Despre mine

ivanescu eugenia

sociabila,veselă,sensibilă,optimistă

Blogs Home » Litere » Literatura » Florilegiu floral

Florilegiu floral

Poezii preferate cu și despre flori de autori români și străini.

Articole Blog

01. Nuferi- - Jun 3, 2019 3:49:00 PM
Autor:
Jules Barbey d`Aubervilly
(1807-1889)



02. Lalele- tradiții și simboluri - May 20, 2019 7:53:00 PM
Motto:
„Florii i se cere parfum, iar omului politețe” (proverb)

Majoritatea lalelelor sunt originare din habitaturile stepelor Asiei. A călătorit spre Europa împreună cu turcii nomazi care au îndrăgit-o pentru culoare și grație.
Această ”tulipa agenensis” este originară din nord-vestul Iranului. A cunoscut un mare succes ca plantă ornamentală în Persia medievală; este menționată în povestile persane din ”O mie une de nopți”ca floare a iubirii și în catrenele lui  Omar Khayya. Apoi , începând cu sec. al XVI-lea , se răspândește în Europa, în Turcia, în țările din Levant și în Tunisia.
În Israel și Siria ”tulipa agenensis” este o plantă sălbatică.


Persanii și turcii au numit-o ”laleh”. Numele de ”tulipa ”este latin, adaptat după  cuvântul persan ”dulband” din care se trage cuvântul  turcesc“tülbent” (turban).
În epoca sultanului Suleyman Magnificul, otomanii au început să cultive lalele într-un mod mai organizat, până atunci floarea răspândindu-se în forma sa sălbatică.
În Imperiul Otoman laleaua roșie a devenit un simbol al bogăției și puterii.


În Olanda au fost aduse pe la mijlocul secolului al XVI-lea (       ).Olanda a fost cel mai mare cultivator si furnizor de lalele timp de sute de ani.  Între anii 1634 si 1637existat o adevărată obsesie pentru aceste flori.
În Franța lalelele au apărut în prima jumătate a secolului XVII (1600-1610), bulbii fiind aduși din Flandra.
In jurul anului 1600,doamnele nobile din Franța purtau corsaje cu lalele și rochii din materiale pe care erau imprimate aceste flori.
S-au răspândit în special în Lot-et-Garonne și mai puțin in alte departamente din Aquitaine și regiunile din Midi-Pyrénées și  Provence-Alpes-Côte d'Azur.
Dacă în Franța interesul pentru lalele a scăzut cu timpul, Olanda a păstrat pasiunea pentru cultivarea lor pe suprafețe întinse. Lalele olandeze pot fi admirate la Keukenhof Gardens, Lisse , Amsterdam, Noordoostpolder, Noordwijkerhout.



Tot din perioada maniei lalelelor datează şi mitul lalelei negre. O astfel de floare nu a existat, de fapt, niciodată, şi cel mai probabil nici nu va exista vreodată, susţin specialiştii, dar legenda aceasta a căpătat amploare în secolul al XIX-lea, după publicarea romanului ”Laleaua neagră”, semnat de Alexandre Dumas tatăl şi ecranizat ulterior, în 1964, cu Alain Delon în rolul principal.
Cu toate că s-au făcut progrese mari în hibridarea lalelei, iar culorile s-au apropiat foarte mult de negru, acestea nu sunt, totuşi, un negru total, pentru că această culoare nu va putea fi obţinută niciodată.
S-au obținut  lalele de un mov închis, aproape, foarte aproape de negru, dar nu negru complet.
Cele mai spectaculoase lalele negre sunt reprezentate de soiurile ”Queen of Night”, ”Burgundy”, de culoare mov-violet închis, ”Black Parrot”, ”Black Diamond”, cu exteriorul maro-roşiatic, având vârfurile mai închise, iar interiorul mov şi ”Black Hero”, de o culoare maro-roşiatic

”Black Diamond”,                                ”Queen of Night”, 

Semnificatie si simboluri

*Există mai multe păreri referitoare la simbolistica lalelelor, considerându-se că această floare reprezintă atât trăinicia sentimentelor, cât şi vanitatea. Fiind de o frumuseţe trecătoare, lalelele simbolizează şi autoamăgirea sau iluzia.
*Laleaua rosie este un simbol al iubirii pasionale. Datorită culorii sale, dintotdeauna a fost asociată cu dragostea. Oferită persoanei iubite, aceasta poate transmite mesajul "crede-mă".
* In simbologia Feng Shui, laleaua roșie este aducătoare de faimă și succes, asa că este bine să avem un, buchet de lalele roșii prin casă. Pe lângă iubire, sunt și un simbol al bogăției.
* Este, totodată, un simbol al reînvierii naturii și de aceea împodobește de multe ori  coșulețețle cu ouă de Paști.




03. Laleaua - May 10, 2019 5:19:00 PM
Autor: Nicolae Matei



                                   Stropi de rouă argintie
                                   Scaldă florile-n lumină,
                                   Lacrimă în feerie
                                   Se-aştern peste grădină.

                                   Cu aripi de catifea,
                                   Fluturaşul, jucăuşul
                                   Se tot roagă de-o lalea
                                   Să-şi desfacă larg căuşul.

                                   Emotivă, graţioasă,
                                   Simte că-i soseşte clipa,
                                   Mândră şi orgolioasă
                                   S-a deschis uşor tulipa.

                                   Se împrăştie mireasmă
                                   Şi dulceaţă de nectar,
                                   Mirosind sosesc în preajmă
                                   O albină şi-un bondar.



04. Frumoasele lalele, din Orient în Europa ... - May 5, 2019 12:03:00 PM
Motto:
”Deşi ploaia, după natura sa, este la fel de generoasă, în grădină cresc lalele, iar în pustiu mărăcini.(Saadi)

Lalelele au fost cultivatte ca plante ornamentale în Anatolia de la începutul secolului al XI-lea. Din această regiune a Iranului ar proveni bulbii aduși de toledanul Ibn Massal pentru a fi cultivați în „El Andalus”(regiune din nsudul Spaniei ocupată de arabi).
Lalele sunt menționate în versurile poetului persan Omar Khayyam

Laleaua sălbatică                             Lalele cultivate
(Tulipa silvestris)

Laleaua roșie era dăruită de un îndrăgostit alesei sale. O străveche legendă  persană povesteste iubirea dintre Shirin, soția suveranului Cosroe al II-lea și Farhad, arhitectul regelui. Aflând că iubita sa a fost ucisă Farhad se grăbește să ajungă la ea dar se prăbusete de pe o stâncă  împeună cu calul său. Din picăturile de sânge căzute pe pământ au răsărit flori roșii în formă de cupă.
Persanii și turcii numeau frumoasele tulipe ”lale” sau ”laleh”.
In tradiția persană  laleaua simbolizează dragostea perfectă.

Tulipa gesneriana, 

Poveștile din ”O mie una de nopți”  menționează că sultanul îsi arăta iubirea față de cadânele din harem lăsând să cadă la picioarele alesei sale o lalea roșie.
Tot în traditia persană laleaua se naste din sângele martirilor. De aceea, în zilele noastre, în Iran se  plantează lalelele rosii în locurile unde au avut loc bătălii pentru apărarea țării.
O lalea stilizată apare pe drapelul statului iranian.



***
Din Persia lalelele au fost aduse în Turcia de turcii nomazi în vremea Marelui Imperiu al Turcilor Selgiucizi (imperiu medieval sunnit turco-persan). Turcii au fpst primii care au cultivat lalelele pentru frumusețea și grația lor. Laleaua a fost floarea preferată a lui Suleyman Magnificul și a sultanei Hurrem.
În epoca sa otomanii au început să cultive lalele într-un mod mai organizat, până atunci floarea răspândindu-se în forma sa sălbatică.
În timpul Imperiului Otoman, laleaua roșie era un semn al puterii si al bogăției.


Sultanii organizau diverse festivitătț  cu ocazia înfloririi lalelelor și împodobeau cu lalele și păsări exotice.atât palatul cât și corturile în care se aduna asistența.
La începutul secolului al XVIII-lea, turcii au organizat ceea ce a fost primul Festival al Lalelelor, care se tinea noaptea, la lumina lunii pline. Sute de vaze somptuos decorate erau umplute cu lalele delicate, lanterne de cristal luminau grădinile, iar în colivii  privighetorile și canarii  cântau pentru invitati. În plus, toti cei invitați la festival trebuiau să se îmbrace în culori care să se armonizeze cu florile expuse.

***
In Europa cultivarea lalelelor a început în sec. al  XVI-lea cu importarea bulbilor din Imperiul Otoman (prin Europa Centrală ). Se crede de asemenea că au venit mai devreme din Imperiul Bizantin către Spania musulmană ( ”El Andaluz”)... Altă versiune spune că ambasadorul austriac la Istanbul, Ogier Ghislain de Busbecq, a văzut lalele cultivate la Adrianopol. El a adus în 1544 bulbi de lalele pentru Grădinile Imperiale din Viena.
In Olanda au fost aduse de Carolus Clusius,  prefectul orașului Praga care se ocupa de Grădinile Medicinale Regale. In 1593 Clusius s-a stabilit în Olanda din motive religioase și a adus cu sine și bogata sa colecție de lalele pe care a plantat-o în Grădina din Leiden.

Tulipa clusiana ”lady Jean”

Lalelele au fost inițial o curiozitate si un hobby pentru oamenii foarte bogați. Nu a durat mult până când majoritatea olandezilor au devenit cu adevarat obsedați de aceste flori. Cei care nu îsi permiteau să cumpere bulbi de lalele sau chiar lalele, se mulțumeau cu lucrări de artă piese de mobilier, broderii si obiecte de ceramică pe care apărea silueta delicată a florii.
In perioada dintre 1634 si 1637, prețurile bulbilor de lalea au crescut uimitor de mult, pentru ca "febra" lalelelor s-a răspândit și mai mult.
”Semper augustus”este una dintre cele mai faimoase lalele , al cărei bulb s-a vândut la Haarlem cu  prețul record de 6000 de florini.
Acuarelă anonimă(sec,XVII) ”Semper augustus)


In anul 1637 prețul bulbilor de lalea a scăzut dramatic. A fost un adevărat ”crah” în domeniu.
Iar dramaticul sfârșit al sec.al XVIII-lea, și începutul secolului XIX, reprezentate de Revolutia Franceză  si invazia si ocuparea Olandei de către francezi au schimbat modul în care lumea privea floarea.
Olandezii au rămas singurii care și-au păstrat devotamentul pentru aceste flori.

Laleaua Rembrandt



Tulipe « perroquet » dans le jardin de Compans Caffarelli à Toulouse

Tulipa orphanidea. 



05. Orhideea galbenă - May 4, 2019 11:54:00 AM
Motto:
”Amintirea este parfumul sufletului”.(George Sand)

Autor: Janina Ivănescu

                                  Îți amintesti orhideea aceea galbenă,
                                  Exotică și enigmatică,
                                  rătăcită printre alte orhidee albe,
                                  în vitrina unei florării
                                  de lângă ”Café des fleurs”?...

                                  Părea un ultim strop de toamnă
                                  rămas sub acele ultime zăpezi
                                  ce se topesc fără grabă
                                  sub adierile calde
                                  ale unei primăveri timpurii...

                                 Am privit-o amândoi
                                 cu duioșie și încântare,
                                 zâmbind amintirilor
                                 dintr-un refren aproape uitat:
                                 ”On s`est connu au café des ...”


 Janina, Caiete , 29 oct. 2018


06. Orhidee- legende și simboluri - Apr 25, 2019 3:01:00 PM
 Plantele cu parfum regal


În urmă cu peste 1500 de ani, chinezii numeau orhideele „plantele cu parfum regal” și însuși Confucius a scris că „plăcerea de a revedea după o lungă absență un prieten drag poate fi comparată cu aceea pe care o simțim atunci când intrăm într-o cameră plină cu orhidee”.
Potrivit unei legende din Grecia Antică, Orhis era un tânăr foarte pasional, fiu al unei nimfe, de la care a moștenit frumusețea, și al unui satir, de la care a moștenit dorința fizică. În timpul unei festivități dedicate lui Bachus, zeul vinului, Orchis a sedus o preoteasă. Zeii l-au pedepsit, însă, pe tânărul pasional și l-au condamnat să fie sfâșiat de animalele sălbatice. Trupul său a fost transformat, însă, într-o plantă gingașă: orhideea.
În Grecia antică se foloseau orhidee în ritualuri închinate zeiței Demeter(zeița recoltei) și erau considerate sacre.
            Ohidee din Hawaii

Orhideele sunt un simbol al purității, perfecțiunii și feminității. Ele au fost cultivate din cele mai vechi timpuri în China. Orhideele pot fi găsite mai ales în pictura și literatura chineză. Zhen Sixiao (dinastia Yuan) a făcut din orhidee un simbol al patriotismului, iar în timpul dinastiei Ming orhideele au devenit simboluri și mai puternice.
O legendă din Japonia antică spune că orhideele puteau fi găsite în natură doar de către acei războinci care îsi dovedeau vitejia.
În secolele XVIII-XIX a început mania orhideelor și în Europa de vest
Linden a fost un renumit cultivator de orhidee în Belgia, iar catalogul său comercial ”Lindenia” este și astăzi o valoare, prin numeroasele sale desene de orhidee exotice.

Orhidee din Insulele Philippine

Exoticele orhidee sunt, ca și trandafirii, cele mai apreciate flori atunci când vine vorba de un buchet sau un aranjament cu adevărat spectaculos pentru o persoană specială.
Cele mai multe dintre orhideele pe care le dăruim astăzi și-au căpătat valențele simbolice cu precădere în perioada victoriană dar ele aveau numeroase semnificații încă din antichitate.


Orhideea albă  exprimă ideea de inocentă, frumusete pură si eleganță și  este asociată cu iubirea dezinteresată, cu iubirea pură sau dragostea ajunsă la maturitate. Orhideele albe pot fi oferite, astfel, oricărei femei din cadrul familiei și nu numai.
Orhideele roșii simbolizează seducția, însă pot întruchipa și suferința pricinuită de iubire. În plus, ele pot semnifica admirația și respectul.

***
Orhideea galbenă este o floare care simbolizează dorința unui nou început. Prin urmare, este un cadou ideal și un prim pas în repararea unei relații sau ca gest de împăcare după o discuție aprinsă. În același timp, orhideea galbenă este mesagerul prieteniei și transmite gânduri calde, luminoase.
Despre orhideea roz se spune că este cadoul ideal pentru perechile care aniversează fie 14, fie 28 de ani de la căsătorie dar și pentru mămicile tinere care au fetițe.
Orhideea de culoarea lavandei simbolizează grația, aprecierea sinceră, eleganța și feminitatea. Un astfel de buchet transmite mesajul recunoștinței, dar și cel al nobleții. Cine oferă cuiva un astfel de buchet de flori își exprimă sentimentul de admirație și respect pentru persoana care îl primește.




Simetria orhideelor le face să fie asociate cu perfecțiunea și frumusețea. În Marea Britanie, în Epoca Victoriană, orhideele erau oferite celor mai frumoase femei, iar chinezii din Antichitate considerau că orhideele simbolizează perfecțiunea omenească.


07. ”De la rose” - - Apr 14, 2019 4:25:00 PM
”Despre trandafir”
Clément MAROT   (1497-1544)


                              La belle Rose, à Vénus consacrée,
                              L'oeil et le sens de grand plaisir pourvoit ;
                              Si vous dirai, dame qui tant m'agrée,
                              Raison pourquoi de rouges on en voit.

                              Un jour Vénus son Adonis suivait
                              Parmi jardin plein d'épines et branches,
                              Les pieds sont nus et les deux bras sans manches,
                              Dont d'un rosier l'épine lui méfait ;

                              Or étaient lors toutes les roses blanches,
                              Mais de son sang de vermeilles en fait.
                              De cette rose ai jà fait mon profit

                              Vous étrennant, car plus qu'à autre chose,
                              Votre visage en douceur tout confit,
                              Semble à la fraîche et vermeillette rose.



08. ”Flori de aprilie” - Apr 5, 2019 12:47:00 PM
Fleurs d`avril

Poète : André Lemoyne (1822-1907)
Recueil : Les charmeuses (1864).
(À André Theuriet.)
                                                      (aubépine blanche )

                         Le bouvreuil a sifflé dans l'aubépine blanche ;
                         Les ramiers, deux à deux, ont au loin roucoulé,
                         Et les petits muguets, qui sous bois ont perlé,
                         Embaument les ravins où bleuit la pervenche.

                         Sous les vieux hêtres verts, dans un frais demi-jour,
                         Les heureux de vingt ans, les mains entrelacées,
                         Echangent, tout rêveurs, des trésors de pensées
                         Dans un mystérieux et long baiser d'amour.

                         Les beaux enfants naïfs, trop ingénus encore
                         Pour comprendre la vie et ses enchantements,
                         Sont émus en plein cœur de chauds pressentiments,
                         Comme aux rayons d'avril les fleurs avant d'éclore.

                         Et l'homme ancien qui songe aux printemps d'autrefois,
                         Oubliant pour un jour le nombre des années,
                         Ecoute la voix d'or des heures fortunées
                         Et va silencieux en pleurant sous les bois.



09. Poeții francezi despre nuferi-(les nénuphars) - Feb 20, 2019 3:19:00 PM
   Nuferii sunt plantele cu cele mai multe semnificații în mitologie, simbolizând: forța de creație, nemurirea, sănătatea, gloria sau pacea sufletească.

Pentru egipteni nuferii erau cele mai frumoase flori. Legendele lor spun ca soarele a răsărit prima data dintr-o floare de nufăr.
Egiptenii numeau florile nufărului alb ''nenufar”(''frumoasele''). Cuvântul a intrat în limba fraceză: ”nénuphars”
 ***
Paul Eluard
”Celui qui n'a jamais senti la pluie se moque des nénuphars.”
(Cel care nu a simțit ploaia niciodată râde de nuferi)



Paul Verlaine, ”Poemes Saturniens -Paysages Tristes”

”Et le vent berçait les nénuphars blêmes; 
Les grands nénuphars, entre des roseaux, 
Tristement luisaient sur les calmes eaux. 

(”Vântul legăna nuferii palizi;
Marii nuferi dintre trestii,
Sclipeau trist, pe apele liniștite.”)



 Leconte de Lisle ,”Poemes barbares”

”Sur les blancs nénuphars, l'oiseau ployant ses ailes, 
Buvait de son bec rose en ce bassin charmant  ”

(”Peste nuferi albi, pasărea, strângându-și aripile,
Cu ciocul său roz, bea din acest bazin încântător”)




Theophile Gautier,”Citations Emaux et Camées” (1852)

”C'est la nuit que les Elfes sortent 
Avec leur robe humide au bord, 
Et sous les nénuphars emportent 
Leur valseur de fatigue mort.”

”Este noaptea când Elfii apar
cu mantia lor umedă la mal
Și pe sub nuferi îl poartă 
Pe al lor dănțuitor mort de oboseală.”

***
Un elf este o ființă fabuloasă, aparținând mitologiei nordice, și care a supraviețuit în folclorul nord european, în legendele scandinave, germane și englezești. La origine, elfii erau niște zei minori ai naturii și ai fertilității,



10. Metamorfoza salciei- legendă nouă - Feb 3, 2019 12:20:00 PM
Autor: 
Ovidiu Oana- pârâu
                         
                              Salcie plângătoare- tablou de Florent Max
***
                  Legenda Salciei

Demult, pe malul unui râu,
Ascunsă-n trestii tremurate,         
Fecioara goală pân` la brâu,
În ape calde și curate  
Își spală părul galben grâu.

Era mlădie și frumoasă
Toată un zâmbet și cânta
Ca ciocârlia, dar sfioasă
De taina ce în piept purta,
Ascunsă celor de acasă

Clătind cosița-n apa lină,
Gândea la tainicul iubit,
La față-i arsă, dar senină
Sub puful feței doar mijit,
Ce-n ochi îi aducea lumină.

                     Visa cum poate-o să-l dezmierde,
                     Trântit pe spate, visător,
                     De vraja ei cum se va pierde
                     Când părul desfăcut, ușor
                     Va undui ca iarba verde.

                     El o zâmbi sub apăsare,
                     Simțind cum sânu-i îl împunge
                     Și contopiți în sărutare
                     La pieptul lui cu drag s-o strânge,
                     Cu gând sfios de fată mare.

                     Ăst timp, voinicii, toți s-au dus
                     La scaldă, cum se strâng băieții,
                     Departe, hăt pe râu în sus,
                     Plecați cu roua dimineții,
                     Să se întoarcă la apus.

                                               Arar, un sunet se aude,
                                               Orb chiot de la ei răzbate.
                                               Îşi strânge-n grabă plete ude
                                               Când simte-n aer cum străbate
                                               Năluca morții prinsă-n unde.

                                               A-ncremenit la cruda veste
                                               Şi a rămas de-atunci tăcută,
                                               Doar chipu-n apă-și oglindește
                                               Și cu cosițele-o sărută
                                               Mutând tristețea în poveste.

                                               În timp, în salcie schimbată,
                                               Se-mpodobește an de an,
                                               Plângându-şi dragostea de fată
                                               Pentru pierdutul băietan
                                               Şoptind spre râu „a fost odată ...”.

13.04.2006
11. Salcia -Tradiții și legende (II) - Feb 1, 2019 6:25:00 PM
Motto:
”Era, în fiecare din noi, o salcie despletită”.
(G.M. Zamfirescu , ”Maidanul cu dragoste”)



Salcia plângătoare se regăsește în numeroase culturi(europene și orientale), în  mituri și credințe populare (legate de magie).
***
Străvechii celți foloseau un alfabet al arborilor, în care fiecărui copac i se atribuia un rol în cadrul roții anului, specific sistemului lor astrologic.
Asociațiile magice celtice ale salciei cuprind dragostea romantică, vindecarea, protecția, fertilitatea și misterioasa putere a femeii. Sub acest aspect, “luna salciei” era considerată “luna vrăjitoarelor” sau “luna echilibrului."
Druizii respectau salcia și o considerau  sacră, pentru că, în credința lor, ea era un arbore primordial, în ramurile căruia fuseseră tăinuite doua ouă stacojii, care adăposteau soarele și luna. Salcia a protejat cele două ouă până când acestea au fost clocite îndeajuns. Din această perspectivă, salcia este asociată cu “arborele vieții” sau creației. Totodată, celții considerau că viața este strâns conectată cu acest copac, deoarece credeau că ea este localizată în șira spinării, formată, conform unor legende, din trunchiul unei salcii.
***
O legendă de origine engleză (dupa unii, poloneza), pornește de la denumirea populară ”Salcia pisicii”, pentru “Salix discolor,"  (“pussywillow”). Potrivit povestii, pisica unui țăran adusese pe lume, într-o primăvară, o grămadă de pui,pe care nu avea cum să-i hrănească. Țăranul s-a hotărât să arunce pisoii într-un râu, dar mama-pisică a alergat la malul apei pentru a-si salva progeniturile. Nefiind, îndeajuns de puternică pentru a-i salva pe toți de la înec, a început sa se tânguie amarnic, mieunatul ei alăturându-se mieunatului puilor care se luptau cu valurile. Sălciile de pe mal auzind aceste strigăte de disperare, si-au întins crengile peste ape și i-au salvat . Fiecare primăvară  ne amintește de aceasta întâmplare, când ramurile fragede ale salciilor se acoperă de ”mâțișori”.***Povestea “salciei albastre," de sorginte chinezească,ne vorbește despre o frumoasă fată, numita Koong-shee, și iubitul ei, Chang, a căror dragoste s-a înfiripat sub ramurile unei salcii. Tatăl fetei dezaproba legătura ei cu Chang, fiindcă acesta nu era de viță nobilă, așa încât și-a trimis slujitorii să-l asasineze. Martoră la uciderea iubitului ei, Koong-shee s-a sinucis.
Legenda spune ca zeilor le-a fost milă de cei doi îndrăgostiți și le-au transformat sufletele în nemuritoare păsări ale dragostei, care colindă cerurile fără a se despărți vreodată.***În magie sau vrăjitorie, bagheta creată dintr-o ramură de salcie conține toate calitățile acestui arbore, la care se pot adăuga, unele caracteristici, legate de uzul ei personal. Baghetele sau nuielele din salcie sunt utilizate ori de câte ori este nevoie de o conectare cu intuiția, visurile, viziunile, sau poezia, ori când avem de a face cu o imobilizare emoțională sau un exces sentimental, sau cu sentimente negative care trebuiesc înlăturate.



12. ”Salcia ” - poem de Radu Gyr - Jan 30, 2019 3:17:00 PM
Radu GYR
Revista “Gândirea”, Ianuarie 1941


                                   Dragostea ți-o despletești, curată,
                                   peste liniștile mele reci și grave,
                                   ca o salcie de vis cutremurată
                                   peste-un iaz cu apele bolnave.

                                   Mladele palpită ca o undă
                                   sărutând, sfioase, somnul verde.
                                   Balta vrea c-un cearcăn să răspundă,
                                   ci sub lintiță inelul ei se pierde.

                                   Salcia se pleacă, dar senină
                                   apa - ncremeneşte fără viață.
                                   În lichida-i putredă lumină
                                   tresărirea frunzelor îngheață.

                                   Numai purpura adie lin un scâncet,
                                   când din fundul somnului acvatic
                                   duhul nuferilor morți se urcă lânced
                                   ca un fum subțire și molatic…


13. Salcia- simboluri, tradiții și legende (I) - Jan 28, 2019 12:55:00 PM


Salcia (Salix ) este un gen de plante din familia Salicaceae, cuprinzând arbori, arbuști sau subarbuști cu lujeri elastici și frunze căzătoare.Cuprinde circa 350 de specii.
Plantele din genul salix sunt cunoscute în România sub numele generic de salcie. Numele popular de "salcie" provine în limba română din latinescul salix.
Genul Salix este răspândit în întreaga emisferă nordică, fiind întâlnit în principal pe soluri umede, pe malurile râurilor, iazurilor și lacurilor în zonele mai răcoroase.


Una din cele mai cunoscute specii de salcie este Salix babylonica, așa numita "salcie plângătoare" ale cărei ramuri atârnă de trunchi, folosită în parcuri și grădini ca plantă ornamentală. A fost poreclita “copacul incantării” sau “copacul suspinului,"
În tradiția occidentală, salcia este un simbol al jalei, doliului si dragostei nefericite
În tradiția iudaică salcia plângătoare este menționată în psalmul în care evreii își deplângeau, la adăpostul sălciilor, soarta amară a captivității în Babilon.
Sălcii plângătoare în Teheran


Salcia este asociată cu elementul apei, cu luna si zeităițle Artemis, Hecate, Ceres, Hera, Persephone, Circe, Mercur, Belili si Belenos.
Salcia mai simbolizează  melancolia, moartea, feminitatea, iubirea si vindecarea.
Este și un arbore al visării, intuiției și sentimentelor profunde.
În mod tradițional, salcia un simbol al începerii primăverii, atunci când natura se trezește la viață  prin apariția primilor muguri...
De altfel, ramurile de salcie, sfințite în biserică, sunt parte a unei tradiții respectate de creștinii ortodocși cu ocazia Duminecii Floriilor.


Salcia era utilizată în încheierea unor pacte de prietenie si alianțe, dar și în atragerea dragostei, prin adunarea în mici săculeți a frunzelor ei magice.
Combinată cu santalul, salcia era folosită pentru invocarea spiritelor, iar atunci când ramurile îii erau ținute în casă, se spunea că locuința va fi ferită de vrăji și spirite rele. Purtat permanent, lemnul de salcie avea darul de a proteja împotriva temerii de moarte.
Dacă cineva era apăsat de o taină pe care nu o putea destăinui nimănui, el trebuia să se confeseze unei sălcii, ușurându-și astfel sufletul și încredințându-se că secretul sau nu va fi descoperit.
Dacă cineva voia să afle de se va căsători curând, trebuia să arunce, în ajunul Anului Nou, cu un pantof sau cu o cizmă într-o o salcie, de nouă ori la rând; dacă nimerea salcia, avea să se căsătorească în anul respectiv.



14. ”Nuferi” - poem de Radu Gyr - Jan 27, 2019 3:35:00 PM
Motto:
Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor şi au atâtea înţelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viaţă primară, de geneză miraculoasă.
Iuliu Bărbat ( Nedeia florilor)


                                  Noi stăm cu ochii duși pe unde,
                                  pe liniști fără de răspuns,
                                  pe nuferi cu-ntrebări rotunde
                                  de necuprins, de nepătruns.

                                  Ce-i mai frumos și cast în baltă
                                  se-nalță din nămol, din fund
                                  și-n leneșe candori tresaltă
                                  pe taine care nu răspund.

                                  Ce lacrimi ard la suprafață
                                  cu rădăcinile-n noroi?
                                  Ce vieți plâng dincolo de viață,
                                  cu ochi de dincolo de noi?

                                  Sus, poate, zac morminte
                                  și iazul candele-a aprins,
                                  să stea de veghe tainei sfinte
                                  de nepătruns, de necuprins.

                                  Privim și tu, și eu în ape
                                  tăcuți, obraz lângă obraz,
                                  și-un cer din iaz în noi încape
                                  și-un plâns din noi încape-n iaz.




15. Nuferii lui Claude Monet - Jan 26, 2019 5:23:00 PM


Nufărul este o clipă a lumii. Este o dimineaţă a ochilor. Este surprinzătoarea floare a zorilor de vară.” 
(Gaston Bachelard, Nuferii sau surprizele unei dimineți de vară).


***Claude MonetAutoportrait,1917
Cu pasiunea unui grădinar Monet  își amenajează proprietatea  de la Giverny după planul propriu.Decorul natural conceput are trăsăturile fanteziei artistice a pictorului impresionist. Grădina pare să fie un studiu de culoare și lumină, un rezervor de metamorfoze subtile. 
Lacul plin de nuferi este o atracție aparte. Amenajat pe cursul pârâului care trece prin spatele grădinii, acest bazin „al nimfelor” devine subiectul asupra căruia pictorul se va apleca statornic timp de peste trei decenii, în seria lungă de Nuferi.

Bazin cu nuferi, armonie verde 
Această imagine datează din 1899. 
Aceeași imagine va reveni după un an în altă armonie cromatică, în conformitate cu preceptele impresionismului (Bazin cu nuferi, armonie roz). 
„Crinii de apă” sunt surprinși într-o varietate de ipostaze, în funcție de momentul zilei, de reflexele luminii, de stările sufletești. Sunt când flori pline de carne vegetală, în culori puternice, când prezențe abia sesizabile, vaporoase, parcă răsfrângeri de o clipă ale apei, ale misterului din adâncuri, când lumini ivite din apele grele, întunecate, la ora înserării.

Nuferi, 1904
Nuferi, 1904

Atât tratarea formei geometrice, cât și cea coloristică dovedesc plăcerea pentru metamorfoza secretă a naturii. Sunt nuferi albi, roșii, galbeni,  albaștri, în tonuri violacee, uneori doar pete difuze pe apă, în vecinătatea unei sălcii plângătoare, scăldați în lumină sau, dimpotrivă, în tușe sumbre, aproape amenințătoare.

Nuferi 1906
Nuferi, 1907

Din 1914, la îndemnul lui Georges Clémenceau, Claude Monet pictează o serie nouă de nimfe ale lacului, nuferi în tablouri uriașe ca dimensiuni, în ideea de a fi expuse împreună într-un spațiu larg, suspendate în cerc. Imaginile acestea ar urma schimbările de lumină și atmosferă ale ciclului diurn sau ale ciclului anotimpurilor. Ele trebuie să creeze, spunea pictorul, „iluzia unui întreg fără sfârșit, a unui val fără orizont și fără țărm”. 
Acești Nuferi (Nymphéas), opt la număr, pânze dreptunghiulare cu latura orizontală ajungând până la 17 metri, sunt expuși la Musée de l’Orangerie din Grădina Tuileries din Paris, în două săli ovale, creând astfel în bună măsură atmosfera imaginată de pictor. Imensele tablouri au fost oferite de Monet Franței a doua zi după armistițiul din 11 noiembrie 1918 și instalate la Orangerie în 1927, după moartea artistului.

Nymphéas( muzeul Orangerie)
Notă. Dați clik pe imagini


16. Odă narciselor galbene - Dec 26, 2018 6:23:00 PM
Autor:
 William Wordsworth 



                                      Singur ca un nor am hoinărit,
                                      Care se-nalţă peste văi şi dealuri,
                                      Când deodată o mulţime am zărit:
                                      O oaste de-aurii narcise-n valuri.
                                      Chiar lângă lac şi dincolo de nori,
                                      De nici credeai că nu sunt decât flori.

                                      Etern, ca soarele ce ne zâmbeşte
                                      Din Calea Laptelui străluminând,
                                      Se-avântă-n zare voiniceşte,
                                      Pe malul unui golf trecând.
                                      Narcise mii văzut-am deodat,
                                      În dans vioi, înaripat.
                                      Până şi undele dansau, dar ele
                                      Se întreceau cu valurile grele.

                                      Mai vesel n-ar putea să fie
                                      Poetul, într-o altă companie.
                                      Priveam şi iar priveam şi mă gândeam
                                      Că-i mai frumos decât eu socoteam.
                                      Când pe divan voi sta întins,
                                      Trândav sau gânditor, de visuri prins,
                                      Aceste amintiri îmi vor cânta
                                      Ce fericită este solitudinea.

Traducere de Viorel Agocs


17. Lavande ou Lavandin - Jul 11, 2017 6:50:00 PM
Auteur: Louis Fontas



                        Arbrisseau délicat, or bleu d'un clair vallon,
                        Colorant les coteaux en moyenne montagne,
                        Il plaît aux randonneurs sillonnant la campagne,
                        Enivrés des senteurs portées par l'aquilon.

                        La romaine Lavande imprégnait l'eau des bains,
                        Ainsi que le peignoir vêtu par le baigneur.
                        Puis, l'or bleu Provençal se montra grand seigneur,
                        En offrant ses bienfaits aux doctes carabins.

                        Le Lavandin nouveau, la Lavande des Alpes
                        Expriment leurs couleurs en formant un épi,
                        Variant du violet au doux mauve pâli,
                        Fauchés de pieds touffus que l'ensileuse scalpe !

                        En final distillés par procédés divers,
                        Ces épis aux humeurs très providentielles,
                        Excellent dans le don d'huiles essentielles,
                        Utiles pour des soins, des parfums, des desserts !

                        Lavande ou Lavandin, leur charme est sans pareil.
                        En eux vit un symbole évoquant la tendresse,
                        Et si vos coeurs blessés recherchent leur adresse,
                        Ils la retrouveront où règne un chaud Soleil!



18. Increzute și frumoase - Jun 26, 2017 11:49:00 AM
Autor: Ovidiu Oana-pârâu



                                        Încrezute şi frumoase,
                                        printre ronduri risipite,
                                        trei gerbera arătoase,
                                        s-au pornit pe turuie:

                                     - Ia te uită, ce lalele !
                                       Doar boboci cât degetarul.
                                       N-au găsit nimic în ele,
                                       viespile cătând nectarul.

                                       Panseluţele-s prea mici,
                                       ce să mai vorbim, surată ?
                                       Poate doar nişte pitici
                                       le-ar dori pentru o fată.

                                    - Nici narcisele nu-mi plac,
                                       Prea aruncă-n jur miroznă !
                                       Zise una sub cerdac:
                                    - S-o miroşi ? Asta da poznă !

                                    - Fetelor, ce ziceţi oare ?
                                      Trandafirul de-l alegi,
                                      sigur, e frumos, dar doare
                                      de te-nţepi când îl culegi.

                                      Au ţinut-o, zi lumină,
                                      luând la rând pe fiecare.
                                      Pe-nserat zic: - Din grădină
                                      suntem cea mai mândră floare.

                                      Cât bârfesc -deh, lungă-i boala-
                                      vântul trece în tăcere
                                      şi le scutură petala,
                                      cu doar blânda adiere



19. Parfum de liliac - Jun 5, 2017 11:18:00 AM
Autor: Vera Crăciun
(Galați)

                                   Liliacul se deschide…
                                   Câte stele sunt pe ram
                                   Și ce jocuri violete!

                                   Cu privirea-mi le destram.

                                   Sărut una câte una,
                                   Iar al lor parfum dulceag
                                   Mă îndeamnă să-nchid ochii…

                                   Sunt un visător pribeag.

                                   Transform clipa, cea de faţă,
                                   Într-un foșnet violet,
                                   Strâns la piept cu gesturi fine,

                                   În plutirea-mi de balet.

                                   Şi-o frântură, dintr-o viaţă,
                                   Luminată-i de culoare,
                                   De petale violete: farmec, vis!

                                   Toate-ntr-o floare!
20. Poezii cu parfum de levănțică - May 28, 2017 10:42:00 AM
Motto:
”Elle était belle comme ces petits sachets de lavande qu'on presse pour en exhaler les parfums.”
(Sylvain Tesson: Aphorismes sous la lune et autres pensées sauvages (2008)


Laurette Condom
( Mon recueuil magique de poesie- overblog )

                      Elle s'étend,
                      S'étire, et, ondule.
                      Recouvrant le plateau
                      D'un mauve velouté.

                      Elle émerveille les yeux,
                      Elle colore les champs violet.
                      La où dansent les abeilles
                      En nuage bourdonnant
                      La lavande doucement,
                      Flotte dans l'air.

                      Tandis que le soleil
                      Généreux et abondant,
                      Réchauffe les cailloux,
                      De ses rayons ardents,
                      Sous la voute épurée,
                      D'un immense ciel bleu.,



Robert Desnos : La  Lavande
( Recueuil ”Chantefleurs, 1944-1945)

Lavandière, lavandière !
As-tu vu le poisson bleu
Qui nageait dans la rivière ?
Il t’apportait la lavande,
La lavande en bouquet bleu,
Poisson bleu, fleurs de lavande,
Poisson bleu.



21. Lăcrămioarele - Apr 30, 2016 6:26:00 PM
Autor: A. Jucu

                                
                                         Luna mai e numai viaţă
                                         Inundată în verdeaţă
                                         Este luna în splendoare
                                         Cu balsam de lăcrămioare

                                         Dalbe flori cu frunze late
                                         Pe la umbră tupilate
                                         Răspîndesc ocrotitoare
                                         Împrejur numai savoare

                                         Şi de ce sunteţi voi oare
                                         Denumite lăcrămioare?
                                         Eu v-aş dezmierda-n privire,
                                         Flori cu vrajă de iubire!



22. A-nflorit o păpădie - Apr 23, 2016 8:35:00 PM
Autor: Otilia Cazimir
                                 
                                         Nici o floare:
                                         Numai pete mari, de soare...

                                         Dar din frunza cafenie
                                         Putrezită-n umbra rară
                                         Iese-un pui de păpădie
                                         Să mai vadă ce-i pe-afară.

                                         Se întinde drept spre cer
                                         Pe codița lui de gumă.
                                         Dar când vede că nu-i glumă,
                                         Că-i tot brumă
                                         Și-i tot ger -

                                         Își adună pămătuf,
                                         În tecuța-i vătuită,
                                         Pentru-o zi mai potrivită,
                                         Soarele călduț, de puf!



23. Magnolii - Apr 14, 2016 6:36:00 PM
Autor: Rodica Nicoleta Ion


                              Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
                              Miresme-mpodobite cu-ametist...
                              Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii
                              Încununând eternul paradis.

                              Mă plimb tăcut şi visele m-apasă...
                              Voi care-aţi înflorit întâia oară
                              Cunoaşteţi şi durerea iernii crude
                              Şi gustul de-nceput de primăvară.

                              Mirese-mpodobite... Câtă pace!
                              Ce taină şi ce linişte de vis!
                              Şi parcul cu magnolii tace... tace...                           
                              Tace mereu... Şi ce-ar mai fi de zis?!




24. Poezie cu...” NUFERI LA XI-HU” - Apr 10, 2016 11:18:00 AM
Autor: Constantin Enache


                                        In oglinzi de mărgărite
                                        Ondulate-n moi covoare,
                                        Peste ape-ncremenite,
                                        Nuferi pun străvechi ștergare.

                                        Insulițe mici, cochete,
                                        Printre unde tremurânde
                                        Strâng alături în buchete
                                        Nuferi mari cu flori rotunde.

                                        Albe flori, ca o mireasă
                                        Ce se-ndreaptă spre altar,
                                        Pete albe de mătasă
                                        Printre frunze verzi răsar.

                                        Mai departe-n alte cercuri,
                                        Gelozii de mandarini,
                                        Nuferi galbeni duc de veacuri
                                        În-ale lacului grădini.

 


25. Strofe cu ...nuferi - Mar 21, 2016 6:03:00 PM
 I.
 Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.( catren de Omar Khayyan)

 II
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.((Eminescu, Lacul)

 III
Azi vreau să-ți aduc din trecut
Un proaspăt parfum amintirii
Surâsul de mult cunoscut
Și vechiul îndemn al privirii.

Te lasă robit amăgirii
Și nu mă-ntreba dacă sufăr:
Pe lacul pustiu al iubirii
E ultima floare de nufăr… (Otilia Cazimir, ”Ofrandă”)


IV - Haiku

De dorul vieții
Îngerii cad pe ape.
Sunt dalbii nuferi.  (haiku japonez ricamiai 13)

                   sub clar de lună -
                   pe lacul adormit doar
                   nuferi veghează.   (haiku de Cezar Viziniuck Cătălin
                        
                                               lebădă-n cuib -
                                               în mijlocul lacului
                                               bărcuțe în roz.  (haiku de Darjan Tanta)


***
*(haiku = gen de poezie cu formă fixă, tradițional japoneză, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 versuri formate din 5, 7 și 5 silabe)