Despre mine

ivanescu eugenia

sociabila,veselă,sensibilă,optimistă

Blogs Home » Personal » Personale » Insemnări

Insemnări

Evocări, amintiri, istorioare, intâmplări diverse din alt timp...

Articole Blog

01. 1 Octombrie 2019... - Oct 1, 2019 1:10:00 PM
Încă o aniversare...

Motto:
”Ne căutam destinul în trifoi
Şi-l căutam în câte patru foi.
Dar tot ghicind în frunza adunată
Mi s-a uscat buchetul dintr-odată.”
(catren de Tudor Arghezi )



Nostalgii de octombrie

                                     Și  iar vine Octombrie, parcă,
                                     Odat`cu  iubirea de ieri,
                                     Când toamna începe să toarcă
                                     Și vorbe , și misterioase tăceri...

                                     Te aștept în octombrie, seara
                                     Să ascultăm ale toamnei viori
                                     Ce suspină duios, pe strune de ploi,
                                     Un cântec uitat pe o pajiște, vara

Janina, Jurnal, 1 oct. 2019


02. Septembrie! - Sep 1, 2019 12:33:00 PM
Motto:
”Suflet al meu, ce faci acu,
  Pierdut prin lucrurile toate?
  Lăsându-şi soarele-n bucate,
  Vara, catarg de foc, trecu.”
                          (Miron Radu Paraschivescu, ”Septembrie”)
***
Toamna mea din poezii...



***
Ce dacă vine toamna, dar câte nu au fost?!
Să mă gândesc acum, nu are niciun rost;
Îngalbenită frunza, în poale de-o să-ţi cadă,
E ca în suflet, azi, iubirea mea să-ţi şadă.
(George din Ppodoleni ,”Cu toamna vreau, iubito ,cu ea să mă trădezi...”)

***"Pe deal, într-o podgorie stropită vînăt, 
te-aș duce uneori, să ne lovim de soare.
Să ne întîmpine o piersică pe creangă
ca un păcat de aur, toamna, pe dogoare "
(Lucian Blaga, ”Andante”

***”iubito, vino mai aproape să ne-așezăm la dulci povești, să ascultăm cântecul toamnei cum bate vântul în ferești. un psalm cântat duios de îngeri îngână sferele albastre și se -mpletesc cu dulci romanțe din tinerețea vieții noastre. ”(Ion Ionescu-Bucovu)




03. Fantezie de iarnă - Feb 2, 2019 1:19:00 PM
Câteva rânduri:
(Iernile mele)

Iernile mele s-au adunat într-un mare buchet alb...Multe la număr: vreo 73... Pe primele nu mi le amintesc deloc... Iar dintre celelalte  îmi amintesc doar câteva. Nu ca pe o poveste ci doar imagini...Amintiri...
Pe la trei ani am ieșit în curtea casei fără șosete.. Bunica m-a găsit repede, cu picioarele roșii și mâncând zăpadă! Bineînțeles că n-am pățit nimic! N-am răcit, n-am tușit , n-am făcut febră...
Îmi amintesc și primul brad de Crăciun, micuț și plin de mici obiecte colorate! Atunci am primit și prima păpușă care mi-a fost prietenă multă vreme...
Apoi au venit alte ierni, alte zăpezi, alte sărbători ! Cu ghetuțe la geam, cu prințese de zăpadă, urși polari și alte personaje, desprinse din poveștile pe care le citeam...Și a mai fost și iarna aceea grozavă cu zăpada până la streașina casei!
Apoi săniuș și colinde cu colegii de școală... Au fost cele mai frumoase ierni...
Și acum, iată, mă regăsesc într-o poezie cu toate visurile mele de demult ...

VIS ALB
Autor: Otilia Cazimir

Aș vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
în blocuri plutitoare de cristal.

Desfășurând culorile-i spectrale,
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorei boreale,
De purpură, de aur și smarald.

Banchiza albă ne-ar așterne-n față
Covoare de omăt imaculat.
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață,
Am arde-un foc de spirt denaturat.

Din larga-mpărăție de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopților polare, să ne vadă
Ursi albi, de vată, foce mari, de glod …

Iar când natura-n soare nou învie
Și când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licări oglinda unui lac.

Acolo-n apa-i calmă și albastră
M-aș duce-n zori de ziuă să mă scald
Și cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face sa-mi închipui că mi-i cald!





Janina, Jurnal, 2 februarie 2019


04. Noiembrie vine, noiembrie pleacă... - Nov 16, 2018 6:33:00 PM
15 noiembrie 2018

Motto:

"Noiembrie vine 
Si noiembrie pleacă , 
Cu ultimele roșii fructe
Si primele dalbe zăpezi."(Elizabeth Coatsworth)





Așadar suntem în 15 noiembrie ...Prea repede, zilele au trecut prea repede...Nici măcar nu reușesc să-mi aduc aminte cu ce am umplut aceste zile...Am citit mai mult, am scris mai puțin...Am colecționat citate și poze frumoase...
E o zi frumoasă cu soare blând și nesigur și câțiva nori pe cer...Se scutură un nor dar trecătorii nu deschid umbrelele... Picăturile trec repede ...Apare din nou soarele și învăluie strada într-o lumină magică de culoarea aurului...Noiembrie de aur!
 Pe cer a apărut un  curcubeu magnific, ca după o ploaie de vară...Și cu o replică  mai estompată, dar vizibilă... Ce minunăție! Nu mă satur să-l privesc prin fereastra larg deschisă a balconului...Pe trotuar câțiva trecători merg cu capetele plecate...
Poate l-au văzut ...Sau poate nu ...
Cerul auriu își stinge puțin câte puțin lumina.
Pe stradă teii își scutură cu tristețe frunzele...
Noiembrie pleacă...La munte a nins...




Janina, Jurnal
15 nov.2018



05. 1 octombrie 2018 - Oct 1, 2018 1:03:00 PM



                       Prin toamnă                   Astăzi vreau să mă plimb cu tine                    prin toamnă,                   mână în mână,                   ca doi îndrăgostiți din poveste...                   Mâna mea, în palma ta fierbinte                   tremură ca o pasăre captivă.                   Razele soarelui  de octombrie,                   furișate prin frunzișul ruginit                    al castanilor.                   ne mângâie părul argintat de ani...                   Vocile ni se împletesc, domoale,                   depănând amintiri ...                    Sub pașii noștri                    foșnetul frunzelor                    se aude ca o șoaptă de dragoste...
3 sept.2018, Janina, Jurnal

06. 15 ianuarie 2018- EMINESCU - Jan 14, 2018 1:38:00 PM
Casa de la Ipotești

Imi amintesc și azi cu nostalgie că în liceul în care am fost mai întâi elevă și apoi profesoară,  ziua de naștere a poetului era o zi deosebită , pregătită cu hărnicie de profesori și elevi...
Exista un mare moment aniversar frumos și lipsit de formalism, care se desfășura în sala de sport devenită ad hoc sală de festivități .
Și, în fiecare an, pe lângă recitările din poezia eminesciană, se pregăteau lecturi care evocau momente din viața poetului: ”Eminescu și Creangă”, ”Eminescu și Slavici”, sau mici dramatizări după Scrisoarea a III-a” sau poemul ”Luceafărul”.
Câte o fată cu voce frumoasă interpreta vreo romanță sau vreun cântec inspirate de versurile ”atât de frumoase ale domnului Eminescu”.***..
Momentul festiv se încheia cu una sau mai multe poezii omagiale dedicate marelui poet de către contemporanii săi...
Nu știu dacă în vremea din urmă vreun poet din noile generații ( exceptându-i pe Grigore Vieru și Adrian Păunescu) s-a gândit să-i aducă poetului un meritat omagiu ...
***
Scriu aici prima strofă din ”Scrisoare către Mihai Eminescu” de Adrian Păunescu

” De din vale de gândire, de din vale de simţire,
îţi trimit această carte, prea umil, măria-ta,
Ca să-ţi spun că nu e Doina nici în cartea de citire,
Nici în sufletele celor care-n veac ne vor urma.”
...
***- citat din Veronica Micle

Janina , Jurnal 14 ianuarie 2018


07. Un An Nou...2018 - Jan 1, 2018 3:46:00 PM
Aho, aho !

Ei ,da !  A sosit și el !
Privim înapoi cu mânie sau cu regrete...Privim în viitor cu speranță...Dar nu pot să nu mă întreb : care viitor?
Poate cineva să-mi răspundă?
08. Regele... - Dec 17, 2017 9:03:00 PM
 
Pagină de jurnal



Pe 13 decembrie a fost adus în țară pentru ceremonia de înmormântare Majestatea Sa defunctă Regele Mihai I al României...
S-a spus și s-a scris destul despre personalitatea acestui om remarcabil...
Nu vreau să adaug în această pagină de jurnal decât niște gânduri personale.
Doar foarte puțină vreme ( între 1945 și 1947) m-am numărat și eu printre supușii Majestății Sale... Numai că în vremea aceea nu știam...
A fost regele bunicilor și părinților mei. Apoi a venit vremea când a fost alungat, denigrat, ignorat... L-am regăsit  foarte târziu în ziare și la televiziune...Un suflet nobil, demn și curajos...Am înțeles că a fost regele meu și al multora chiar și după ce  bolșevicii i -au confiscat țara și poporul ...
Pe 16 decembrie, însoțit de familie, prieteni, capete încoronate și mai ales de zeci de mii de români, Regele Mihai  a venit să se odihnească alături de membrii familiei sale adormiți întru Domnul ...
Odihniți-vă în pace, Majestate !
***

 În ziua tristă a despărțirii de Majestatea Sa, o doamnă a scris o minunată poezie:

                  Se-ntoarce -acasă azi bătrânul Rege
                  Și nu pe tron, ci pe-un afet de tun...
                  Căci nu mai poate fi oprit de nicio lege
                  Să se coboare în pământ străbun !

                  Cu fețele-mpietrite și-n suflete prea goi
                  Ne închinăm ,la catafalc, tăcuți ...
                  Vom duce-n veci povara gândului că noi
                  Într-un destin cu el am fost pierduți !

                  Ne lasă moștenire-atâta Bunătate
                  Cât a-ncăput în cupa unui veac,
                  Încoronat cu sfânta Demnitate
                 A unui neam iubit ... ce l-a trădat !

                 Ne doare azi o falsă biruință
                 Asupra unui OM, ce ne-a iubit mereu...
               '' Memorie, Morala si Credință '' :
                 E Testamentul lui prin DUMNEZEU !

( Testament,16 decembrie 2017 )
AUTOR: ELENA IONESCU
***
Janina, Jurnal, 17 decembrie 2017


09. In toamna asta nouă, un alt octombrie începe... - Oct 1, 2017 5:47:00 PM
”Gândurile ne iau de acolo unde suntem și ne duc  acolo unde vrem să fim”
(?)

Janina, Jurnal- 1.oct 2017

Catrenul meu de octombrie

” Pășesc anevoios pe drumul care duce
 departe undeva sau poate nicăieri...
 mai stau, din când în când, la o răscruce
 și-aștept să vină alte primăveri.

***Dialog în octombrie:
(eu și și nepotul meu (8 ani) la telefon):

”-- Buni?
--Daaa! Tu erai ? ce mai face băiețelul lui Buni???
--Eu, bine ...Și tu ești bine ?
--Da!
--Stii că astăzi este ”aniverserul” tău ? (adaptarea  cuvântului ”anniversaire”)
--Da, știu! Dar se zice aniversare Și repet: aniversare...Dar tu de unde știi?
--Am văzut pe facebook!(și citește c”est l”anniversaire de Eugenia Ivănescu
--Aha!-mă dumiresc eu...
--Dar cum ai făcut să trimiți mesajul?
--Eu n-am trimis nimic! L-a trimis facebook! Așa face pentru toți cei care sunt în lista de prieteni a mamei...
--Aaa! Joyeux anniversaire, Buni! ”
--Merci, cheri!
***
Frumos,nu-așa??? L-am scris ca să nu-l uit...
***



10. 16 aprilie 2017... De Paști... - Apr 17, 2017 1:12:00 PM



George Coșbuc
                  La Paști 
(fragment)

                            Prin pomi e ciripit şi cânt,
                            Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
                            Şi sălciile-n albă floare
                            E pace-n cer şi pe pământ.
                            Răsuflul cald al primăverii
                            Adus-a zilele-nvierii.

                            Şi cât e de frumos în sat!
                            Creştinii vin tăcuţi din vale
                            Şi doi de se-ntâlnesc în cale
                            Îşi zic: Hristos a înviat!
                            Şi râde-atâta sărbătoare
                            Din chipul lor cel ars de soare.

                            Şi-un vânt de-abia clătinitor
                            Şopteşte din văzduh cuvinte:
                            E glasul celor din morminte,
                            E zgomotul zburării lor!
                            Şi pomii frunţile-şi scoboară
                            Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

                            E linişte. Şi din altar
                            Cântarea-n stihuri repetate
                            Departe până-n văi străbate
                            Şi clopotele cântă rar:
                            Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
                            Cum râd a drag şi plâng a jale!
                             ........



11. ”Vreme trece, vreme vine”... - Oct 4, 2016 2:55:00 PM
1 octombrie 2016

”Vreme trece, vreme vine”...
Da, are dreptate poetul!...
Între acel ”Bun venit, 2016!” și ”1 0ctombrie 2016 ”(cel de azi) au trecut trei anotimpuri...
Ce am făcut în tot răstimp ? M-am ocupat de toate acele mărunțișuri care alcătuiesc viața cotidiană.
N-am călătorit dar am mai citit câte ceva; iar de scris am scris foarte puțin. Am petrecut însă toată luna august cu nepotul venit de departe în vacanță la bunici. A fost un prilej de necontenită veselie prezența
 acestui omuleț de 7 ani, mereu în mișcare, mereu curios...
Dar nu am nici măcar o poezie potrivită pentru acest 1 octombrie aniversar.
 Am găsit totuși prin paginile cu poezii două frumoase catrene de toamnă care se potrivesc momentului:

1.„De cum octombrie apare
iar scad un an din câţi mi-au mai rămas
şi spun: voi duce-o viaţă ca şi alţii,
de toate neghiobiile mă las!”
...
2”Și norii se cern azi de vise,
E toamnă, se numără castanii,
Felinare sunt încă aprinse
E târziu și se numără anii.”
...
Autorii versurilor:
1.Ioanid Romanescu ,(Vol. Demonul! (1982)
2. Adriana Buzoianu
...
Janina, Jurnal, 1 octombrie 2016


12. Bun venit, 2016! - Jan 2, 2016 4:45:00 PM

A trecut și 2015. Un an nu prea grozav, cu multe evenimente nefericite pe planetă: războaie, inundații, terorism... Poate că 2016 ar fi mai bun dacă anumiți oameni care se cred stăpânii lumii si-ar băga mințile în cap și s-ar gândi că și puterea lor de azi și viața lor este vremelnică... Nu pot să nu mă gândesc la 2016 cu neliniște...   Ce  ne va aduce?...
Nu putem decât să sperăm că vom avea parte de ceea ce ne dorim: pace, lumină, iubire, sănătate, un strop de fericire și de bucurie...



13. Jurnal de octombrie - Oct 18, 2015 4:44:00 PM

                Peisaj- Regis Art

Subțire trecere

Trecerea prin anotimpuri mi s-a părut întotdeauna rapidă, amalgamată, tristă...de la albul iernii la albul diafan al primăverii timpurii, apoi la verdele intens al verii, stropit cu maci și parfum de tei...Apoi la culorile toamnei ... In fiecare anotimp există prezentul...O singură zi... o zi când trebuie să mergi undeva, să faci ceva, să cauți ceva...Numai prezentul pare plin de substanță.  Dar când tot ce-ai făcut, căutat sau găsit a rămas în urmă, nu mai ai decât amintirile, nostalgiile...Fragile, inconsistente...

Din august am trecut în septembrie, apoi în octombrie...
În august am călătorit.
In septembrie am fost la școală cu nepotul...
În octombrie am avut o aniversare ( 70 de ani). Inspăimântător, nu???
De ceva vreme, la fiecare aniversare scriu o poezie...
Iată poezia din octombrie 2015:

 Când voi fi departe...

Când voi fi departe, lângă lac
am să-ți șoptesc chemarea;      
și mă prefac apoi într-un copac
să pot cuprinde zarea..

Tu, poate, vei veni în pripă
mânat de-o vrajă din trecut
te vei mira, privind o clipă,
un loc ce-ți pare cunoscut.

Și așezat la umbra mea,
cu gândurile duse,
vei frânge-n mână o rămurea
ca-n vremurile apuse.

Prin frunze vei privi seninul,
gândindu-te la mine;
și clipei-i vei sorbi preaplinul
dar nu vei știi că sunt cu tine...

Janina, Jurnal, 16 oct. 2015


14. Amintiri... :”Poveste de omăt” - Dec 22, 2014 8:40:00 PM
Motto:
 ”El recuerdo es el unico paraiso del cual no podemos ser expulsados”(?)
(”Amintirea este singurul paradis din care nu putem fi alungați”)

O poezie delicată despre copilărie, depre iarnă și poveștile bunicii.
Autor: Otilia Cazimir


                                 "Tu nu stii…
                                  A fost odată
                                  O căsuță fermecată
                                  Și-n căsută-o fată mică,
                                  Un pisoi și o bunică.
                                  Și-ntr-o iarnă, într-o seară,
                                  Fata s-a uitat afară
                                  Și-a văzut cum prin perdea
                                  Stelele râdeau de ea…

                                  Dar pe drum cotit si nins,
                                  Umbră sură s-a desprins:
                                  Un voinic abia de-o șchioapă
                                  Inota-n omăt ca-n apă.
                            
                                  Și proptinduse-n toiag
                                  Un toiag mai nalt ca el
                                  A-nceput să cânte-n prag,
                                  Tremurat și subțirel…

                                  Dormi?
                                  Și nici n-am prins de veste!

                                  Ușa s-a închis cu cheia,
                                  Focu-si pâlpâie scânteia,
                                  Și povestea nu-i poveste:

                                  Eu eram fetița-aceea,
                                  Iar bunica – nu mai este…"

Janina, Jurnal, marți, 16 decembrie 2014
15. MIGUEL...( I ) - Sep 21, 2014 8:13:00 PM

Miguel

De numele acesta se leagă ceea mai frumoasă corespondență pe care am purtat-o cu un băiat necunoscut pe care l-am văzut doar într-o fotografie...
S-a întâmplat demult, în vremea studenției mele, la București. Eram în anul III la spaniolă, și locuiam pe atunci la căminul ”6 Martie, lângă Facultatea de Drept...
Într-o zi, o colegă de cameră și de grupă, a venit de la Casa Studenților, unde funcționa pe atunci un cerc de prieteni prin corespondență, cu câteva plicuri, alese cam la întâmplare din grămadă și ni le-a împărțit după preferințe. Am luat și eu vreo trei, două din Spania și unul din Italia. Le-am scris celor trei solicitanți și așteptam cu curiozitate răspunsurile, care nu s-au lăsat așteptate.
Am corespondat o vreme, până când, dintr-un motiv sau altul, corespondența a încetat.
Scrisorile lui Miguel, un băiat din Barcelona m-au încântat...Despre ce ne scriam? Despre familie, despre școală și examene, despre vacanțe și prieteni...Miguel era de aceeași vârstă cu mine, 20-21 de ani, era inteligent și avea un real talent literar. Terminase liceul, nu era încă student, dar visul său era să studieze arta dramatică.
Am făcut schimb de cărți poștale, de discuri...Imi făcea cele mai frumoase complimente. Acum realizez că au fost singurele complimente frumoase pe care le-am primit în viața mea. Dar știam deja că, la spanioli,  a face complimente unei fete, mai ales pe stradă, este o tradiție și o artă...Nu le mai țin minte chiar pe toate și nici nu le mai pot regăsi în scrisori pentru că întreaga corespondență s-a mistuit într-un incendiu, cu puțin înainte de a părăsi casa părintească, care urma fie demolată... De fapt a fost demolată o stradă întreagă pentru a se construi în spațiul acela un spital...
Nu mai știu exact când corespondența mea cu Miguel a încetat. Probabil după ce a fost înrolat în armată. În ultima scrisoare pe care am primit-o îmi scria că s-ar putea să plece în Maroc ...Dar n-am mai aflat dacă așa a fost sau nu...Am fost tare îndrăgostită de băiatul acela cu ochi verzi, atât de deosebit, care trăia sub un alt cer, într-un oraș minunat și care iubea atât de mult poezia... Îmi doream atât de mult  să-l cunosc...Dar visul meu de a călători în Spania, în vremea aceea, era imposibil de realizat... Și totuși unii au reușit. Eu nu...
  
Apoi, ca într-un vers arghezian, ”anii au trecut tiptil, ca niște șoapte ”...





...
Janina, Jurnal, septembrie 2008
16. Ești aici, septembrie ! - Sep 9, 2014 8:25:00 PM

Esti aici, septembrie !
Vara mea 2014 a trecut ! Mă gândesc acum la vara aceasta și, fără să vreau o compar cu alte veri trecute. Oh, verile de demult! Mă cuprinde nostalgia: tabere, vacanțe la mare, întâlniri cu colege și colegi de scoală, de facultate, de cancelarie....Povești, amintiri vesele sau triste ! Pentru că viața devine încet-încet, un mozaic cu desene complicate...
În jurnal am notat mai multe evenimente din vara 2014, dar n-am mai povestit nimic. Poate mai târziu ! S-a scurs aproape un an între octombrie 2013 și septembrie 2014...
Vara a fost așa cum stiți: cu ploi, cu soare, cu călătorii, după dorința și mai ales, după posibilitățile fiecăruia. Dar a trecut așa de repede !
Vara mea 2014 nu a fost plictisitoare. Dimpotrivă! N-am plecat peste mări și țări dar mi-am revăzut nepoții, veniți de departe, frumoși și năzdrăvani, care mi-au făcut casa bazar...Am povestit, am cântat, am desenat, ne-am plimbat, am făcut fotografii, ne-am uitat la uitat la filme. Am fost în parc, la cofetărie, la vecini, la prieteni. Am mâncat înghețată, am băut limonadă ...Seara ne-au înțepat țânțarii...Ce vară plină și veselă!
Ne-am făcut prieteni noi și de aici și de departe...
Acum ești aici, septembrie și decorul se schimbă... Vântul împrăștie pe trotuare primele frunze galbene și miresmele dulci-amărui ale toamnei...


Janina, Jurnal, 4 septembrie 2014


17. Salut, octombrie ! - Oct 21, 2013 9:03:00 PM
 1 octombrie 2013( de aniversare)

Mai șoptește-mi , toamnă...

 

                   Mai șoptește-mi, toamnă, la ureche
                   Că a mai trecut, în zbor, încă un timp !
                   Știu, aceasta e-o poveste veche.
                   Azi schimb anul pe un anotimp.

                   Imi ești dragă, toamnă aurie !
                   Te aștept să vii din vreme-n vreme,
                   Cu noianul tău de frunze și poeme
                   Și de gânduri dăruite numai mie.

                   Azi vinul toamnei mă îmbată iar...
                   Și voi zbura cu cârdul de cocori
                   Spre spre alte dimineți primite-n dar.

                   Dar mă întorc din zborul meu grăbit.
                   Cocorii pot să plece fără mine .
                   Mă-ntorc să văd un soare-n asfințit.

Janina, Jurnal, 1 oct.2013

18. Toamna mea 2013 - Sep 18, 2013 3:32:00 PM
 16 septembrie

”Îmi place să privesc de la fereastra mea Sena și cheiurile sale în aceste dimineți de un gri dulce, care revarsă asupra lucrurilor o blândețe infinită”...
O frază desprinsă dintr-un text de Anatole France care mă face să-mi amintesc orele de limba franceză și prima mea călătorie la Paris, când am privit cu emoție Turnul Eiffel profilat vag pe cerul ”gris tendre”...
A trecut mult timp de atunci...
Azi, asemeni lui Anatole France, privesc de la fereastra mea de la etajul trei, în aceste dimineți limpezi și răcoroase de septembrie, cerul  meu înalt și albastru, taversat din când în când de norișori albi și pufoși ca florile de bumbac. Teii nu și-au lepădat podoaba de frunze verzi, dar primele frunze galbene se aștern pe trotuare. Văd în depărtare pădurea care se va înveșmânta încetul cu încetul în culorile toamnei.
Mă încântă adierea vântului care îmi mângâie obrajii și-mi aduce aromele străzii. Mirosul de iarbă uscată și mirosul frunzelor se amestecă cu aroma cafelei servite la terasa cofetăriei de la parter...
Îmi place să ascult foșnetul ca de apă al automobilelor care trec și zumzetul ca de albine al glasurilor...
 Și mă încântă aceste momente de contemplare pentru că exist în ele și nimic mai mult...
Astăzi este prima zi a unui nou an școlar... Ea aduce dascălilor și școlarilor un nou început...Mie nu-mi aduce nimic...Doar ceva din farmecul toamnelor mele  trecute...Și un pic de nostalgie...
 Astăzi strada este mai animată, mai colorată, mai veselă...A început școala !
***
Toamna mea 2013 cu nostalgii și poezii !

Janina, Jurnal
16 sept. 2013
19. Bun venit, septembrie ! - Sep 2, 2013 3:56:00 PM
Motto:
” Și vine toamna iar
  Ca după psalm aminul... ”
(Lucian Blaga)

Bun venit, septembrie!
Privesc de-a lungul străzii principale din vechiul meu oraș teii bătrâni care s-au îmbrăcat atât de frumos după ce au fost martirizați cu doi ani în urmă...îmi amintesc că anul trecut nu aveau decât câteva nuiele fragile cu frunze puține. Nici măcar nu au înflorit. Am trăit o vară fără parfumul florilor de tei.
În curând coroanele lor stufoase, pe care și le-au refăcut cu migală, vor plânge din nou cu frunze aurii... Îmi răsună în urechi un refren muzical pe versurile lui Nichita Stănescu:”A venit, a venit toamna...acoperă-mi inima cu ceva...”
Au plecat rândunelele. În curând vor pleca și cocorii...Încerc un vag regret privind copacii și cerul...Numai poeții pot exprima această dulce melancolie și numai ei scriu  despre  iubiri și umbre, plecări și tăceri...Bate vântul toamnei și împrăstie amintirile verii care vor rămâne fixate în câteva imagini fugare: un tren care te-a dus  undeva, un aeroport animat de acel veșnic du-te vino al călătorilor, o carte poștală de vacanță...
Gata, e timpul să ne întoarcem la treburile impuse de anotimp, la culesul roadelor, la zacuscă, bulion și magiun! Toamna  e frumoasă și darnică...Să ne bucurăm încă o dată de magia ei: poezie, melancolie și dulceață de prune cu sâmburi din miez de nucă...
Bun venit, toamnă! Să știi că mi-a fost dor de tine!

 Janina, Jurnal, 1 sept.2013


20. Cuvintele ... - Jun 17, 2013 5:12:00 PM

Mi se mai întâmplă să rămân în fața unei pagini albe și să găsesc mai greu cuvintele. Cuvintele!  Stau, frumos listate în ordine alfabetică în dicționar, cu sensurile lor definite și definitive. Dar ele, cuvintele, capătă valoare numai atunci când primesc o anumită cantitate de simțire. Atunci prind viață și devin vesele, ironice,amabile, spirituale, tandre sau tăioase. Și unele au fost numite ”vorbe bune” sau ”vorbe rele”, ”vorbe urâte”, ”vorbe de ocară, vorbe de duh” sau ”vorbe dulci”...Fără această încărcătură sentimentală sau poetică, cuvintele ar rămâne doar  niște ”vorbe goale”...
Astăzi am revăzut o persoană tare dragă și am vrut să scriu despre ea într-un fel cu totul deosebit...Pentru că o relatare în proză mi se părea mai mult decât banală, am încercat să scriu un poem. Nu spunea Aristotel că ” poezia este mult mai fină și mai filozofică decât istoria?”
Poezia este o stare de spirit (un etat d`ame). Se naște din trăiri pe care va trebui să le re-creeze prin cuvinte.
Am scris un poem...de fapt sunt două...Poemul regăsirii și poemul despărțirii...
Aș vrea să regăsesc în ele peste timp aceeași emoție care le-a inspirat...
***
                            Ne-am regăsit

                  Ne-am regăsit
                  dar numai pentru un timp...
                  Mi-ai cuprins mâinile
                  și eu am simțit căldura palmelor tale.
                  Și între noi au început să curgă clipele,
                  poveștile, uimirile,
                  întrebările,
                  amintirile...
                  Iar vocea ta, șoptită, misterioasă,
                  m-a învăluit, din nou, ca o incantație...
                  Dar vorbele s-au scuturat repede...
                  prea repede,
                  ca niște flori efemere...
           
                            Acum pleci
           
                  Acum pleci
                  și eu nu ți-am lăsat semnele iubirii
                  nici pe chip,
                  nici pe mâini.
                  Nu ți-am mângâiat fruntea plină de gânduri neștiute,
                  și nici părul albit de ani
                  care m-a uimit mai mult decât o zăpadă căzută în iunie.
                  M-am oglindit în ochii tăi cu bucuria revederii,
                  dar nu i-am sărutat...
                  La plecare mi-ai lăsat în gaj un sărut de rămas bun...
                  Eu am ascuns lacrima despărțirii
                  după un zâmbet...
                  Te-am privit îndepărtându-te...
                  Apoi, fără zgomot și fără grabă,
                  am închis după tine,
                  porțile iubirii.

 Janina, Jurnal, 22 mai 2013
21. Intoarcere în timp - Feb 28, 2013 12:39:00 PM
Autor : Janina Ivănescu


                              Azi, iată, amintirii din nou îi urc cărarea.
                              Intre un ”ieri” și-un ”azi”, ce mare-i depărtarea !

                              Deschid încet portița ce scârțâie ușor...
                              Ce greu m-apasă timpul și cât îmi e de dor !

                              Pășesc în curtea mică pe flori de mușetel...
                              Din amintire, aleargă spre mine un cățel.

                              Căsuța veche, acum ce scundă mi se pare !
                              Pe pajiște, cireșul se scutură de floare..

                              E mai. Lângă fereastră-nflorește liliacul,
                              Mireasma lui discretă învăluie cerdacul...

                              Eu urc cu grijă scara- sunt numai două trepte-
                              Dar ușa e închisă. Nu-i nimeni să m-aștepte?
                           ...
                              Nu e nimic aievea, e totul dispărut
                              S-a spulberat căsuța și Timpul este mut...

                              Doar câteva imagini mai dăinuie prin vreme.
                              În casa amintirii nu-i nimeni să mă cheme...

Janina, Jurnal, 12 febr. 2013
22. Tragedia - Nov 21, 2012 7:30:00 PM

Toamnele mele vesele și triste...Cu plecări și despărțiri...
Am spus că voi scrie despre viața mea, despre oamenii pe care i-am cunoscut și care, într-un fel sau altul, au făcut parte din ea.
Voi scrie astăzi despre cumnatul meu Mihai.P. de care familia s-a despărțit pentru totdeauna vineri,16 noiembrie 2012. A plecat întru cele veșnice cu un ultim și zguduitor gest de disperare și revoltă contra celor care adus România în sapă de lemn, care au distrus fabrici și uzine, lăsând oamenii pe drumuri...
Nu este singurul. Ziarele și posturile de televiziune prezintă destul de des situația tragică a oamenilor rămași fără un loc de muncă, cărora li s-au furat visurile și demnitatea...
Pe Mihai l-am cunoscut înainte de a-mi deveni cumnat.Era elev la cursul seral la Liceul ”Vlaicu - Vodă”,unde eram profesoară de franceză. Îi admiram și îi respectam pe acești oameni care munceau din greu, (unii pe trei schimburi ) și care veneau și la școală să învețe și să-și completeze studiile. Franceza nu-i deloc ușoară dar se străduiau. Mihai citea foarte bine și mă minunam cum de reușea să rețină așa de corect un text. Dar explicația era simplă. Era foarte atent în clasă și se străduia să rețină tot.Era blajin și avea umor.Avea note mari.A luat și examenul de bacalaureat pentru că era ambițios...
Mai târziu, când a devenit cumnatul meu, mi-am dat seama că este un om de nădejde pe care te poți bizui.A fost alături de familie și la bucurie și la necaz...Fiica lui cea mare, Anca, este de aceeași vârstă cu fiica mea.
Anii au trecut și iată ne-am apropiat de vârsta pensionării. Eu mai devreme ,bineînțeles, iar el urma să se pensioneze în anul următor...Dar din nefericire fabrica de porțelan ARPO ,o mândrie a orașului, s-a închis, ca și alte fabrici din țară...A rămas șomer în perioada această de criză când nu se mai găseau locuri de muncă.
Nu a rezistat acestui șoc și s-a îmbolnăvit...Și nici medicii nu l-au ajutat prea mult. Unii din ignoranță, alții din lipsă de interes. Și  a plecat din viață pentru că viața îi devenise o povară...
Și, ca o tristă ironie a sorții, aceasta se întâmpla tocmai în momentele când sora mea aștepta să vorbească cu  medicul pentru o nouă rețetă care să-l ajute...
O zicătoare arabă spune că ”moartea vine în multe feluri”. A lui a fost cumplită și nedreaptă!
In semn de omagiu îi dăruiesc pe pagina aceasta de jurnal versurile unui poet italian:
                                         Voi culege pentru tine
                                         ultimul trandafir din grădină,
                                         trandafirul alb care înflorește
                                         odată cu lăsarea ceții.


Janina, Jurnal 21 noiembrie 2012
23. 1 Octombrie 2012. - Oct 1, 2012 11:52:00 AM
Imaginea aceasta am primit-o de la sora mea.
(”sorellina”)


  Toamna 2012, o altă toamnă lângă alte toamne trecute...1 octombrie, o nouă aniversare lângă alte aniversări trecute. O primă pagină dintr-un alt an care începe pentru mine azi.
Dar despre toamne și aniversări am mai scris... Și n-aș vrea să mă repet...Voi transcrie azi  o poezie scrisă de mine, tot în jurnal, cu ceva vreme în urmă...






Se-ntoarce toamna iar...

Se-ntoarce toamna iar din depărtări
fluturând roșii și galbene flamuri
de frunze purtate de vânt pe cărări
și risipite șăgalnic prin lanuri.

Ploile plâng încet în înserare
iar boabele de struguri se desfac...
Parfum de vin, ce dulce desfătare !
Îmi vine să râd, să plâng și să tac...

Sori coborând alene-n asfințit
cu zbateri rare de lumină-nvinsă,
eternele tăceri și-un dor infinit
de iubirea de ieri, astăzi ninsă
de frunzele toamnei de aur topit...

Janina,Jurnal,16 sept.2012.

Astăzi trec pragul unui nou octombrie pentru a păși, prin toamnă, pe drumul unul nou an din viața mea...


Janina, Jurnal, 1 octombrie 2012


24. Toamna 2012 - Sep 18, 2012 7:12:00 PM
Motto:
Nici frumusețea primăverii și nici a verii nu are grația
Pe care am zărit-o pe al toamnei obraz”
(John Donne)

Toamnă, toamnă ...
Îmi sunt atât de dragi primele zile însorite de septembrie când toamna se îngână cu vara...Ziua este mai scurtă, diminețile sunt mai răcoroase, razele soarelui sunt piezișe iar lumina cade altfel peste arbori și case...
Simt puțină nostalgie după vara care a trecut dar peisajele toamnei îmi umplu sufletul cu noi armonii...
Armonii de sunete, culori și parfumuri...
Șoapta vântului, foșnetul frunzelor, susurul ploilor...
Frunze în variate nuanțe de verde stins, galben, roșu, arămiu, ruginiu...
Parfum de struguri, de mere, de nuci care își părăsesc coaja ca pe o haină veche...
Și nu pot să nu murmur versurile lui Baudelaire :”Comme de longs echos qui de loin se confondent / Dans une tenebreuse  et porfonde unite / Vaste comme la nuit et comme la clarte / Les parfums, les couleurs et les sons se repondent”...
Iubesc toamna în ambele ei ipostaze: și la începutul ei când este bogată și veselă dar și la sfârșit de noiembrie când este golașă și tristă...În octombrie și noiembrie sufletul meu se întoarce spre poezie, spre trecut, spre amintiri...
Recitesc poezii dragi sau privesc fotografii...
Toamnă, toamnă...


Janina,Jurnal,18 sept.2012


25. O toamnă de demult (1976) - Sep 11, 2012 12:49:00 PM
                         
                              SEPTEMBRIE
                                 (1976)
                         Septembrie vine cu calde-adieri
                         srecurându-mi prin frunze  șoapte de dor...
                         Cerul , albastru ca-n vara de ieri,
                         plimbă o frântură pufoasă de nor...

                         Septembrie mi-aduce un nou început;
                         sunet de clopoțel și voci de copii ...
                         Vacanța e un vis la ”timpul trecut ”,
                         iar toamna coboară discret dintre vii...

                         Septembrie-aduce un nou anotimp,
                         parfumuri de fructe, plutind prin unghere...
                         Florile verii vor muri în tăcere,
                         ca doruri uitate ,învinse de Timp...

                         Tot la tine visez în ore târzii
                         când ploaia-mi pare-o muzică bizară...
                         Septembrie e-aici ! Mai sper c-ai să vii,
                         traversând Timpul și toamna de-afară...



Janina-Jurnal,1976