rest In Peace!


The entire article can be read on my musicformysoulsite.wordpress.com blog

05. The Weeknd - Starboy (album 2016) - Dec 21, 2016 11:11:00 AM
Ce te faci atunci cand lansezi unul dintre cele mai bune, inovatoare, geniale, nemaivazute si nemaiauzite albume aparute in ultmii 10-15 ani? Pai, trebuie sa lovesti cu ceva si mai tare. Si Weeknd s-a conformat; In primul rand s-a asociat cu probabil cea mai tare trupa a momentului Daft Punkt pentru single-ul Starboy, lansat la inceputul toamnei si care ma bucur ca aprins relativ rapid si in Romania radio airplay (aici as vrea sa deschid paranteza si sa atac subiectul cenzurii, cel putin la noi in tara, unde I'm a motherfucking Starboy se aude asa cum le zice; acum, nu sunt asa pudic, si imi plac piesele asa cum le face artistul, ne truchiate; dar totusi, nu ma consider o tara mica, in care sa nu mai stim o limba de circulatie interantionala cum e engleza, pe care, in ciuda legendelor, o cam vorbeste toata Europa; as fi mai prudent in cazurile astea).

 La inceput nu mi-a fost clar daca tot albumul este in colaborare cu ei sau doar single-ul care da si numele. Si intr-adevar, sunt doar doua piesa cu ei. Ceea ce e tare. Din clip vedem puternicul mesaj pe care vrea sa-l transmita, cu un subanteles mult prea profund pentru mainstream, dar cunoscand background-ul artistilor (pe Weeknd il cheama Abel si e original -familia- din Etiopia, tara jumate musulmana, jumate crestina-copta, aproape ortodoxa). Scena cand ia crucea in mana si darama tot e cu impact crestin, si am inteles asta din prima. Daft Phunk sunt si ei pe aceeasi lungime de unde si cum se spune, u got to trust me on this one.

Dragoste, sex, nebunie, droguri, masini (multe masini, si scumpe), sunt in general subiectele pe care artistul le-a abordat inca de la inceput si continua pe aceeasi linie, in stilul propriu-caracteristic (ciudat sa spun asta cand are si mai multe piese in zona Michael Jackson si cred ca aveam nevoie cu totii de sound-ul acesta).



06. Ce am învățat din acest challange (31) - Aug 3, 2016 10:59:00 AM

Întâmplător sau nu, articolul acesta, care încheie maratonul de câte un articol pe zi, e și articolul cu numărul 400 al blogului. Să sărbătorim. 
De asemenea, în urma maratonului mi-am confirmat și am învățat o gramadă de lucruri, despre online, despre scris, despre disciplina. N-am putut scrie câte unul efectiv pe zi, iar pe ultimele le-am și amânat mult, din mai multe considerente. Am renunțat chiar la câteva sau altele au suferit modificări pentru că, trebuie să-mi asum ceea ce scriu aici și nu mai vreua sa transmit mesaje negative. Sunt si eu plin de frustrări și neîmpliniri dar nu consider că are rost sa scriu despre ele decât în momentul în care am și o soluție. 
Prima concluzie ar fi că e extraordinar de greu să scrii cu diacritice. Pe bune. Timp de 30 de ani n-am scris (la calculator mă refer), nici nu știam sigur cum se instalează și activează (sau dacă există pentru Mac) și unde se află pe tastatură. De-a lungul timpului mai mergeam pe la cineva pe acasă sau la muncă și le avea activate; folosesc mai toate semnele de punctuație și activând tastatura românească, le schimbă ordinea de pe keyboard. E greu pentru workflow așa că dacă mă grăbesc cu un text mai lung, prefer să-l corectez după. Și nu am înțeles de ce z-ul se inversează cu y-ul (probabil că voi gasi repede dacă voi căuta pe google dar hai să mai rămână și mistere nedescoperite). Totuși, textul ăsta l-am scris cap coada cu el on. Și, da, concluzia e că limba română are diacritice și trebuie să le folosim. E o disciplină excelentă.
Alt lucru care m-a surprins plăcut a fost faptul că foarte multă lume nu știa că scriu pe blog și de atunci mă mai întreabă din când în când dacă am mai scris căte ceva. Dar, în același timp mulți știau și chiar mă citesc, aproape regulat. Chiar te simți jurnalist când în urma informațiilor date de tine lumea îți spune: nu știam că e așa, de la tine am aflat. În același timp, oricât aș încerca (nu încerc neapărat) și orice aș face, tot un om de muzică voi fi considerat. Articolul legat de muzică a avut cel mai mult succes, și deși nu mai face parte asa de mult pe cât aș vrea din viața mea, e adevărat că-mi place sa discut și să scriu despre muzică. Mă voi concentra mai mult în următoarea perioadă. Cred că pot transmite multe despre muzică și ne-făcând muzică. 
Partea tehnică a blogului; în primul rând să salvez drafturie (de fapt ctrl-s e un shortcut ce trebuie să devină un obicei în viața oricărui om care lucrează la calculator; eu mi l-am deprins de cănd făceam mult recording și putea crăpa calculatorul în orice clipă). Deci, mantra e SAVE SAVE SAVE.Durează de multe ori mai mult decât crearea conținutului în sine aranjarea lui în pagină, alipirea pozei potrivite (încerc să pun poze care sunt free la copyright, exista pe net, și cu link către autor - btw poza din aricol e făcută de mine cu telefonul undeva prin Tineretului, București), video embeded, centrarea lui, dimensiuni, paragrafe, linkuirea cuvintelor, verifcarea lor etc. Și după, promovarea sa. Pe toate site-urile, cu extras din articol că poate nu știe omu din titlu despre ce e vorba. Pe Twitter bag câte un hastag în funcție de domeniu, pe Facebook tag-uiesc pe cineva dacă e cazul; mai pun pe Google+ (am eu o simpatie anume) și pe toateblogurile.ro (la fel, o simpatie). De multe ori neglijez mai mult conținutul în detrimentul promovarii pe social media. În același timp, dacă nu ești pe social media -și aici trebuie să fim sinceri, in România social media înseamnă Facebook și cam atât; Instagram-ul e eficient pentru anumite categorii, iar al III-lea e LinkedIn, concluzii trase personal după acest maraton- nu exiști. Blogul în sine am observat că nu e citit, nu intră nimeni direct pe el sau în feed ca abonat. Poate în afară, în special North America de unde a venit această industrie, funcționează mai multe (eu sunt cel mai activ pe Twitter), dar în România anului 2016 Facebook is King (nici măcar abonarea cu adresa de mail nu e cea mai eficientă, românii au o alta cultura a poștei electronice). Și nu știu dacă e neapărat rău asta, dar mă voi concentra si eu pe fb mai mult, din punctul ăsta de vedere. 
E foarte greu să recuperezi când lucrurile nu sunt făcute la timpul lor. Eu mă bucur că am scăpat și de multe drafturi ce stăteau aici și care au văzut lumina monitorului; sau altele sterse. În același timp, e bine să ai drafturi de back-up, chiar recomandat. Nu întodeauna reusesc să mă exprim așa cum vreau, ba chiar de cele mai multe ori iese exact invers (sau așa am impresia). 
Ideea de final e că trebuie să fim fericiți și să luâm lucrurile pas cu pas, mici, uneori și înapoi, dar în continua mișcare. Lucrurile nu se întâmplă peste noapte și încă odată, pentru mine, blogul a fost un instrument de disciplină. Sunt fericit că scriu pe el. Sunt si bucuros că are un oarecare succes, dar ele sunt doua lucruri distincte. Mi-a luat ceva timp să mă prind.


07. Campionii transpiră (30) - Aug 2, 2016 2:12:00 PM


Aveam de mult timp articolul schițat în minte și în draft așa că a venit momentul să depun efortul necesar pentru a-l publica.Pentru că de cele mai multe ori știm ce trebuie făcut dar ne sabotăm singuri. Ideea e că fară efort, nu faci treaba. 
Așa că, e cazul să ne apucăm un pic de treaba. Eu unul am simțit că m-am culcat pe o ureche cam mult.ARTICOLUL ÎNTREG AICI
08. Muzică: Panic! At The Disco: Emperor's New Clothes (29) - Aug 2, 2016 10:26:00 AM
Adevărul e ca nu prea mai am rabdare să mă uit la multe videoclipuri efectiv, sau dacă-mi place piesa, și și atunci nu până la capăt. Cu toate astea, am fost absorbit de cateva zile de piesă în primul rând, pentru că trateaza un subiect general valabil, artistic si prezent. Noile haine ale împăratului e o poveste asupra căreia ar trebui să revenim, mai ales în zilele noastre, de adulți.

Melodia de mai jos mi-a atras atenția atunci când a intrat in autoplay. Interesantă funcție, de multe ori o scot, dar cateodată îmi place unde mă duce și e chiar amuzant cum poate pleci de la un filmuleț postat de cineva, trece pe la emisiuni tv și ajunge la așa ceva. Binențeles ca e bazat pe preferințe si pe istoricul căutărilor, dar e departe de a fi perfect sistemul.

Poate si expresiviatea interpretului, machiajul, montajul... cam tot fac un produs de succes asupra căruia m-am oprit. Am mai auzit de trupă, probabil am mai și ascultat melodii, dar nu o puteam indentificat până acum. Clipul este continuarea altuia și exploreaza o parte destul de întunecată a vieților noastre.



09. Cămile la 100 de dolari (28) - Aug 1, 2016 1:11:00 PM

http://lupulcrestin.ro/camile-la-100-de-dolari/
Nu a avut cine să ne învețe alta alternativă, și abia acum timid începem să scoatem și noi capul. Mă refer la veniturile fiecărui individ, familie etc, ce economisește, ce cheltuiește, cum îi cheltuiește. Credeam ca sunt singurul care atunci când are niște bani în buzunar parcă trebuie să îi termine cât mai repede că nu stau bine acolo. Aste sunt mosteniri de care trebuie să scăpam. Articolul întreg aici
10. Până la urmă e vorba de muzică (27) - Aug 1, 2016 11:02:00 AM


Eram chiar bleg dacă trecea luna asta fără a scrie tocmai pe site-ul în care am investit cel mai mult timp. Din păcate în ultimii ani nu prea am mai investit atât timp cât mi-aș fi dorit, dar de curând tocmai intrasem într-un studio profesionist and it all came back to me.

M-am mirat și pe mine când am realizat că încă mai știu meniurile și tool-urile în Cubase (de unde setezi ceva la placa de sunet etc) și lejeritatea pe care o aveam când m-am jucat pe acolo.

Câteva gânduri (și frustrări, ce-i drept); mă feresc să dau sfaturi dar recomand să faci cum zic eu acolo :D
ARTICOLUL ÎNTREG AICI


11. Locuri de muncă (26) - Jul 29, 2016 4:29:00 PM
Voi pleda în continuare pentru un loc de muncă. Știu, multe sunt nasoale, că de aia e muncă. Și cât de greu e să-ți găsești unul. Ca un sfat de la un om în vârstă pentru cei mai tineri, orientați-vă spre o meserie, cel mai fericit caz în funcție de pasiunea voastră. Că e bucătar, dj (da se poate câștiga bine), inginer de sunet, electrician, contabil, jurist, mecanic auto etc, cel mai bine și mai ușor este cu o meserie. Te și disciplinează și e dovedit de-a lungul timpului că cei care au o meserie la bază și au lucrat în ea au mai multe șanse de reușită, și nu de puține ori pe domenii total diferite. Dar, repet, e disciplina, și aprecierea muncii. Și da, contrar a ceea ce se mai spune, și hârtiile (diplomele) sunt bune și necesare așa că ia-le cât mai repede și nu lăsa să treacă timpul. 
Revenind la cum îți găsești un loc de muncă...paroduxul românesc în domeniu spune: lipsa locurilor de muncă vs. absența forței de muncă. Sunt itneri care sunt bine pregătiți, dar sunt și mulți care nu au nici o treabă cu nimic. Știu, oferta e nasoala rău dar, ăsta nu e un impediment în a lua un job. Începi ușor, de jos, de oriunde. Poveștile astea de succes care-ți spun să-ți urmezi pasiunea și să nu accepți orice sunt în cea mai mare parte.. doar povești. Și oricum ar fi trebuie să pleci de undeva. Poți ăncepe de pe site-ul ăsta Neuvoo.ro Mi-au dat mail și am zis să scriu despre ei, sper că sunt serioși. Ăsta e doar un punct de plecare, CV-ul tău e bine să fie pe toate site-urile de profil și de specialitate. Ușor ușor; ai servici, ai tot ce-ți trebuie.
Ce este mai exact Neuvoo: neuvoo.ro este unul dintre cele mai mari motoare de cautare de locuri de munca din Romania. Avand punctul de pornire in Canada, unde numele sau este sinonim cu “cautare loc de munca”, numara mai mult de trei ani in domeniul de elita. Cele 15 milioane de locuri de munca pot fi gasite peste tot in lume, prin computerul sau telefonul personal, ceea ce face neuvoo sa fie considerat cel mai eficient mod de a-ti construi cariera.
De ce Neuvoo si nu un alt site: cautarea pe site-uri diferite, ziare si agentii de plasare a fortei de munca adauga mai mult stres in aceste vremuri obositoare. Pe neuvoo.ro gasiti toate locurile de munca indexate de pe toate site-urile cu oferte de munca. In acest fel, utilizatorul nu are nevoie sa deschida mai mult de un site web, doar site-ul neuvoo.Si daca nu gasiti in Romania ceea ce doriti? Atunci, cu siguranta, veti gasi in celelalte 52 de tari in care Neuvoo este prezent. Somajul in Romania este cu siguranta mare, si multi sunt in cautare de oportunitati in strainatate pentru o noua fila in viata si cariera lor. Neuvoo si-a deschis usile in Europa, America precum si in tari ca Emiratele Arabe Unite si Japonia.
Sunt angajator si vreau sa postez oferta mea de munca: cu Neuvoo realizati promovarea locurilor dumneavoastra de munca in modul cel mai direct, rapid si eficient. Niciodata nu a existat un proces atat de simplu la publicarea unui job. Puteti vedea in termen de doua minute locul de munca publicat si directionat catre candidatii corespunzatori. De asemenea, sistemul de newsletter al Neuvoo promite sa aduca angajatorii cu candidatii chiar si mai aproape.
www.neuvoo.com– cautarea unui loc de munca incepe aici!Africa de Sud |Arabia Saudită | Argentina| Austria| Australia| Belgia| Bahrain| Brazilia| Canada| Cehia| Chile| Costa Rica | Columbia|Coreea de Sud|Ecuador| Egipt|Elveția|Emiratele Arabe Unite |Filipine|Franța|Germania| Grecia| Hong Kong | Indonezia| Irlanda| India| Italia| Japonia| Kuwait| Kazakstan| Luxemburg| Maroc| Mexic| Malaiezia| Nigeria| Olanda|Oman|Norvegia| Noua Zeelandă | Oman| Panama| Peru| Polonia| Portugalia|Puerto Rico |Qatar| România| Rusia| Suedia| Singapore|Spania| Taiwan| Turcia| Ucraina|UK|Ungaria|Uruguay|USA| Venezuela| Vietnam|

12. Meciul secolului: viața vs. Bruce Lee (25) - Jul 29, 2016 7:08:00 AM
PozaPrintre puținele lucruri interesante de la televizor se numără seria reportajelor-documentar realizate de Carmen Avram la Antena 3 (da, cunosc bine postul) În premieră. Sunt din alt registru și pot spune că fiecare episod a fost interesant. De curând am dat pe facebook de documentarul acesta a cărui titlu de youtube a fost destul de sugestiv încât să-l traduc. Personajul probabil îl cunoașteți din documentarul scurt difuzat de BBC acum în jur de doi ani când era în floare propaganda anti-emigranți din România (și Bulgarie, fie). Personajul era prezentat cam ca românul majoritar, și trebuia să-i facă pe englezi să rămână cu impresia că ăștia suntem noi toți și că ăștia (aurolacii din canale) suntem cei care vom veni la ei să le luăm locurile de muncă (de parcă ei nu ar știi cine suntem, parcă noi nu avem treabă cu informatica sau cu orice alte servicii pe care englezii le externalizează la noi în țară și sunt extrem de mulțumiți). Nu vreau să mă iau de ei, au destul probleme. 
Revenind la personajul nostru, Bruce Lee, regele canalelor de la Gara de Nord și șeful aurolacilor de pe acolo (pentru cei mai tineri, aurolacul este un lac de vopsea folosit pe post de drog de cei mai necăjiți, fiind foarte ieftin și accesibil; se pune într-o pungă și se inhalează, dând o stare de letargie unde nu simți mai nimic -adică viața tristă pe care o duci; cam ca atunci când intrii într-o cameră proaspăt vopsită sau lăcuită și te ia amețeala; drog foarte popular la începutul anilor 90, înainte de heroină și legale). În documentar până și el folosește termenul de boschetar și dacă el ar avea o autoritate în acest sens, mi se pare ca realizatorul exagerează și că ar fi putut găsi un sinonim. 
Acum, știu că zona e nasoală de când eram eu mic. A fost chiar o perioadă când toată lumea, inclusiv poliția, o evita. După anul 2000, ușor ușor s-a mai liniștit și cu toate că mai sunt și acum, cel puțin pe timpul zieli, în principiu e safe să treci prin parcul ăla de la Ministerul Transportului. Și cu toate că legenda spune altceva, ei, necăjiții, nu interacționeză cu cetățenii decât atunci când sunt în nevoie.

De Bruce Lee nu am auzit decât din documentar (mai e un Bruce Lee, era în Amzei căra fructe). Uitându-mă la documentar n-am putut să nu spun câteva cuvinte, pentru că e trist, rău. Boschetarii, aurolacii, sunt cei care înainte de a fi respinsi de societate pentru ceea ce sunt, au fost respinși de ai lor doar pentru ca sunt. Majoritatea au familii, care pur și simplu i-au respins. Iar pe cei mai norocoși, i-au dus la orfelinate, orfelinate de unde nu au știut cum să scape mai repede. Oare ce poate ieși dintr-un om care a trăit așa? Conform societății, un infractor.

Cel mai mult m-a impresionat credința (cunoașterea) în Dumnezeu, Dumnezeu care nu judecă, sau oricum nu ca noi, și care iubește fără condiție. Normal, cred că si Bruce Lee e conștient că nu face bine ce face, dar trebuie să ne raportăm la dimensiunea si universul în care a trăit, de unde și pentinența pe care o face purtând toate lanțurile si lacătele alea în jurul corpului. Oricât ar vrea el nu se va putea rupe vreodată așa că a făcut ce a crezut mai bine: să țină cât de cât sub un control totul (asta cu arestarea sa e ca și cu Saddam sau Gaddafi, cum spun unii, că dacă ar fi rămas îi ținea sub control și nu mai făceau atâtea atentate și nu mai veneau în Europa - asta o spun politicienii lumii). Bruce Lee a ajuns la un nivel destul de înalt de iluminare spirituală, și ne dăm seama de asta doar prin ce face (cum are grijă de câini, pisici și restul oamenilor care sunt în responsabilitatea lui) cât și de cum vorbește, în special despre femei. Sunt mulți alți boschetari (a se înțelege oameni din societate) care sunt departe de o asemenea gândire. Până la urma suntem ceea ce suntem fiecare, dar măcar data viitoare când mai vezi pe unul pe stradă, dacă nu-ți faci milă cu el, măcar nu-i mai trimite ură.



13. Ted Talk: Jason Fried: Why work doesn't happen at work (24) - Jul 24, 2016 9:57:00 AM
Era salvat în bookmark, și parcă-mi aduc aminte ca l-a share-uit cineva în nu știu ce context și m-a atras titlul. E un subiect interesant și are destulă dreptate în ce zice acolo. Eu unul nu sunt de acord cu lejeritatea pe care unii cred că ar trebui să o ai atunci când ești la serviciu. Adevărul e că, chiar dacă ne visăm noi șefi și patroni, și și atunci când suntem, nu deținem în totalitate controlul timpului nostru. La muncă trebuie să muncești (punct). E și o vorbă, ai serviciu, ai tot ce-ți trebuie. Am mai atacat și eu subiectul (chiar scriind acum articolul m-a sunat un prieten și m-a defazat un pic) lucrurilor care te distrag din muncă. Poate că are dreptate individul în sugestiile pe care le face. Doar că, dacă le faci regulat, s-ar putea să nu ai rezultatele dorite.


14. Nu atinge obiectul pe care urmează să-l cumperi (23) - Jul 23, 2016 1:30:00 PM


Într-adevăr este o frustrare de-a mea. Dar una pozitivă. Funcționează. Cultura arabă s-a dezvoltat economic tocmai pe așa ceva; ia, încearcă; ai cumpărat aia, ți-o dau și pe cealaltă. Comerț, negustorie.
 
ARTICOLUL ÎNTREG
15. Creative Fest 2016 (22) - Jul 22, 2016 9:21:00 AM


Unul dintre evenimentele de care vorbeam aici, nu se mai ține ca anul trecut în parcul Izvor, și am impresia că și noul primar general al Bucureștiului a avut un cuvânt de spus. Cert e că se ține, începe de astăzi, accesul este gratuit și are un line-ul de zile mari: Redman, Patrice, DubFX. Promoe, Dilated Peoples plus artiștii români undeground in vogă acum. 

I-am văzut pe toți în parte separat la concertele lor când ne-au vizitat țara și pe departe unul dintre cele mai tari concerte la care am fost vreodată a fost a lui Patrice în 2008 sau 2009 (și am văzut ceva concerte tari la viața mea). Pe Promoe si Dilated Peoples cred că de fiecare dată când au venit iar pe Dub FX (sper totuși să nu fac vreo confuzie cu altul) inopinant, la un eveniment unde m-a chemat un prieten care avea invitații. Cât despre Redman, aici e o poveste extraordinară, fiind cam primul artist Rap mai mare care ne-a vizitat, în cu totul alt context, prin perioada aia 2002, când Rap-ul românesc era la pământ pentru că label-urile mari renunțaseră să mai semneze artiști și brigâzile underground își făceau ușor și timid apariția prin materiale distribuite pe internet și concerte organizate practic oriunde se putea. Revenind la concert, el venise de fapt să filmeze un film (mai joacă din când în când), și cineva și-a dat seama că e Redman că l-a văzut pe la Marriot cazat (și pe subiectul ăsta circulă multe zvornuri și legende pe care nu vreau să le înșir aici) și l-a abordat. Ușor ușor a ajuns în anturajul reparilor, și brus de luni pe joi s-a anunțat un concert Paraziții în Fire. Cum ne-am cam prins repede cei ce știam ne-am făcut apariția acolo și nu ne-am înșelat; spre sfârșitul spectacolului a venit Redman și a băgat o bucată cu ei. Acum, trebuie să ne dăm seama că acum 14 ani (pfoa ce repede au trecut) Redman era pentru noi, cei din HipHop, dar nu numai, cam cum ar fi, să zicem Drake acum. A fost ca o confirmare că suntem pe drumul cel bun cu ce facem și deși a fost doar un freestyle, a fost unul dintre cele mai intense momente. Energie despre care a vorbit și el ulterior într-un interviu dat la MTV lui Dj Dox. S-a aruncat în public și ne-am împins toși să fim cât mai aproape de el; tricoul și l-a făcut bucăți și am impresia că mai am și acum o bucată din el, suveniruri :D Redman rămâne pentru mine unul dintre artiștii favoriți, care parcă a rămas neschimbat, și când e în fața microfonului, putem să stam liniștiți. 
E un prilej de a mă revedea cu foartă multă lume, pentru că în general vin cam toți, din toate grupurile, din toate genurile și din toate orașele. Și cum să nu vii pentru așa ceva? Unii vin chiar și din afara țării. Detalii despre program in poză și pe site-ul oficial. Ne vedem acolo.
16. Câteva cuvinte despre situația actuală din Turcia (21) - Jul 21, 2016 6:13:00 PM
Sultanul InimiiPentru că nu pot rămâne indiferent. Poate cel mai mult dintre toate țările din lume sunt legat de Turcia, unde cu toate că am fost o singură dată, m-a marcat profund. Acolo am trăit una dintre cele mai puternice experiențe emoționale, când l-am descoperit pe filosoful și poetul persan Mevlana Rumi, la mormântul acestuia. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie sentimentele care m-au cuprins, ulterior aflând că Rumi a fost mai prezent în viața mea de cât știam eu.


Și nu sunt atât de legat de Turcia cât sunt legat de poporul acesta Turc. De oamenii minunați pe care i-am cunoscut și cu care păstrez legătura chiar și după ani în care interacțiunea noastră s-a terminat. Sunt mândru absolvet al scolilor turcești ICHB (Liceul Internațional de Informatică) și a Universității Lumina .

Da, sunt scoli ce aparțin grupului Hizmet, condus de Fetullah Gullen. Sau mă rog, de susținători ai acestuia. Lasă-mă să-și spun eu, n-am auzit de personaj cât timp am fost în liceu, nici nu m-a interesat și nu mi-a fost băgat pe gât sau alte minuni de le-am auzit zilele astea. Târziu am aflat mai multe, când a începu să mă intereseze mai mult situația mondială. În schimb, am fost înconjurat de profesori din comunitatea turcă, profesori care, față de mulți alți profesori români pe care i-am avut, și-au însușit și rolul de dascăl, de îndrumător, constientizând responsabilitatea pe care o au. Oameni deosebiți, religioși (în sensul de spiritual, nimic fanatic) și cu frică de Dumnezeu. Oameni cu care păstrez legătura și în ziua de azi, vorbim la telefon sau pe internet.

Pe timpul liceului făceau vizite acasa, pentru a cunoaste mediul și familiile studenților. În timpul Ramadam-ului, la cină, ne invitau la ei acasă. în sânul familiei pentru a-i onora (făcând o paranteză. bucătăria turcească e cam preferata mea și cum se pricep și la dulciuri, am fost într-o seară la un profesor și ne-a servit cu o prajitură de ciocolată, prăjitură atât de bună încât am mai cerut o porție sub pretextul că-i voi duce mamei; de cum am ieșit din apartament, m-am înfipt în ea și am devorat-o, mozolindu-mă pe față precum in filmul Matilda, faza cu tortul). De asemenea, fiind un grup școlar ce se bazează foarte mult pe sponsorizări și burse oferite, in majoritate, de oameni de afaceri turci, majoritate de la noi din țară, mergeam în vizite pe la ei. Am fost la o fabrică de napolitane, langă Ploiești, sau pe la diferiți alții, pe care vag mii amintesc acum când mă gândesc la ei.

Aceeași profesori care se interesează în continuare de situația absolvenților și organizează regulat întâlniri cu ei. Profesori care se atașează emoțional de studenții lor, întratât cât, când a aflat câ a murit tata, fostul diriginte, deși era la Constanța cu familia și era 9 seara, s-a suit și a condus până la București și a stat preț de o oră la priveghi, pentru a-mi fi alâturi. Nu pot decât să îi consider ca niște frați mai mare.

Ca să nu mai pomenesc de campaniile pe care le fac în fiecare an de sărbători (și ale noastre, creștinești) de strângere de fonduri sau donații pentru centre de plasament și orfelinate.

În Turcia am rămas șocat cel mai mult de accentul pe care-l pun pe educație. Nu există o cinste mai mare pentru cineva ca cinstea pe care o are fiind profesor. Rectorii Universităților au statut de demnitari, mașini cu girofar și escortă. Toate Universitățile sunt ultra-moderne, profesori din toată lumea și plătiți destul de bine (comparand cu România, dar oricum la ei nu funcționează așa). Și prețurile unui an școlar sunt destul de mari, ele fiind acoperite din donații (alta onoare e ca cetățean, din puținul -sau multul- tău să donezi o mică sumă pentru educația cuiva).
În Konya, oraș de care nu auzisem până să ajung în el, era un centru comercial, mall mai exact. Dar guvernatorul regiunii a decis că orașul are suficiente centre comerciale, dar ar mai avea nevoie de o Universitate, și așa a apărut Universittatea... Mevlana. Cam asta e mentalitatea acolo vis-a-vis de educație.

Și nu mai aduc vorba de ospitalitatea cu care am fost primit cam peste tot pe unde am mers. În aceeași vizită în Turcia, care era de fapt o vizită de cercetare intreprinsă de Universitatea Lumina, vizită în urma căreia urmează să apară și o amplă lucrarea despre Capadocia - între necunoscut și legendar. În drum spre hotelul unde urma să ne cazăm și să luăm cina, se afla satul natal al unuia dintre membrii delegației facultății, responsabil de trebuirile administrative. A decis pe loc să luăm cina la el acasă, tot autocarul. Am ajuns repede și cum a fost inopinant, pregătirile încă decurgeau. Vecinii se mobilizaseră și veniseră care cu scaune, care cu mese, care cu fețe de mese, care cu farfurii (eram un autocar întreg). Tatăl s-a așezat în capul mesei și se vedea mândria pe fața sa, mândrie datorată onoarei pe care fiul său i-a facut-o, aducând atâția oameni să-i calce pragul și să servească masa. Altă cultură, altă mentalitate.

De asemenea, sistemul medical turcesc este printre cele mai performante la nivel mondial, pe boli de inimă și oncologie.

Finalul inițial era altul. Dar nu cred că e de datoria mea să fac acum o afirmație. Eu știu ce știu pe baza experiențelor mele, iar câteva dintre ele le-am spus mai sus. Putem doar să ne rugăm împreună ca lucrurile să se așeze, în direcția cea bună. 
17. Twin Peaks (20) - Jul 21, 2016 7:47:00 AM
Serialul care la începutul anilor 90, imediat după revoluție, ne-a bântuit și ne bântuie pe unii până în ziua de azi (nu cred că e ok ca un copil între 4 -10 ani să-l urmărească dar atunci beleam cu toții ochii la orice, iar interpretările...). Pentru cei care nu l-au revăzut de curând, recomand. E ciudat cum poate fi construit un serial să te țină cu sufletul la gură, dar fără vulgaritatea cu care ne-am obișnuit și pe care o luăm de bună (în serial nu e deloc nuditate și nu vei auzi nici măcar un fuck). Ne-am schimbat mult ca societate, la nivel mondial, în ultimii 20 de ani; nu spun că în bine sau în rău.
David Lynch, regizorul, un inițiat în foarte multe taine reușește să ne proiecteze și pe noi în lumea fantastică din Twin Peaks. Pe scurt, un agent FBI vine să investigheze dispariția unui coleg implicat într-o ancheta privind dispariția unor persoane implicate în traficul de droguri și prostituție. Ăsta e plotul, și atunci de ne amintim de cu totul altceva când vine vorba de serial? Pentru că acțiunea are un cadru profan, dar sacrul vine odată cu trecerea graniței. Un orășel cu o populație ușor tâmpită, un agent cu probleme (și obsedat de cafea, ca mai toată lumea din serial, dar aici e chestia regizorului, care spune ceva de genul even bad coffe is better than no coffe) și o serie de evenimente care fac serialul să se petreacă jumate aici, in lumea reală, jumate în lumea fantastică. E și un film a cărui acțiune se petrece înaintea serialului, dar e recomandat să fie vizionat după pentru a înțelege mai bine. Și, cireașa de pe tort, la anul, cum încă din primele doua sezoane personajele ne amenințau că o să se întâmple lucruri peste 25 ani ani, urmează cel puțin un sezon nou. 

18. Considerații generale privind situația mondială actuală – o scurtă opinie (19) - Jul 20, 2016 6:42:00 AM
Prietenul Adrian Corobană, un om ce m-a susținut în activitatea mea publicistică în ultimii 10 ani, mi-a publicat un text scris acum aproape un an, pe site-ul pe care-l coordoneaza, geopolitics.ro
Textul de față este scris prin septembrie 2015. Deși poate fi considerat de actualitate, câteva lucruri s-au schimbat, dar singurul lucru constant este nesiguranța care se împrăștie pe zi ce trece în toată lumea. Europa e mai slabă ca niciodată, Federația Rusă mai puternică decât a fost în ultimii 25 de ani după implozia URSS) și lumea musulmană/arabă mai activă și mai prezentă peste tot ca niciodată. Din păcate, trebuie să fim mai constienți și mai prudenți în tot ceea ce facem. Urmează vremuri tulburi (rău). 
ARTICOLUL INTEGRAL AICI
19. Cum obții permisul auto (18) - Jul 18, 2016 9:50:00 PM
Învățând, evident. Și nu e ca în alte părți, să mai discuți cu profesorul, poate că ai uitat etc. Nu știi nu promovezi. Și așa mi se pare normal. Mi-am luat carnetul mai târziu, la 27 de ani, mai mult din necesitate, mașina ne fiind una din pasiunile mele (cred că a contat și faptul că ai mei nu au condus). Fiecare om are felul său de a aprofunda elementele, de a învăța. Termenul ăsta de a învăța trebuie dezbătut cu altă ocazie.  La școala de șoferi faci cursurile alea obligatorii de legislație, majoritatea instructorilor se și pricep să explice, dar volumul mare și complexitatea situaților face să nu fie de ajuns (părerea mea, care oricum am o opinie mai radicală puțin asupra capacității oamenilor de a conduce și aș schimba un pic dintr-un drept într-un privilegiu) și trebuie să studiezi și pe cont propriu. Acum, manualul ăla de legislație, ca orice manual, nu e prea prietenos. Mi-aduc aminte de o anecdota în care se spunea că un grup de cercetători au sintetizat într-un volum foarte gros toată informația necesară unui student pe parcursul facultății (că erau doar studiile de licență sau cuprindeau și masterul nu mai știu:) ). S-au dus prima oară la Harvard, au contactat studenții și i-au întrebat în cât timp cred că pot susține un examen din cartea respectivă. Studenții au studiat-o, au făcut un consiliu unde au discutat și după un timp au dat răspunsul: o lună de zile. Ok; s-au dus la Oxford, aceeași întrebare, răspunsul de data aceasta fiind o săptămână. Ajung și la studenții de la Politehnică din București, în cămine, claie peste grămadă toți, dormea, și duhnea a alcool. Unul dintre cercetători încearcă să-l abordeze pe unul care dădea semne că ar fi mai conștient și îi pune aceeași întrebare. O ia, se uită la copertă, la grosime, o studiază preț de câteva secunde, după care începe sa-l împungă pe colegul de lângă el și-i zice: haide, scoală că mâine avem examen! Ei bine nu toți avem capacitățile astea (deși și eu studiez la Poli). Am deviat un pic de la subiect; vream sa ajung la CHESTIONARE 3D, un site care chiar te ajută să iei permisul (cel puțin eu cu ajutorul lui l-am luat). Pentru fiecare întrebare ai răspunsul corect explicat video cu situații reale din trafic, și argumentat cu legea și codul rutier. Sunt și întrebările de la examen (pe site-ul oficial NU sunt întrebările de la examen!!!), deci cred că e suficient să parcurgi o singură dată cu MARE atenție întrebările și chiar dacă știi răspunsul să mai urmărești video-ul pentru aprofundare. Mi-am adus aminte de el azi când am discutat cu cineva și l-am recomandat.Tipul care a făcut site-ul este un fost polițist, a obținut parcă și finanțare pentru el la Arena Leilor. E unul dintre puținele lucruri făcute bine. Deci, după cum zice și el pe site: Nu mai fiți atât de stresați de acest cuvânt DRPCIV, vă garantez că nici cei de la drpciv nu știu legislația rutieră atât de bine pe cât ați crede. Înainte de examenul de la drpciv trebuie să fii cât mai relagat și nu uita că întrebările sunt ușoare dacă le înveți Și întrebarea de baraj e, într-o mașină Coupe (aia cu două locuri) poți transporta copilul? Nu păreri personale, textul legii :D CHESTIONARE 3D
20. TED talk: Michael Bodekaer: This virtual lab will revolutionize science class (17) - Jul 18, 2016 10:33:00 AM
Educația este și va fi moneda pe care o voi bate cu fiecare ocazie. Repet, e singura noastră șansă de a supraviețui ca specie.Nu prea mă uit la conferințele astea independente dar nu ma poti abține să nu remarc entuziasmul vorbitorului și nerăbdarea pe care o manifestă în a ne arăta ceea ce a conceput. Și uite cum ne conectează și mai mult, cum posibilitățile sunt aproape infinite; dar spune el toate astea. Nu e așa că părem caraghioși de multe ori cănd realizăm cu ce ne ocupăm timpul? Mie-mi vine să-mi trag singur palme când văd așa ceva, unde merg unii cu tehnologia si școala, iar noi ne certăm pe Ion și Moromeții...Și explicația pozei: un prieten și-a luat dispozitivul respectiv. E destul de accesibil si pui telefonul în el. De acolo te duce într-o lume virtuală. A fost o experiență interesantă, accesând un filmuleț din Cartea Junglei, filmul ăsta nou, unde erau niste maimuțe și se auzea o voce care povestea ceva. Iar când am întors capul... WOW.


21. Câteva cuvinte despre Donald Trump (16) - Jul 18, 2016 10:26:00 AM


Se pot spune multe despre el. Controversat cu siguranță e, iar freza, nici nu vreau să mă gândesc la câte adjective pot gasi. Dar prost sau că nu știe pe ce lume se află... aici suntem induși în eroare. L-am studiat un pic de-a lungul anilor și am scris și câteva cuvinte, mai ales despre emisiunea lui, The Apprentice.

Donald Trump
22. Pokemon Go (15) - Jul 17, 2016 5:41:00 PM
Mi se pare corespunzător ca zilele astea să vorbim un pic de isteria cauzată de acest joc. Pokemon a apărut ca și desen animat cam în perioada în care am încetat să mă mai uit la desene animate. Deși părea interesant, și anumite anime-uri îmi plac, nu se încadra în standarde. Și totuși iată că dupa aproape 20 de ani, controlat de o companie ce nu a mai avut succes în ultimii zeci de ani, brandul a reușit să se adapteze vremurilor și să creeze o adevărată isterie. Acum universurile virtuale nu mai au un final, vor fi veșnice. Zilele astea a devenit disponibil și în România și am prieteni de ambele tabere, adică cei care îl joacă și cei care îl critică. Cert e că toata lumea vorbește. Nu știu dacă am să-l pun, ultimul joc pe care l-am jucat a fost Max Payne I, și oricum ma termină bateria la telefon, problema secolului. Dar trebuie să recunosc meritele creatorilor care au avut viziunea. Da, tehnologia ar trebui să ne apropie dar ne desparte. Și totuși, pentru ăsta, trebuie să ieși afară, în aer liber :D Mai sunt unii care au traversat neregulamentar si a dat mașina peste ei, sau alții care de la volan încercau să-l prindă pe fraier. Sperăm totuși să reglementeze locurile unde apar. 
23. Film: Warrior (14) - Jul 15, 2016 11:22:00 PM
Un film cu bătaie, așa cum ne plăcea când eram mici. Si un film care-ți pune un pic mintea la contributțe, așa cum ne place acum. Cu un an inainte a mai ieșit un film, The Fighter, pe care l-am văzut si chiar am si inceract sa-i fac o prezentare. Cum nu am mai apucat să o public, o să profit acum și o să-i aloc cateva cuvinte, deoarece îi are ca protagoniști pe Mark Wahlberg și Christian Bale, doi frați boxeori, unul dintre ei fost campion ajuns mare junky, iar cel mic incercând să-i calce pe urme. Totul este filmat pentru o televiziune în cadrul unui documentar despre cum fostele glorii ajung dependente de droguri. Un film remarcabil, care meria urmarit.
Am avut un deja-vu, fiindcă in Warrior este tot povestea a doi frați, unul mai apropiat de tatăl interpretat de Nick Nolte, care i-a fost și antrenor in copilărie, avand o cariera extraordinara ca și campion la lupte libere (wrestlingul ca disciplină sportivă, ce avem noi luptele greco-romane, cu foart foarte mici diferențe - protecția la urechi spre exemplu). Fiind totusi alcoolic, a reușit să-și despartă familia, nevasta plecând cu unul dintre copii. Revenit dupa mulți ani, reiau antrenamentele pentru un concurs de lupte in sistem piramida ce avea ca premiu 5 milioane de dolari, concurs la care s-a inscris și celălalt frate, intre timp cu doi copii, profesor de chimie la un liceu. O poveste destul de americană despre dorința de a avea grijă de ai tai și a-ți ține promisiunile facute chiar dacă asta ar insemna o paralizie (atât la propriu cât și la figurat). De asmenea ies în evidență calitățile de luptător ale lui Tom Hardy, Bronson ne fiind un simplu exercițiu. Sunt interesante filmările de la antrenamentele sale.  Aparent, în Bronson chiar a fost un exercițiu și a trebuit să invețe totul de la zero. Tatuajele sunt ale sale, ale actorului.

(nu știu de ce am așa multe articole nepublicate; probabil pentru faptul că nu am intodeauna chef si timp și am nevoie de ele în momente ca acesta)
24. 7 ani de blog (13) - Jul 15, 2016 10:48:00 PM


Coincide și cu ziua mea de naștere, așa că se cuvine să transmit tradiționala pastorală. Ok, nu chiar atât de tradițională, dar pot începe de acum. Am aruncat sumar o privire spre postările din trecut și binențeles că mi-e asa greu să înțeleg cum s-au dus așa repede cei 7 ani, având impresia că scriu pe blog de o lună sau două (blogul mi l-am făcut cadou în 2009). 
Sesizez cât de mult m-am schimbat, dar recamrc și cât de mult nu. Cu toate că intreprindeam alte activități mai intens atunci, pe care acum le-am dat mai la o parte (muzica) și eram un pic mai activ, în mare sunt cam același. Sper că mai bun. 
Acum 10 ani am făcut un party mare și am chemat aproape toată agenda la vremea respectivă. Nu știu cum se face da mereu pică ziua mea vara când e lumea plecată, dar tot am avut 50 și ceva de invitați. A fost de vis și mi-ar fi plăcut să mai fi făcut și anul ăsta ceva asemănător. Timpul și activitatea nu-mi permit, dar să lăsam o portiță deschisă și acestei posibilități pentru la anul. Pentru că, am rămas plăcut surprins și copleșit de mesajele primite. Da, și alea de pe facebook te fac să te simți bine. Și mi-ar plăcea să beau cu fiecare în parte câte o bere (da probabil nu în aceeași zi). 
Ei, și aici îmi confirma faptul că în luna iulie, numai oameni cu nume mare-snascuți Probabil că mai era din filmuleț dar nu mai avea bateria sau ceva. 

25. Film Mad Max: Fury Road (12) - Jul 14, 2016 2:42:00 PM


Încă un articol scos de la naftalină de pe moviesformysoul.com Sunt fan al seriei Mad Max, îmi și puneam numele ăsta când jucam prin sălile de calculatoare din București ale sfârșitului anilor 90 început de 2000 (mă descurcam ok la Quake, dar eram prea mic pentru a intra în concursuri). 
Iar filmul a fost un deliciu pe care l-am savurat de la început până la sfârșit. Și la revizionare. Câteva cuvine, mai jos.MAD MAX: FURY ROAD