Despre mine

ivanescu eugenia

sociabila,veselă,sensibilă,optimistă

Blogs Home » Litere » Literatura » I remember -2-

I remember -2-

Evocări, citate, poezii preferate, fragmente literare, etc.

Articole Blog

01. ” Iubesc această seară ! ” - Oct 7, 2019 5:26:00 PM
Autor: Serghei Esenin
Traducere de George Lesnea


                                   Învârtejite frunze se destramă
                                   Căzând, din apa iazului să bea,
                                   Precum un stol de fluturi de aramă,
                                   Ce-n agonie zboară către-o stea

                                   Iubesc această seară, când pământul
                                   De inimă mi-l simt apropiat.
                                   Când poalele mestecenilor, vântul,
                                   Până la umeri, sus, le-a ridicat.

                                   În suflet şi pe vale e răcoare,
                                   Amurgu-i turmă vânătă de oi.
                                   La marginea grădinii foşnitoare,
                                   Se stinge-un zvon de zurgălăi vioi.

                                   Aşa de treaz, eu încă niciodată
                                   N-am ascultat ce spune trupul meu.
                                   Ce bine-ar fi, ca salcia plecată,
                                   În iazul roz să mă răsfrâng şi eu.

                                   Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie,
                                   Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc...
                                   Pe unde eşti tu, simplă bucurie,
                                   Ca mult iubind nimic să nu doresc?



02. ” A fost ...” - Feb 20, 2019 2:32:00 PM
Autor: 
Nina Cassian



                           A fost o dragoste ca un acord de Bach,
                           de-o gravitate limpede... Aveam o dată
                           o nobilă mișcare-analizată
                           ca a figurilor, la șah.

                           Și iată-te în plină dezordine. Străin de legi.
                           Silaba ta de gura mea nu o mai legi,
                           și nu îmi mângâi umerii și nu îmi iei
                           în palme fruntea fulgerată de idei.

                           Nu pot întârzia prea mult,
                           încovoiată de durere, de rusine.
                           Respir adânc: un nou acord ascult,
                           ca să mă urce dincolo, mai sus de tine.



03. Nu știu - Jan 29, 2019 1:56:00 PM
Autor:  Camelia Stan



                             Nu știu să spun că-mi ești nemărginire
                             Când obosesc secundele în noi,
                             Când se topesc cuvintele-n rostire,
                             Printre zăpezi de lacrimi și de ploi!

                             Nu știu nici orizonturi, nici culoare,
                             Nu te descriu nici când aș vrea s-o fac,
                             Îmi ești ca asfințitul pentr-o mare,
                             Chiar și atunci când vorbele îmi tac!

                             Nu știu, nu pot ori n-am aflat vreodată,
                             Să nu te port pe gene când respir,
                             Nici nu clipesc de grijă câteodată,
                             Să nu te ducă vântul ca pe-un fir…

                             De sidefiu nisip la țărm cu valuri
                             Ori să te pierd străin de vrerea mea,
                             În nopți cu unde ce se sparg la maluri,
                             Sub ceruri de albastră catifea!

                             Nu știu să-mi beau cafeaua solitară,
                             Doar cu un rând de slove și-un stilou,
                             De-ai tot pleca, în dimineți și-n seară,
                             Tot n-aș uita să te iubesc… din nou!





04. Tablou cu tine - Jan 21, 2019 4:26:00 PM
Autor: Ion Sorescu



                                        Ţi-au rămas zorile
                                        Ca o brumă pe gene
                                        Ochii au înverzit în poiene
                                        Cu irizări de cicoare
                                        Gura
                                        A furat din soare
                                        Căldura
                                        Risipită în câmpul cu maci
                                        Pe gât
                                        Ți-au căzut
                                        Plete de grâu
                                        Legănate de vânt
                                        Cu răcoarea din râu
                                        Şi curg
                                        Peste sânii în pârg
                                        Ca un fur rătăcit prin vălcele
                                        I-aştept în cuibarul palmelor mele



05. Lacrimile - Apr 8, 2018 6:59:00 PM
Autor: Lucian Blaga


                             Când izgonit din cuibul veşniciei
                             întâiul om
                             trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
                             îl chinuiau mustrându-l
                             lumina, zarea, norii - şi din orice floare
                             îl săgeta c-o amintire paradisul -
                             Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

                            Odată istovit de-albastrul prea senin
                            al primăverii,
                            cu suflet de copil întâiul om
                            căzu cu faţa-n pulberea pământului:
                           "Stăpâne, ia-mi vederea,
                            ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
                            c-un giulgiu,
                            să nu mai văd
                            nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
                            căci vezi - lumina lor mă doare".

                            Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
                            îi dete - lacrimile.
06. Două poeme... - May 25, 2017 2:51:00 PM


Azi
               Traian Demetrescu (1866-1896)

Pe când trăiam fără să știu
Ce ce iubirea și durerea,
Mereu doream să le cunosc
Și să le împărtășesc

Azi când trăiesc știind ce e
Iubirea ca și suferința,
Îmi pare rău că n-am știut
Să prețuiesc e-i neștiința

***


Ego
                G.Bacovia (1881-1957)

Tot mai tăcut și singur
În lumea mea pustie-
Și tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.


Din tot ce scriu, iubito,
Reiese atât de bine-
Aceeași nepăsare
De oameni și de tine...
07. Aș vrea să-ți spun... - Oct 23, 2016 1:52:00 PM
Autor: Marian Burtoi

                                   Mi-apari în cale fulgerând himere,
                                   Prin gândul meu, cu-al patimii tumult,
                                   Și ochii-mi arși de dor, cu-a lor tăcere,
                                   Ar vrea să-ți spună...că-și doresc mai mult!

                                   Simt că prin tine se deschide o lume
                                   Mii de dorinți mă spintecă; le-ascult,
                                   Și chiar de nu-ndrăznesc să le dau nume,
                                   Aș vrea să știi că îmi doresc mai mult!

                                   Iar dacă norii scutură petale
                                   Și-n al tău cer tomnatic, mohorât,
                                   Eu tot mai sper că vei găsi o cale
                                   Să-mi spui c-ai vrea și tu mai mult de-atât!




08. Te-am adunat pe suflet - Oct 16, 2016 3:37:00 PM
Autor: Camelia Stan

                                  Te-am adunat pe suflet în tăcere,
                                  Ca un cocor pierdut în zbor nătâng,
                                  Când altă noapte-n infinituri piere
                                  Doi maci am pus pe umărul tău stâng!

                                  Ca să nu uiţi că-n mine mai e vară,
                                  Şi încă mai privesc la dalbe spice,
                                  Dar am omis, în graba mea precară,
                                  Chiar braţul tău să-l chem să mă ridice!

                                  C-ar fi banal să nu exişti cu mine
                                  Şi-ar fi absurd tot zbuciumul lumesc
                                  De-am mai avea şi vise prea puţine
                                  Ori aş uita vreodat’ să te iubesc!

                                  Dar ştiu că nici uitarea nu e lege,
                                  Că dorul tău mi-e vamă şi hotar,
                                  Că nu avem meniri spre a-nţelege
                                  Popasul lung în drumul solitar.

                                 Te-am adunat pe suflet în tăcere,
                                 Ca un cocor pierdut în zbor uitat,
                                 Te-mbrăţişez, sublimă mângâiere,
                                 Ca să mai uit, din nou, că ai plecat!



09. Astăzi ne despărțim - Apr 17, 2016 11:20:00 AM
Autor: Ștefan Augustin Doinaș


                              Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
                              Stând la început de anotimp fermecat,
                              astăzi ne despărţim
                              cum s-au despărţit apele de uscat.

                             Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
                             Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
                             Alături, umbra albastră
                             pentru adevăruri gândite stă mărturie.

                             Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
                             eu voi fi pământul cu toate păcatele.
                             Păsări mari te vor căuta prin zări
                             ducând în guşă mireasmă, bucatele.

                             Oamenii vor crede că suntem duşmani.
                             Între noi, lumea va sta nemişcată
                             ca o pădure de sute de ani
                             plină de fiare cu blană vărgată.

                             Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
                             şi că, seara, sufletul meu,
                             ca ţărmul care se modelează din ape,
                             ia forma uitată a trupului tău ...

                            Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
                            Stând la început de anotimp fermecat,
                            astăzi ne despărţim
                            cum s-au despărţit apele de uscat.

                            Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
                            eu voi fi soarele negru, pământul.
                            Nu peste mult are să bată vânt.
                            Nu peste mult are să bată vântul


10. Acum de Sf. Valentin... - Feb 14, 2016 2:38:00 PM
 Motto:
”Acum de Sfântul Valentin ,
Când sorții lor pereche cer...” (versuri de Charles, duce de Orleans)

* Dați clik pe poză !

***
CE MULT TE-OI FI IUBIT!

                                
                                  Curg clipele absurde în timpul dilatat
                                  Și nu mai știu de noapte era când ai plecat,
                                  Nici câtă vreme curge, secunde, săptămâni,
                                  Și nici că-s doar trei zile, de vineri până luni!

                                  În noapte-mi pare drumul, când zilele se scurg,
                                  Privesc cum se perindă amurg după amurg,
                                  Nu calculez procente la dor și la visare,
                                  Dar știu că-s aritmetici în care visul doare!

                                  Trec zile nesfârșite, sunt rosturi de ninsoare,
                                  (Ți-am scris de toate astea și-n ultima scrisoare!)
                                   Și-am spus atâtea încă, așa cum am știut,
                                   Dar plicul pentru tine e tot nedesfăcut!

                                   Nu l-am trimis nicicând, ți-am scris fiindcă mă doare
                                   Și ultima secundă, și ultima ninsoare…
                                   O clipă ce tresare și doruri care curg,
                                   Lumina ce se zbate în coama unui murg!

                                   Curg clipele absurde în timpul dilatat
                                   Și nu mai știu de noapte era când ai plecat,
                                   Curg ore nesfârșite, un timp nedeslușit
                                   Dar mă-mplinește șoapta: „ce mult te-oi fi iubit!”

(CAMELIA STAN- Ce mult te-oi fi iubit!)



11. În câmpul tău... - Jan 31, 2016 2:57:00 PM
Autor: Shanti Nilaya (?)


                                In câmpul tău aș vrea să stau, iubire-
                                Să mai simt unda vorbei tale, dulci...
                                Și-n apa pură dintr-a ta privire,
                                In brațe să mă iei,... și să m-arunci!

                                Iar uneori, când seara ți-i deșartă
                                de umbra zilei, foarte mult aș vrea,
                                Să stau în câmpul tău... și preacurată,
                                Să mângâi linia vieții-n palma ta.

                                Știi..., nu te văd! Dar Grațiile toate
                                s-au adunat... Să nu îți pară rău!
                                -chemarea mea le-a coborat și... poate,
                                în dans vor fi de-acum, în câmpul tău...

                                Iar dacă la sfârșit m-ar lua-ntre ele,
                                Cum aș dansa în cercul lor de foc!!!
                                M-aș preschimba sub razele de stele
                                Și te-aș lua pe tine la mijloc;

                                Aș trece-așaaa, pe vârf,  în miezul nopții:
                                În câmpul tău cu rouă aș lăsa,
                               -Să-ți schimbe Universul mersul sorții -
                                De colțuri șlefuită,...inima!




12. Zâmbește! - Jan 7, 2016 3:17:00 PM
 Zâmbetele sunt sărutările sufletului. (Citat , Minna Thomas Antrim)

Autor: Ion Minulescu


                                     Când ți se pare atât de greu,
                                     S-asculți cum lumea te bârfește
                                     Atunci, ascultă sfatul meu… Zâmbește!

                                     Și când cel ce-l iubești curat
                                     Nepăsător te părăsește,
                                     Nu te uita că e-ngâmfat… Zâmbește!

                                     Păstrează-mă în ochii tăi
                                     Să fiu mereu cu tine.
                                     Azi te iubesc mai mult ca ieri
                                     Și mai puțin ca mâine.

                                     Și dacă totuși mă iubești
                                     Păstrează-mi amintirea.
                                     Și nu uita că într-o zi
                                     Ți-am dăruit IUBIREA!



13. Tinerețe - Dec 27, 2015 5:20:00 PM
Autor: George Lesnea


                                  Mi-a mai rămas puţină tinereţe,
                                  Mă desfrunzesc de ani ca o livadă,
                                  Mi-i palma mâinii scrisă cu tristeţe,
                                  Şi ochii – tupilaţi lângă baladă.

                                  În mine plopii-şi suie fremătarea,
                                  Ca în adâncul inimii să mâie,
                                  Obrajii mi-i sărută înserarea,
                                  Împrospătând cu stele şi cu grâie.

                                  Cu doina apei curg spre totdeauna,
                                  Cu ciocârlia inima mea zboară.
                                  Privesc cum noaptea ia pe umăr luna
                                  Ca pe un pui ucis, de căprioară.

                                  Ades simt ghioceii duioşiei
                                  Că-mi înfloresc din piept şi din privire,
                                  Când bălţile-s ferestrele câmpiei,
                                  Prin care văd departe, -n amintire.

                                  Trecutul meu e-n ceaţa din dumbravă,
                                  În frunze viitorul meu suspină.
                                  Un nour poartă lebăda-i bolnavă,
                                  Scăpând din plisc grăunţe de lumină.

                                  Pare-un surâs al soarelui pământul.
                                  Aleargă cerul după rândunele.
                                  Stau frunte-n frunte ca apusul. Vântul
                                  Se plimbă printre gândurile mele.

                                  Ca o icoană-ncepe să s-afume
                                  Făptura mea de stinse curcubeie.
                                  Zădarnic însă locul meu în lume
                                  Vrea salcia pletoasă să mi-l ieie.
Trecutul meu e-n ceaţa din dumbravă,
În frunze viitorul meu suspină.
Un nour poartă lebăda-i bolnavă,
Scăpând din plisc grăunţe de lumină.

Pare-un surâs al soarelui pământul.
Aleargă cerul după rândunele.
http://Versuri.ro/w/ggleil
Stau frunte-n frunte ca apusul. Vântul
Se plimbă printre gândurile mele.

Ca o icoană-ncepe să s-afume
Făptura mea de stinse curcubeie.
Zădarnic însă locul meu în lume
Vrea salcia pletoasă să mi-l ieie.Trecutul meu e-n ceaţa din dumbravă,
În frunze viitorul meu suspină.
Un nour poartă lebăda-i bolnavă,
Scăpând din plisc grăunţe de lumină.

Pare-un surâs al soarelui pământul.
Aleargă cerul după rândunele.
http://Versuri.ro/w/ggleil
Stau frunte-n frunte ca apusul. Vântul
Se plimbă printre gândurile mele.

Ca o icoană-ncepe să s-afume
Făptura mea de stinse curcubeie.
Zădarnic însă locul meu în lume
Vrea salcia pletoasă să mi-l ieie.
14. Noaptea de Ajun - Dec 25, 2015 4:36:00 PM
Autor : Cati Gavril


                                       Pe cer, printre nori de argint
                                       În noaptea sfântă se înalţă luna
                                       Şi-un cântec îngeresc şi de alint
                                       Ne cântă astăzi buna.

                                       E noaptea Sfântă de Ajun
                                       Şi somnul încet mă cuprinde...
                                       În visul meu îl văd pe Moş Crăciun
                                       Cum luminiţele din brad le-aprinde.


15. Rugă - Dec 23, 2015 9:41:00 PM
Autor: Corneliu Coposu


                                       Cerne, Doamne, liniștea uitării
                                        peste nesfârțita suferință,
                                        seamănă întinderi de credință
                                        și sporește roua îndurării !

                                       Răsădește, Doamne, dragostea și crinul
                                       în ogorul năpădit de ură
                                       și așterne peste munți de zgură
                                       liniștea, iertarea și seninul !



16. Un poem : ”Când nu voi mai fi” - Dec 20, 2015 6:26:00 PM
Autor: Sorin Olariu




17. Mă cheamă amintirea - Dec 18, 2015 4:01:00 PM
Motto: 
”Copilăria...Cadoul pe care ni-l face viața pentru ce vom avea de îndurat”( Horațiu Mălăele )

Autor: George Ioana


                            Mi-e cald, însă căldura nu vine de la soare,
                            ceva parcă mă arde şi inima mă doare
                            şi urcă pân' la creier o moleşeală stinsă
                            ce-nvăluie, ca ceaţa, durerea necuprinsă.

                            Mă cheamă amintirea, mă strigă tot mereu.
                            Mă-ntorc înspre trecutul, ce nu mai e al meu,
                            dar nu văd decât urme pe drumul cunoscut,
                            ce duc spre-aceeaşi ţintă, al vieţii început.

                            Copilăria-mi dragă, ca un balsam se-aşează
                            pe fruntea fără riduri, în ochi ce scânteiază
                            şi-o undă de mireasmă de crini şi busuioc,
                            îmbracă amintirea şi-o-nchide într-un obroc.-



18. In fiecare zi - Dec 17, 2015 9:15:00 PM
Autor: Romulus Vulpescu


                                       În fiecare zi, ne batem joc
                                       De păsări, de iubire și de mare,
                                       Și nu băgăm de seamă că, în loc,
                                       Rămâne un deșert de disperare.

                                       Ne amăgește lenea unui vis
                                       Pe care-l anulaăm cu-o șovăire;
                                       Ne reculegem într-un cerc închis
                                       Ce nu permite ochilor s-admire;

                                       Ne răsucim pe-un așternut posac,
                                       Însingurați în doi, din lașitate,
                                       Mințindu-ne cu guri care prefac
                                       În zgură sărutările uzate;

                                       Ne pomenim prea goi într-un târziu,
                                       Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
                                       Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
                                       Ca să mai știm că dragostea există.

                                       În fiecare zi, ne batem joc
                                       De păsări, de iubire și de mare,
                                       Și nu băgăm de seamă ca, în loc,
                                       Rămâne un deșert de disperare.



19. Tu, dor nebun! - Dec 16, 2015 4:16:00 PM
Autor: Ovidiu Oana- Pârâu


                                  Tu, dor nebun, de ce mă amăgeşti,
                                  Şi-mi pui poveri ca unui sclav de rând ?
                                  Ce alte chinuri vrei să-mi născoceşti,
                                  Nu îţi ajunge că mă vezi plângând ?

                                   Întâi mă rătăceşti prin larga lume,
                                   În labirinturi fără de scăpare
                                   Şi peste-un ceas îmi spui poveşti anume,
                                   Despre întoarceri şi de împăcare.

                                   A mia oară tu mă faci stingher,
                                   Când picuri de otravă-mi dai de sete,
                                   Mai trist mă pripăşesc prin vreun ungher,
                                   Sperând ca răul tău să nu mă-mbete.

                                   Adorm sfârşit, cerşind minuni cereşti
                                   Şi până-n zori scot ghimpele din gând.
                                   Tu, dor nebun, de ce mă amăgeşti
                                   Şi-mi pui poveri ca unui sclav de rând ?



20. De nu mă poți iubi - Dec 13, 2015 2:30:00 PM
Autor : Victor Eftimiu



                                     De nu mă poți iubi, frumoaso, -
                                     Căci altul ți-e stăpân pe veci –
                                     De ce, când te-ntâlnesc în cale
                                     O clipă - ochii nu ți-i pleci ?

                                     De nu mă poți iubi, frumoaso,
                                     Întoarce-ți ochii de la mine ;   
                                     Tu știi ispita ce se-ascunde
                                     În fundul apelor senine ;

                                     În prefăcuta-mi nepăsare,
                                     În genele mereu plecate,
                                     Tu nu-nțelegi mărturisirea
                                     Iubirii mele zbuciumate?

                                     De nu mă poți iubi, femeie,
                                     Întoarce-ți ochii - căci mă tem   
                                     Să nu le-ntunece lumina
                                     Întâiul dragostei blestem !...



Din volumul „Poemele singurătății“ (1906 – 1912)
21. De ce? - Dec 6, 2015 9:08:00 PM
Autor: Marilena Velicu


                            De ce nu trece timpul ca melcul de încet
                            Şi ploile de vară nu vin când le dorim?
                            De ce averea toamnei nu-ncape-ntr-un sipet
                            Şi când se naşte ziua noi nu sărbătorim?
                                                             
                            De ce se-ntoarce iarna cu viscole cu tot
                            Și albul ei astupă mormintele pustii?
                            De ce în vise noaptea să te rechem nu pot
                            Şi muzica răsună prin notele zglobii?

                            De ce îmi place galben, din multele culori
                            Şi plâng la malul mării când scoicile se sparg?
                            De ce pe scena vieţii suntem umili actori
                            Şi nava ce ne poartă-i lipsită de catarg?

                            De ce frămânţi dorinţe pe cerul înstelat
                            Şi nu scrii pe asfalt cuvinte-ncrucişate?
                            De ce-şi răsfaţă vântul în păru-ţi inelat
                            Trecutele iubiri prin toamne reci lăsate.
22. Gândeste-te, n-ar fi păcat... - Nov 11, 2015 6:33:00 PM
Autor: Magda Isanos 
(1916-1944)


                                Invață-mă cu ce să-ncep întâi
                                și-n care vorbe-anume tuturor
                                să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi,
                                și cum, de-atâtea lumi luminători,

                                pe gura ta surâsu-i ca un soare;
                                ei poate niciodată n-or să știe
                                din fiecare clipă trecătoare
                                cum ne-am durat noi câte-o veșnicie

                                iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas
                                îți cânt atâtea cântece când spui
                                cuvinte ce pe buzele oricui
                                niște cuvinte simple-ar fi rămas.

                                Învață-mă cu ce să-ncep și cum
                                să-i spun aceste-i lumi cât mi-i de dragă
                                că te-a născut, cu truda ei întreagă,
                                pe tine, bucuria mea de-acum.

                                Ea, poate, niciodată n-o să știe
                                c-a înflorit în flori și-a curs în ape,
                                că din pământ și sura veșnicie
                                să mi te-aducă,-așa cum ești, aproape;

                                și, fiindcă-o să murim și noi odată,
                                gândeste-te: n-ar fi păcat să moară,
                                cuprinsă-n noi, atâta primăvara,
                                și dragostea cu inima deodată?...

                                De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
                                și eu voi scrie toate, fir cu fir,
                                că dispretuitori de cimitir,
                                să ne iubim de-a pururea pe lume.



23. Murim...ca mâine - Nov 1, 2015 7:38:00 PM
Autor: Magda Isanos


                                 E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
                                 poate chiar mâine, pomii de pe-alee
                                 acolo unde-i vezi or să mai stee
                                 voiosi, în vreme ce vom putrezi.

                                 Atâta soare, Doamne,-atâta soare
                                 o să mai fie-n lume dupa noi;
                                 cortegii de-anotimpuri si de ploi,
                                 cu păr din care șiruie răcoare...

                                 Și iarba asta o să mai răsară,
                                 iar luna tot așa o să se plece,
                                 mirată, peste apa care trece-
                                 noi singuri n-o să fim a doua oară.

                                 Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
                                 găsi atata vreme pentru ură,
                                 când viața e de-abia o picătură
                                 între minutu-acesta care bate

                                 și celălalt - și-mi pare nențeles
                                 și trist că nu privim la cer mai des,
                                 că nu culegem flori si nu zâmbim,
                                 noi, care-așa de repede murim.


24. Eu plec cu cârdul de cocori - Oct 30, 2015 8:06:00 PM
Autor: Ion Untaru

                       
    
                                      Corabia-şi urmează cursul
                                      Pe un ocean indiferent
                                      Un punct pierdut în universul
                                      Străin şi rece aparent

                                      O undă de melancolie
                                      Precum o oază plutitoare
                                      Pe care nimenea n-o ştie
                                      M-a însoţit pe larga mare

                                      Ne-apropiem de Terra Nova
                                      Cu pescăruşii la catarg
                                      Şi mut e gândul, tace slova
                                      Şi valuri greu de bord se sparg

                                      Adio ţărmuri jinduite
                                      Atâtea nopţi mă trec fiori
                                      Rămâneţi nedescoperite
                                      Eu plec cu cârdul de cocori,

03 décembre 2009  
                   


25. De va fi... - Oct 25, 2015 12:11:00 PM
Autor: Eliana Tudor


                          O lacrimă de fi-va să îţi atârn pe-un umăr,
                          De te-oi uimi cu-al gândurilor triste, număr,
                          E semn că în durere viaţa mi-o petrec…
                          De nu eşti lângă mine, în dorul tău mă-nec…

                          Alerg s-ajung la tine ca un izvor de munte!
                          Mi-e tristă, ninsă tâmpla, mi-s visele cărunte,
                          Dar paşii amintirii, ei n-au îmbătrânit
                          Înving cu forţă timpul, viseaz-un răsărit…

                         Un salt prin ani degrabă şi vrajă viaţa prinde!
                         În drumul meu spre tine, nădejdea se aprinde.
                         Mă strânge orizontul şi mă târăsc peltică,
                         Alăturând-o ţie… şi lumea pare mică…