Despre mine

Ghillis Alexandru

In cautare de cat mai multi cititori.

Blogs Home » Mass Media » Jurnalism » Jurnalism independent. Total independent

Jurnalism independent. Total independent

Ai talent jurnalistic? Vrei sa scrii?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste absolut gratuit pe www.jurnalism-independent.blogspot.ro (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Articole Blog

01. - Jun 15, 2019 12:27:00 PM

* Conceptul de well being, adica de bunastare, inca nu este materializat in Romania


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Conceptul de well being, adica de bunastare, inca nu este materializat in Romania
Dana Hering
Zilele trecute s-a discutat destul de intens despre conceptul de well being si modelul economic bazat pe cresterea starii de bine. Au sarit toti specialistii pe Oana Bogdan, ba ca suntem prea saraci pentru asemenea fitze, ba ca vorbeste despe avioane cand noi ne taraim cu caruta, ba ca nu comunica bine ce vrea sa spuna. 
De fapt, este vorba despre calitatea vietii iar indicii de masurare ai calitatii vietii nu sunt numai economici. Pe scurt, nu doar banii aduc fericirea. E suficient sa te uiti la exemple de tip Dragnea sau Mazare.Poate ca va aduceti aminte cand ministrul sanatatii, Sorina Pintea, era siderata: "pai le-am marit salariile, de ce pleaca medicii in continuare?"
Pentru ca spitalele nu au conditii bune pentru pacienti iar daca esti un medic onest, iti pasa. Pentru ca sanatatea romaneasca e infestata de aceeasi dinozauri, doctorate false si imposibilitatea de a progresa profesional. Pentru ca nu doar banii sau ziua de salariu conteaza.Cum ar fi sa te trezesti duminica dimineata fara sa auzi o bormașină si alte unelte de macinat odihna sau sa te culci seara fara sa-ti urle in cap muzica vecinului?
Cum ar fi sa mergi cu masina/bicicleta/trotineta la munca, fara sa fii blocat in trafic ore in sir sau fara sa-ti pui viata in pericol?
Cum ar fi sa treci prin oras bucurandu-te de vederea cladirilor renovate, sa te plimbi prin parcuri curate, sa-ti vina autobuzul din cinci in cinci minute, cu aer conditionat vara si caldura iarna?
Cum ar fi sa stai seara la terasa cu prietenii fara sa devii tinta tantarilor impotriva carora o administratie incompententa a uitat sa ia masuri?
Cum ar fi sa bei apa de la robinet fara sa-ti fie teama ca in pahar e o cultura de microbi?
Cum ar fi ca imediat cum vine frigul sa ai caldura in apartament si sa nu mai auzi de intreruperi la apa calda?
Cum ar fi sa-ti vezi copiii ca abia asteapta sa mearga la scoala, fiindca scoala a devenit locul lor preferat?Cum ar fi sa nu vezi la televizor doar stiri "senzationale", scandaluri si breikingniuzuri din cinci in cinci minute?
Cum ar fi sa n-ai nevoie de dosar cu sina, sa nu trebuiasca sa te apleci la ghisee, sa fii tratat cu respect si ajutat de cei carora le platesti taxe?
Cum ar fi sa ai niste politicieni care sa-ti asculte pasurile si sa tina cont de ele cand guverneaza sau fac legi in parlament in loc sa te ignore, sa te considere un fir de praf sau o vaca de muls taxe?De doi ani se spune ca avem crestere economica si cu toate astea oameni tineri, cu familii si copii, cu case si mici afaceri, emigreaza sau se pregatesc de emigrare.
Poti sa faci bani in Romania, dar tot nu ai autostrazi pe care sa circuli, tot trebuie sa dai spaga pentru serviciile necesare, in continuare claxoanele si sirenele urla in timp ce esti blocat in trafic iar poluarea si stresul te imbolnavesc prematur.Calitatea vietii este in relatie cu cresterea economica, dar nu depinde doar de bani. Iar pentru confortul si de ce nu, fericirea cetateanului roman, nu am vazut inca programe politice.[Preluare de pe Facebook. Titlul adaugat ulterior de A.G.]

02. - Jun 7, 2019 7:04:00 AM

* Omul care tace când ar trebui să ridice vocea își merită soarta

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



„Omul care tace când ar trebui să ridice vocea își merită soarta”
Angela Tocilă
Partidulețul umflat cu pompa de sute de mii de entuziaști care au sărit cu votul în el, gândindu-se că Albă ca Zăpada a apărut în sfârșit să salveze națiunea, partidulețul fătat de servicii, alimentat cu bani din afară (da, de la Soros, puteți necheza liniștiți, Soros există și aruncă bani pentru a-și îndeplini înainte de a se duce la domnul și stăpânul său în iad, visul dement de a forța Noua Ordine Mondială) se dezumflă fâsâit pentru că nu are răbdare. 
Berbecii ăștia ciudați din usere s-au trezit dintr-o dată pe cai mari, li s-au urcat cele două victorii la cap, au impresia că de acum pot face orice ca și cum victoria le-ar fi garantată și nimic nu mai poate schimba sau deturna ascensiunea lor. Sper să fie ultimele și mai sper că instinctul care ne anunță pe fiecare în caz de pericol ne va da semnalele potrivite încât să nu participăm activ la propria condamnare la detenție pe viață în lumea pe care ne-o pregătesc niște demenți lipsiți de moralitate, compasiune, inteligență sau rușine.

Nu știu voi, dar eu nu vreau să trăiesc într-o lume promiscuă în care toate deviațiile sunt permise, încurajate și pe cale de a deveni obligatorii, pe când libertățile câștigate cu sânge se pierd una câte una.

Nu vreau să trăiesc într-o lume în care copilul este proprietatea statului iar părintele trebuie să se supună oricărei abominații pe care mintea murdară a omului o poate scorni, riscând prin nesupunere să-și piardă copiii și chiar să meargă la pușcărie.
Nu vreau să trăiesc într-o lume în care se distrug familii și vieți prin operații de schimbare de sex sau eutanasiere la cerere. Nu vreau să trăiesc într-o lume condusă de niște oameni care se substituie zeilor sau se cred mai presus decât ei. 
Eu nu m-am născut să fiu sclavul obedient al nimănui. Nu m-am născut să aparțin altcuiva decât mie însămi și familiei mele. N-am fost educată să accept promiscuitatea, mizeria fizică și morală, n-am fost educată să accept fără crâcnire ordinele nimănui. Nici voi.
De interdicții sunt sătulă, presupun că la fel ca mulți dintre voi, n-am nevoie de altele suplimentare, atâta vreme cât respect legile firești care au ghidat omenirea prin bezna vremurilor. 
Nu sunt un robot mânat și adunat printr-un buton al unei telecomenzi și nici n-am să fiu niciodată. M-am născut liberă și liberă am să închid ochii. Nu mai accept dictatura, indiferent cât de frumos ar începe ea, indiferent cât de sclipitor ar fi îmbrăcată ideologia care promite egalitate cu forța, care îmi îngrădește dreptul la libera exprimare și care dorește să mă educe cu bâta.
Sigur, multora dintre voi le e teamă. Unii că pierd bula în care se învârt și iluzia că ar conta cât de cât pentru cel pe care-l urmează. Unii se tem de batjocură, de cuvinte, de etichete. Trăim vremurile unui narcisism în masă și avem impresia că internetul e singurul loc în care contăm, când de fapt e singurul loc în care nu contăm deloc, mai ales dacă nu agreem nebunia colectivă care înghite încet întreaga planetă. Dacă înainte de 89 aveam opțiunea (periculoasă) de a fugi în vest, în curând nu vom mai avea opțiunea de a fugi nicăieri pentru că peste tot unde ne-am duce am fi sclavii vulnerabili ai cuiva.
Cine a scris scenariul filmului Idiocracya fost un geniu, poate chiar mai mare decât Orwell. Într-acolo ne îndreptăm, spre o lume haotică, proastă, imorală, din care orice am considerat până acum normal lipsește.
Frica ucide mintea iar omenirea e în pragul demenței colective. De teamă... De teama etichetelor, de teama cuvintelor, de teama unor străini care nu-i vor accepta pe facebook, de teama unor minorități inventate care doresc să-și impună modul de viață și fanteziile asupra altora. Omul care tace când ar trebui să ridice vocea își merită soarta. De obicei e acela care se întreabă smiorcăit cu ce-a greșit când îi merge prost... A greșit, greșește și va greși tăcând.
Bună seara!

[Preluat de pe Facebook]
03. - Jun 4, 2019 10:01:00 AM

* ÎN APARENŢĂ, MĂMĂLIGA NU EXPLODEAZĂ!


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



ÎN APARENŢĂ, MĂMĂLIGA NU EXPLODEAZĂ!
Alexandru Ghillis

Mămăliga explodează într-un târziu, însănumai dacă îi aprinde altcineva - din afară - fitilul! Altfel, nu! Să ne amintim de Decembrie ’89! Că aşa-i mămăliga mioritică şi, ca o dovadă în plus, pot relata o întâmplare aparent banală, ce a avut loc, recent, într-un autobuz de linie bucureştean. Aici se poate explica pasivitatea turtoiului, prin lipsa efectivă de spirit civic, care ne caracterizează şi care se constată cu nenumerate prilejuri,  exasperându-ne.
Cu mizeria transportului public bucureştean ne-am cam obişnuit, spunându-ne ca e bine că funcţionează şi aşa. Dar, ca atmosfera dintr-un autobuz întreg să fie irespirabilă din cauza unui boschetar făcut mangă, răpciugos şi părând ieşit din catacombe, sforăind cu gura deschisă, aciuit în fundul vehiculului şi care şi-a făcut pe el toate nevoile, chiar acolo, pe loc, asta ar fi fost cu siguranţă un motiv care săaprindăfitilul la mămăligă! Însă nu s-a întâmplat aşa ceva. În jurul lui s-a făcut un gol pe o rază de vreo doi metri şi pasagerii s-au înghesuit cuminţi şi muţi în jumătatea din faţă a autobuzului. Asta până când, abia urcată, o doamnăputernică nu a mai putut răbda mirosul pestilenţial răspândit în maşină şi a luat ferm atitudine cetăţenească, solicitând oprirea autobuzului şi evacuarea individului. Credeţi că a „ciripit” careva ceva? Poate doar o femeie şoptea de alături, nemulţumită şi ea de atmosfera sufocantă, iar o alta a îngăimat că să fie lăsat în pace, săracu’, că-i un om necăjit! În rest, un ditamai autobuz de cetăţeni paşnici se făcea că plouă. Suportau cu stoicism tot calvarul. Doamna revoltată a coborât nervoasă la prima staţie şi s-a adresat în uşă şoferului, rugându-l să ia măsurile ce se cuvin. Aproape să plângă, acesta s-a scuzat că nu are ce face, că nu vrea scandaluri şi că ştia că boschetarul ăla i s-a urcat în maşină de la capăt, încă de dimineaţă, ca să se adăpostească de ploaie. Apoi,  autobuzul şi-a reluat traseul.
România a fost un astfel de „autobuz” în cei peste cincizeci de ani de comunism. Pasagerii, majoritatea cetăţenilor ei, cu mici excepţii, au acceptat supuşi „binefacerile democraţiei populare” şi, mai târziu, pe cele ale „iepocii de aur”. Între timp, deşi au îndurat regimuri comuniste ceva mai blânde, câţiva vecini de la Vest au avut tăria bărbătească să se opună, spunând NU, apelând şi la forţă, când a curs şi sânge, atunci când s-a sărit peste cal din partea autorităţilor politice obediente Moscovei, în detrimentul drepturilor cetăţeneşti. Este adevărat, că vorbim de state de confesiune catolică, unde Biserica nu a bătut niciodatăpalma cu Puterea totalitară.  Asta, spre deosebire de noi, ortodocşii, unde Biserica a procedat tocmai invers, aplicând laşa concepţie neaoşă a „capului plecat, pe care sabia nu-l taie” şi vrea acum să ne convingă că doar aşa a putut păstra nealterată credinţa noastră strămoşească. Dar ceilalţi, de ce şi-au putut-o păstra necompromişi? La noi, chiar ca la nimeni!

[Publicat in EVZ si EVZ.RO in 2016, pe cand inca mai exista rubrica „Romania cititorilor” - la care colaboram gratuit – si EVZ mai naviga netulburat pe centru]
N.A. – Credeti ca situatia generala abordata in 2016 in textul de mai sus s-a schimbat azi prea mult? Nu sesizez decat o usoara rabufnire recenta, dupa care urmeaza fasaieli si bolboroseli. Nici macar miros!


04. - May 31, 2019 8:15:00 PM

* Vrăjeli, doamnelor şi domnilor!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Vrăjeli, doamnelor şi domnilor!
Ancelin Roseti
Mie mi-e greu să cred că nişte lepre (şi aici nu mă fixez doar pe România) nu mai pot, deodată, dormi de grija omenirii. A dat brusc umanismul peste ei. Sunt îngrijoraţi de sănătatea planetei. Nu-şi găsesc odihna din pricina faptului că puşcăriaşii, de pildă, nu au destule drepturi, au pedepse prea mari ş.a.m.d.
Ar fi interesant de aflat câţi militanţi împotriva fumatului, bunăoară, sunt fumători, sau câţi dintre cei preocupaţi de soarta animalelor poartă pantofi din piele, au în meniu carne etc. Oare câţi dintre cei care se dau îngrijoraţi de soarta puşcăriaşilor sunt la fel de îngrijoraţi atunci când cad victime unei infracţiuni? Sau câţi dintre ei sunt prosperi tocmai datorită săvârşirii (la nivel înalt şi la scară mare) a unor infracţiuni, de pildă, traficul de droguri? (Oare o descurajare a răului nu are a-i sărăci?). Oare câţi bani se vor fi învârtind dinapoia acestor organizaţii, fundaţii, guverne ş.a.m.d. de le stimulează într-atât frământările şi odată cu ele militantismul?
Fumatul e toxic? Dar furnalele, noxele maşinilor etc. cum or fi? Dar de ce defrişăm pădurile, dacă suntem atât de îngrijoraţi de soarta oamenilor? De ce trebuie să avem milă doar de câini şi de pisici, nu şi de găini, porci, oi, vaci şi toate celelalte vieţuitoare care se pun în farfurie? 
Sunt toxice E-urile din alimente sau producătorii acestora îi paradesc pe producătorii clasici? Iar, dacă sunt toxice, cum se face că speranţa de viaţă din Occident (care înghite E-uri de prin anii ’60) este mai mare, cu mult, decât cea din România, care îngurgitează năbădăioasele toxine, începând uşor de prin ’96 şi mai apăsat de prin 2000?
Dar Andreotti, de pildă, s-a îmbrăţişat, până la urmă, cu Toto Riina, aşa cum spun unii care au fost de faţă, sau nu? Dar cum de serviciile secrete ale Italiei şi ale lumii nu au reuşit zeci de ani să-i descopere culcuşul acestui criminal (şi nici lui Provenzano)? Dar Kennedy a fost ajutat să ajungă în fruntea Americii de Joseph Bonnano şi celelalte familii mafiote sau nu?
Şi discuţia e lungă...
Hai, dom'le, să fim serioşi, cu vrăjeala asta afectată, umanist livrată proştilor!
[Preluare de pe Facebook]
05. - May 30, 2019 7:12:00 PM

* Președintele, votul și diaspora

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com




Președintele, votul și diaspora Sorin Pavel


Prin 2015 am făcut parte dintr-o echipa ce promova votul electronic în România. Tocmai mă mutasem înapoi acasă din Olanda și veneam cu experiența cozilor și abuzului de la votul din Noiembrie 2014. Eram nervos și extrem de motivat. În perioada respectivă exista o comisie parlamentară ce studia subiectul votului la distanță - electronic și prin corespondență. Comisa respectivă era prezidată de PNL sub președintele Mihai Voicu.Timp de un an de zile am bătut la ușa fiecărui actor relevant, AEP, STS, Presedinție, Parlament, partide politice și ONG-uri - ProDemocrația, Funky Citizens și Expert Forum. Punctul culminant a fost o conferință la reședința ambasadorului Marii Britanii unde au venit decidenții politici, precum și reprezentanți ai comisiei electorale din Estonia. Atât Mr. Ponta cât și Mr. Iohannis au promis că vor să rezolve problema Diasporei. Nu au făcut-o!Votul electronic a fost îngropat, iar prin corespondență introdus la acel moment a fost o bataie de joc, având inevitabilul rezultat de a nu fi folosit. Mi se pare amuzant că în contextul actual, Mrs. Dăncilă și din nou Mr. Iohannis au promis, iarăși, acelasi lucru. Personal, nu îi cred, tocmai din cauza acestui precedent. Ma rog, și din cauza proiectului de lege PNL care este o bătaie de joc. Stați cu ochii pe poștaș că dacă ar fi după ei datele de logare s-ar livra prin Poșta Română.Votul electronic la distanță este soluția pentru viitor. O arată Estonia, o spune Parlamentul European și în general bunul simț dictează că dacă noi ca societate ne-am mutat o bună parte din activitatea noastra de zi cu zi în mediul online, și votul o să ajungă tot acolo. Face parte din evoluția tehnologiei și a societății.Să știți și voi, votul electronic la distanță nu va înlocui complet votul în persoană. Nu asta este ideea. Viața cetății are cutumele ei, iar ieșitul duminica la vot, este o tradiție adânc înrădăcinată în societatea democratică. Dar, sunt oameni care nu au cum să voteze în respectiva duminică, din varii motive. Ei au totuși dreptul și chiar răspunderea să o facă. Noi trebuie să îi ajutăm, fie că sunt marinari, diasporeni sau leneși de facebook.Introducerea votului electronic la distanță nu este o temă ușoară. Nici pe departe! Este complicat, necesită specialiști și necesită o modernizare a instituțiilor publice. Ne forțează să devenim mai buni, mai eficienți și ne obligă să omorâm birocrația din aparatul de stat.Acest vot electronic este, în opinia mea, piatra de temelie pentru România Digitală. Suntem pregătiți? Nu cred! Nu asta este, însă, idea. În general românii au fost nevoiți să își depășească condiția pentru a supraviețui în primul rand, și după pentru a evolua.Când am fost rugat de Senatorul USR, Nicu Fălcoi, să fac parte din clusterul electoral am decis împreună că soluția USR trebuie să ia în calcul creșterea încrederii populației în soluție. Studiile de caz din restul lumii și recomandările Consiliului Europei arată că doar o implementare treptată, pragmatică și precaută va duce la succesul inițiativei, iar acest lucru va permite statului român să se modernizeze.Din acest motiv, în proiectul de lege USR avem 3 etape experimentale reduse geografic la nivel de 1 județ, iar rezultatele primelor două nu se iau în calcul la final, sunt doar de test. Nu ne aruncăm cu capul înainte.Votul electronic, în mod realist, se va întâmpla în 2024, după perioada de experiment. DAR, legea trebuie să treacă în Parlament acum, cât opinia publică este în favoare și cât oamenii sunt încă nervoși. Alături de ea o sa trecem și o lege decentă pentru votul prin corespondență. Asta e planul și este singura soluție!Hai, la treabă! [Preluat de pe Facebook]
06. - May 20, 2019 8:06:00 PM

* Fascismul

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Fascismul
Ciprian Mihali
Câțiva dintre prietenii mei, unii apropiați, au apreciat rostirea acelei jurnaliste care consideră că, alături de corupția vechii clase politice, a doua mare problemă a țării este fascismul rezistenților, oameni lipsiți de suflet și prin venele cărora nu curge umanitatea, suspectați că sunt gata să te nimicească pentru idealurile lor. Extremiști, aceștia nu cunosc nici rațiunea, nici sensibilitatea, nici etica. Sunt doar niște păpușari diabolici ai lui Mihai Şora, iată, vechile și noile obsesii revin.Ca să nu mai fiu suspectat de moralism și de indignare ca la una dintre postările anterioare, ca să nu spună câinii de pază ai internetului că incit la ceva și că sunt eu însumi în felul acesta un fascist, voi spune doar atât:- Dacă te pretinzi jurnalist, eviți etichetele și „-ismele”. Folosirea lor e primul semn că ai renunțat tu însuți/însăți la deontologia profesiei tale, pentru a fi orice altceva decât jurnalist. Doar că cele două postùri nu se mai deosebesc, mai ales cu un prefix negativ în față;- „Fascismul” e un termen cu un pasiv înnegurat. Perioada lui de glorie se situează în anii 50, când sub această acuzație mulți oameni au fost condamnați la ani grei de temniță. Azi, unii dintre contemporanii noștri, care folosesc la fel de ușor eticheta de fascism, pot spune despre Iuliu Maniu, înfăptuitorul Marii Uniri de la 1918, că și-a meritat soarta, adică a meritat să fie ucis în închisoare și aruncat la groapa comună. Un fascist vândut.- Folosind acest termen, autoarea nu poate să-i ignore semnificațiile, știe foarte bine – în bunu-i obicei – că în loc să construiască punți, trezește din nou monștrii cei mai urâți ai trecutului nostru și ai dezbinărilor noastre. Știe prea bine că „fascist” nu este doar un termen descriptiv, ci unul normativ: în mentalul nostru colectiv, „fascistul” trebuie făcut să dispară, cu orice preț și în orice mod posibil.- Introducerea unui asemenea termen în discursul public este contrară apelului (fals) la rațiune și echilibru; ea participă mai degrabă la alimentarea retoricii urii și a radicalizării violente.- Cei pe care „jurnalista” îi consideră „fasciști” sunt cei care, printre puținii din această țară, au făcut ca România să nu se prăbușească de tot în ultimii doi ani. Au făcut-o așa cum au știut, au învățat să reziste în timp ce rezistau, au fost eroici, dar au fost și patetici, au fost demni de admirație, dar și caraghioși, au cântat, dar au și înjurat. Nu i-a învățat nimeni cum se face să reziste câțiva oameni în numele tuturor; nu au știut cum să-i trezească în alt fel din letargie pe toți cei cărora stând în casă, nu le pasă. Şi atunci au fost zgomotoși și lipsiți de echilibru. Faceți liniște, „fasciștilor”.- A spune despre ei că sunt lipsiți de suflet s-ar putea să fie adevărat: după ce au înghețat zile și nopți în Piața Victoriei, după ce s-au topit în canicula din piață, după ce au inhalat gaze și au încasat bastoane de la jandarmi, probabil că și-au pierdut sufletul și umanitatea.Dar chiar și așa, nu s-au transformat în monștri, nu au fost violenți niciodată și nu au nimicit pe nimeni, în ciuda aproape dorinței autoarei de a-i considera niște brute cu ochii injectați. Cum-necum, e așa, dar invers: mai degrabă asupra lor apasă pericolul de a fi nimiciți. Pentru că sunt, așa cum bine spun și liderii Partidului, nu-i așa, niște „fasciști”, care trebuie reduși la tăcere.Stranii și cu siguranță nedorite similitudini. Cu toate acestea similitudini.Dar dacă excludem corupția vechii clase politice și „fascismul rezistenților” ce mai rămâne? După ce am aflat că adunarea din Piața Victoriei pentru susținerea Europei a fost de fapt organizată de fasciști, ce mai avem de făcut? Da, să căutăm oamenii de bun-simț, ni se șoptește în cască. Printre cei plecați de tot din țară sau printre cei care refuză să iasă din casă pentru că nu le pasă? Nu mai bine rămân tot aceiași?

[Preluat de pe Facebook]
07. - May 18, 2019 1:11:00 PM

* Toate acestea ca să ce...?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Toate acestea ca să ce...?
Ciprian Mihali

O jurnalistă oarecare încearcă să convingă lumea, pentru a nu știu câta oară, că e un moment potrivit să dăm jos de pe piedestal imaginea lui Mihai Şora, din cauza vârstei sale înaintate și a diminuării capacităților sale fizice și intelectuale. Pentru a fi și mai convingătoare, după ce oferă tot felul de detalii fizice și fiziologice, după ce ne spune că are tot felul de informații din surse credibile, îl provoacă pe Mihai Şora la un interviu. „Unul la care dumnealui să vină singur, neînsoțit. Un interviu tete a tete. Interviul va fi înregistrat și filmat, ca să răspundă tuturor criteriilor de transparență”. Da, ați citit bine, să vină el, nu să meargă ea. Să dovedească în primul rând că poate să meargă singur. Apoi să dovedească, pe viu, filmat, în fața tribunalului lumii, că vede, că aude, că vorbește, că e deci în integritatea facultăților sale mintale și fizice. Iar dacă nu este în stare să dovedească, asta e, adevărul inițial al jurnalistei va învinge, iar statuia se va prăbuși așa cum și-a dorit.Sincer, nu credeam că voi putea citi în România anului 2019 ceva atât de josnic și de înjositor pentru noi toți ca oameni. Nu credeam că cineva poate coborî atât de mult în abjecție. Am trăit patru ani în Africa și unul dintre lucrurile care m-au umplut mereu de admirație față de acea lume bogată a fost respectul total și necondiționat pe care societățile africane îl au față de bătrâni. Când spun total și necondiționat, mă gândesc și la vârsta lor, dar și la starea lor. Nu am văzut bătrâni cerșind, nu am văzut bătrâni singuri, în schimb am văzut mulți bătrâni, unii poate într-o stare fizică sau mentală precară, prezenți la reuniuni familiale sau oficiale, mereu înconjurați cu grijă și cu afecțiune. Pentru africani, bătrânii sunt tezaurul viu al unei comunități. Pentru o lume fragilă, expusă permanent morții și dispariției, orice bătrân este o comoară și o dovadă că lumea poate să supraviețuiască forțelor dezlănțuite ale naturii sau condițiilor grele de trai.Ceea ce mă tulbură până la sufocare în această poveste odioasă este situația imposibilă, indecentă și profund jignitoare, în care se văd puși oameni extraordinari încercând să dovedească la rândul lor contrariul. Radu Vancu, Oana Gheorghiu, Claudiu Komartin, Carmen Bendovski, dar și mulți alții, ajung în situația, de nespus și de neimaginat, de a mărturisi pentru integritatea fizică și mentală a lui Mihai Şora. Adică de a dovedi că este viu, că este om, că nu este nici redus mintal, nici handicapat fizic, că știe să vorbească și să scrie. Toate acestea ca să ce...?Cum am ajuns oare aici? De ce e nevoie să coborâm atât de adânc în negura inumanității noastre pentru a aduce de acolo proba că noi înșine nu avem nicio șansă de a egala umanitatea și demnitatea unei persoane ca Mihai Şora?Omul acesta a făcut pentru demnitatea noastră ca societate infinit mai mult decât toate articolele sau pozițiile unei jurnaliste; infinit mai mult decât majoritatea zdrobitoare a membrilor acestei societăți. Mihai Şora duce pe umerii lui și în mintea lui istoria unuia dintre cele mai tragice și mai demente secole din istoria umanității. Iar noi îi cerem socoteală să dovedească și vrem să verificăm „înregistrat și filmat” că nu și-a pierdut mințile? Gesturile lui civice din ultimii ani au dat un dram de speranță unei societăți căreia i se fură pe zi ce trece speranța. Unul din cinci români își părăsește țara pentru că și-a pierdut speranța în „noi”, în viitorul acestei țări. În urma lor au rămas zeci de mii de bătrâni abandonați, care își duc viața triști și tăcuți, care mor singuri, uitați de lume. Iar noi, aici, ne străduim din răsputeri să dovedim că Mihai Şora își pierde auzul sau vederea.Mă tem tare mult de ziua în care Mihai Şora nu va mai fi. Pentru că în ziua aceea noi, toți ceilalți, mulți, vor rămâne singuri și mai săraci. Așa cum rămânem singuri și săraci cu fiecare bătrân care se duce, cu fiecare părinte sau bunic pe care nu-l mai avem. Vom fi orfani de lume, neînțelegând de ce naiba am îmbătrânit noi înșine așa de urât și de ce nu am știut, nu am putut sau nu am vrut să petrecem mai mult timp în preajma bătrânilor care nu mai sunt.
[Preluat de pe Facebook]

08. - May 14, 2019 8:41:00 AM

* Ascensiunea extremei drepte

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Ascensiunea extremei drepte
Ciprian Mihali
Cred că e foarte important să înţelegem în ce anume se transformă discursul și acțiunea PSD. Împărtășesc întru totul opinia lui Pavel Lucescu dupa care discursul puterii a devenit un discurs de extremă dreaptă. PSD a încetat să fie un partid de stânga și și-a deplasat populismul spre extrema dreaptă radicală. Probabil că acesta este felul în care PSD încearcă să pareze loviturile venind pe tema corupției, considerând-o irelevantă și așezând deasupra deosebirii dintre hoți și oameni cinstiți distincția dintre români buni și români răi. E ca și cum ar spune: da, sigur, poate că suntem un pic corupți, dar e mai important că numai noi suntem patrioți și numai noi apărăm țara de dușmani în aceste vremuri grele, iar pentru asta merită să fim iertați de toate păcatele, mai ales de cele ale corupției. Dacă ne iubim țara totul merită trecut cu vederea.Discursul PSD este un discurs al urii față de tot ce e străin, în afara țării și înăuntrul ei, un discurs violent și al violenței, al discriminării și al ierarhizării oamenilor în funcție de etnie, credință și limbă. Toate celelalte partide care insistă pe aceste teme, ale românității, ale demnității naționale, ale mândriei și patriotismului – chiar dacă pretind că sunt mai moderate – fac toate jocul PSD, confirmând importanța acestor teme și prioritatea lor în fața altor teme.Dar declarațiile din ultima vreme ale liderilor PSD merg mult mai departe și incită explicit la ură și la anihilarea celorlalți. Recitiți ce spune robotul roz cu coc: în sărăcia ei teribilă de idei și cuvinte, tot a doua propoziție este despre români adevărați și români buni. Delirul lui Dragnea de la România TV sau al lui Mitralieră din Parlament despre românii get-beget, românii-români, nu nemți-sași, ar putea trece ca niște tâmpenii dacă oamenii aceștia nu ar avea pe mână media, banii și instrumentele de forță cu care să-și poată pune în practică ideile extremiste. Cel puțin liberalii ar trebui să poată ieși repede din această capcană a patriotismului umed, ei, care au în fruntea lor un președinte „străin de neam și țară”.Suntem în prima și cea mai puțin mobilizatoare dintre campaniile electorale. E de așteptat ca discursul de extremă dreaptă al puterii, ultimul său refugiu, să se radicalizeze, iar în numele falselor valori promovate de putere să asistăm și la măsuri represive împotriva „străinilor” și „trădătorilor”. Toate partidele care vor pedala pe cartea naționalismului și a patriotismului, a României în primul rând, vor dovedi nu doar o mare sărăcie de imaginație politică, ci și o complicitate voluntară sau involuntară cu discursul puterii. Vorbind despre bunul patriotism, despre românii adevărați, despre România autentică, ne scufundăm cu toții din ce în ce mai mult în mlaștina unui extremism periculos.Tot așa cum partidele mici de stânga păstrând încă o anumită simpatie pentru PSD și sperând să identifice la acesta urme de măsuri sociale vor constata că nu a mai rămas nimic de acest fel și că nu mai poate fi găsit niciun aliat în jumătatea stângă a politicii.

[Preluat de pe Facebook]
09. - May 12, 2019 8:44:00 PM

* Strategiile urii

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Strategiile urii
Ciprian Mihali
Strategiile urii cu care ne confruntăm în viaţa de zi cu zi ar putea să-şi găsească astfel o explicaţie. Sunt strategii de putere, fie că această putere este revendicată şi exercitată politic, mediatic, economic sau în alt fel. Un om care urăşte este mai uşor de controlat şi de manipulat. Mai mulţi oameni care urăsc sunt şi mai uşor de supus. Iar aceşti oameni par trişti, neputincioşi, debusolaţi, aşa cum îi vedem pe trecătorii pe care îi întâlnim pe străzile din oraşele româneşti atunci când ne întoarcem în ţară după o călătorie. Nu sărăcia şi grijile materiale îi fac pe oameni să pară atât de împovăraţi de traiul zilnic. Ci greutatea copleşitoare a urii, faptul că li se cere zi de zi să urască, iar asta le consumă energiile şi pasiunile, îi blochează în drame care nu sunt ale lor, le aşează în faţă duşmani pe care nu i-au întâlnit niciodată, presară în jurul lor pericole şi ameninţări închipuite. Oamenii sunt solicitaţi să urască, e un fals imperativ prin care sunt făcuţi să creadă că ei contează doar pentru că şi dacă urăsc. Dar prin ură devin tot mai neînsemnaţi…Omul de rând (şi nu doar el) este învăţat să urască sub pretextul că alţii îi vor răul. Unguri, musulmani, evrei, tehnocraţi, masoni, şoroşişti, lumea e populată de demoni care ne agresează (una din formele urii este tocmai ura de agresiune), o lume hrănită zi de zi cu noi figuri ale monstruozităţii, implorând, cu telecomanda în mână, să mai primească o doză, încă una, încă o dovadă că pericolul e iminent şi că trebuie să ne fie frică şi că trebuie să urâm şi că trebuie să îl urâm pe aproapele nostru şi că, până la urmă, trebuie să ne detestăm pe noi înşine (a doua formă a urii este cea de aversiune, de repulsie). Chiar dacă, în pauzele publicitare dintre două spectacole ale urii ni se spune ar trebuie să fim mândri că suntem ceva şi nu altceva.E nevoie, pentru a ieşi din acest sevraj al urii, de lungi şi răbdătoare exerciţii de dezintoxicare. E nevoie de o adevărată propedeutică a educaţiei pozitive. Nu a acelui simulacru de gândire care se numeşte gândire pozitivă. Ci de un fitness al minţilor prin care să devenim capabili să ne desprindem în primul rând de servitutea faţă de imediat, de senzaţional, de şocant, de falsele semne ale vitalităţii provenind din intensitatea aversiunii sau a agresiunii. Dincoace de acestea nu e plictisul, nu e vidul, nu e oroarea de vid. Ci e spaţiul în care se poate construi locuirea împreună, în care e loc în care celălalt, negru sau arab, ungur sau sirian, poate fi primit drept ceea ce este şi nu drept ceea ce vrem noi să fie. E un spaţiu care se construieşte laolaltă, cu răbdare, fără urlete, fără răbufniri, fără mize electorale. E spaţiul în care ar trebui să ne putem creşte copiii şi nepoţii, albi, negri, creştini sau musulmani.Dar nu părem încă pregătiţi să începem să construim acest spaţiu. Nici la şcoală, nici pe stradă, nici în viaţa reală, nici în viaţa virtuală, şi cu atât mai puţin în vieţile noastre imaginare. E nevoie de multă solidaritate, de multă energie mutată din futilitatea urii înspre lucrurile esenţiale, e nevoie de seninătate şi de echilibru, e nevoie de şcoală, de respect şi implicare civică. E nevoie de multe şi e un drum anevoios. Nu mai bine deschidem televizorul, poate începe un nou show?…
[Preluat de pe Facebook]


10. - May 11, 2019 8:32:00 AM

* ”Pașnic sau coercitiv”

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



”Pașnic sau coercitiv”
Angela Tocilă

M-am abținut până acum să comentez altfel decât superficial evenimentele și manifestările din campania electorală. Personal, pentru mine ar fi mai bine să-mi țin gura și de acum încolo; una, pentru că am de lucru la noua carte, și a doua pentru că am deja destui dușmani și n-ar fi cazul să-mi fac alții noi. Însă, mă știți, eu sunt ca papagalul care merge seară de seară la birt și înjură cerând un whiskey iar barmanul îl amenință că-l jumulește de pene dacă mai vorbește urât. Tentația fiind mai puternică decât voința papagalului, acesta răbufnește: Bag pla-n pene!
Toată presa a bagatelizat Declarația de la Sibiu susținând că este ca apa sfințită, ”să fie bine ca să nu fie rău” - am încheiat citatul, prefăcându-se că nu observă un cuvânt... Acel cuvânt este ”coercitiv” și nu dau definiția pentru simplul motiv că dacă citiți aceste rânduri înseamnă că aveți și voi acces la dex. 
Fraza completă sună așa: ”Ne vom proteja cetăţenii şi le vom oferi siguranţă investind în puterea paşnică şi în puterea coercitivă şi colaborând cu partenerii noştri internaţionali.”
În timp ce noi ne scuipăm și ne umilim unii pe alții prin piețe cu o înverșunare pe care n-am mai văzut-o de la mineriade încoace, doar ca să ne impunem unii altora simpatiile politice într-o campanie electorală aproape fără miză reală pentru niciunii dintre noi, crezând că politica s-a făcut vreodată sentimental, având ca principală motivație bunăstarea populară, în timp ce ne credem atât de deștepți privind prin ochelarii de cal doar drept înainte spre ceea ce considerăm a fi progres și civilizație, iată cam pe unde se situează România în contextul internațional, cu precădere est-european... Ca de obicei, în mijlocul drumului; izolați de vecinii din imediata proximitate, cu o Rusie agresivă în creștet și o Turcie și mai agresivă în coasta dreaptă, dincolo de baltă. Nu mai insist aici pentru că unii dintre voi au mai făcut geografie la școală și-și pot închipui o insulă în mijlocul oceanului, ca să mă exprim cât mai grafic cu putință.
Noi nu avem candidați de dreapta, avem doar candidați de stânga și, cel mult, candidați de centru stânga. Pe aproape toți i-am văzut pupând mâna călăului la Sibiu, și știți foarte bine că poartă fustă. Avem un președinte situat într-un turn de fildeș de unde împarte populația în funcție de ordinele primite de la UE iar asta n-ar fi grav pentru că noi am aderat la UE și avem obligații față de aceasta. Grav este că nimeni, absolut nimeni nu slujește și interesul național iar campionul nepăsării și înfumurării, a distanțării față de plebea care l-a ales, este președintele ales.
Revin la termenul ”coercitiv”, care pe românește înseamnă a forța, a obliga, desigur, pus pe planul al doilea după ”pașnic”. Într-o Europă care alege să-și pună cetățenii nativi pe locul al doilea în favoarea populațiilor străine aduse în mod organizat în scopul înlocuirii celei dintâi, cuvântul ”coercitiv” sună destul de prost pentru europeni, mai cu seamă pentru cei care simt deja pe pielea lor cum e să plătească taxe unui stat care nu doar că nu-i protejează ci îi pedepsește pentru îndrăzneala de a rezista la această agresiune.
Știu, e lung acest text, dar faceți un efort, poate vedeți unde se situează Germania, de exemplu, care face bine-merci afaceri de miliarde cu Rusia, Franța a cărui președinte nu e capabil să gestioneze mișcările sociale care au loc de aproape jumătate de an în țara sa, dar crede că ar putea gestiona o forță militară europeană care, inclusiv ca idee subminează NATO și implicit, USA.
Și dacă tot mai credem că cineva ne vrea binele, să ne gândim că aceeași poziție am avut-o mereu: cu fundul în două luntri și în timp ce țări învinse în WW2 - Italia, Austria, Germania de Vest beneficiau de Planul Marshal, România beneficia de comunismul stalinist pogorât asupra ei de ”eliberatorii” ruși.
De cei mai mulți dintre europarlamentarii pe care-i vom alege, nu vom mai auzi deloc pe timpul mandatului lor, cum n-am prea auzit nici de cei care încă nu și l-au terminat încă. Atunci, de unde toată această înverșunare, de unde această apetență pentru umilirea și zdrobirea celuilalt? Care este cu adevărat miza alegătorului și cu ce se alege el din acest război fractricid? Cu absolut nimic; însă creează un precedent periculos pentru următoarele alegeri.
Cuvintele mari ca ”democrație”, ”drepturi și șanse egale” sunt vorbe-n vânt; la o adică nimeni nu-și va mai aminti nici de țuica, sarmalele, portul nostru popular ci de dezbinarea, lașitatea și slugărnicia cu care pupăm mâinile mai marilor zilei. Am fost și vom fi priviți cu disprețul nobilului pentru servitor iar motivul acestui dispreț trebuie căutat doar în atitudinea noastră umilă, cu căciula în mână în fața boierilor.
”Pașnic sau coercitiv” înseamnă de bună voie sau cu forța, iar noi, prin formatorii de opinie și politicieni care au bagatelizat declarația de Sibiu sărim peste enunț cu grația căprioarei fugărite de vânători.
Dacă noi nu ne respectăm pe noi înșine, pe cei care trag la același jug ca și noi, nu ne va respecta nimeni. Și de ce ar face-o? Politica se face în funcție de interese, adică bani și putere... Putere pașnică sau coercitivă.
11. - May 4, 2019 8:33:00 PM

* Batranii nostri talibani nostalgici profita de Facebook si de naivitatea generatiilor tinere


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com




Batranii nostri talibani nostalgici profita de Facebook si de naivitatea generatiilor tinere
Alexandru Ghillis

Avem de a face cu tristul adevar ca unei bune parti a generatiei tinere a secolului XXI, de la noi, care nu a cunoscut pe "propria piele" ceea ce a suportat timp de decenii majoritatea parintilor ei, ca prea putin o intereseaza prin ce au trecut acestia si ca este ametita de  unele noi curente neo-marxiste vest-europene, ale reluarii vechii utopii marxiste (falimentare) a egalitarismului socialist.  Ceea ce au omis esential Marx, Engels si Lenin, gandind aceasta utopie (interesanta in teorie) – ultimul punand-o in practica prin forta armelor – a fost tocmai puternicul instinct al proprietatii si al luptei dure pentru ea. Instinctul proprietatii e imprimat genetic intregului regn animal, din care, sa nu uitam ca facem parte si noi, oamenii, situati la varful acestei piramide. Da. S-a dovedit practic, din nefericire, ca egalitarismul visat de cei trei corifei ar putea exista numai intr-o saracie generalizata, impusa numai de un regim totalitar, si pazit strict cu hotare bine ferecate. Altfel, nu e viabil!
Supravietuiesc inca in Romania numeroase ramasite ale talibanilor pupincuristi devotati decedatului regim totalitar ceausist, unii inca beneficiari de pensii grase, injuste, acordate de catre actualul stat ce se prezinta a fi democratic. Ramasi nostalgici ai timpurilor apuse si ai profiturilor nemeritate, incearca tenaci, prin canalele de socializare online - cum este si Facebook - sa induca in mod pervers noilor generatii informatii edulcorate despre mult-clamata Epoca de Aur a dictaturii national-comuniste.
Ceea ce ne propunem acum, este o scurta terapie de reabilitare a memoriei acestora, dar si un concis rezumat al "epocii de aur" pentru tinerii nascuti dupa 1989, ca sa stie si ei, in cazul in care unii dintre parintii lor sufera de pierderi de memorie.
Ce ar fi fost acum Romania, daca se mentinea acel regim:

- O republica prezidentiala asemanatoare  cu Coreea de Nord, cu regim totalitar dictatorial, de tip national-comunist.
Ce ar fi avut voie romanii in acele conditii:
- Obligatia de a fi cu totii in campul muncii pentru edificarea societatii socialiste multilateral dezvoltate si a comunismului (luminita iluzorie de la capatul tunelului).
- Orase, comune si sate dominate de blocuri ceausiste prafuite, asemanatoare pretutindeni pe tot cuprinsul patriei. Locuintele individuale fiind desfiintate. Taranii la bloc, cu acces la "umblatoarea" din spatele blocului (apa curenta nu exista in numeroase zone lipsite de canalizare).
- "Jos" bisericile. Prea multe!
- Cozi la orice s-ar fi „bagat” in magazine triste, cu rafturi aproape goale, la care sa se inghesuie „oamenii noi” cu pungi de plastic fluturandu-le goale in maini, specializati in asteptat „ceva” inca din zori de zi.
- Alimentatie „stiintifica” asigurata zilnic de fabricile de mancare la cazan, de unde romanii si-ar fi luat tainul in sufertase la ora pranzului, serviti pe banda rulanta.
- Femeile, obligate a deveni mame eroine in pofida dorintei lor. Moartea multor femei disperate, care si-ar fi facut intreruperi ilegale de sarcina cu mijloace primitive.
- Participari obligatorii la recoltarea „bucatelor” de pe ogoarele patriei si multe alte munci voluntar-obligatorii.
- Inscrieri si asteptat randul cu lunile pentru a cumpara un automobil Dacia sau un televizor color produs in tara cu tehnologie occidentala furata.
- „Dreptul” de a aplauda la semn toate hotararile de partid si de stat.
- Scrisorile si telefoanele cu exteriorul tarii cenzurate.
- „Fermoar la gura”, adica dreptul de a gandi una si de a spune alta, ca altfel...
- „Baieti cu ochi albastri” si colaboratori (turnatori) la tot pasul.
- Posibilitatea efectuarii de catre salariati a concediului de odihna anual prin unicul sindicat la mare si la munte, in hoteluri terne si cu mesele principale asigurate de cantine.
- Iluminat stradal anemic, lipsit de magazine luminoase si reclame. Viata de noapte redusa la minim. TVR1,  TVR2 si, poate, TVR3 doar cateva ore dupa-amiaza si seara devreme.
- Calatoriile in interes personal peste hotare nu se aproba (decat cu exceptiile cunoscute!).
- Telefonie mobila (numai cu aparate de productie autohtona, cu tehnologie occidentala furata) cu arie mica de acoperire si restrictii de utilizare.
- Acces limitat la calculatoare personale modeste (doar produse autohtone cu tehnologie occidentala furata).
- Multe altele care momentan ne scapa.

Ce NU ar fi avut voie romanii in acele conditii:
- Dreptul de a alege ce doresc si de a spune public ceea ce gandesc.
- Dreptul la libera circulatie in afara granitelor tarii si dreptul de a se stabili unde doresc in tara sau in afara ei.
- Acces la Internet (interzis sau extrem de limitat si numai in conditii de grup supravegheat in localuri specializate).
- Accesul la folosirea imprimantelor in afara serviciului (a nu se uita obligatia anuala pe care o aveam de a comunica la Militie caracterele masinilor de scris!).
- Liber la sex protejat.
- Nimic din ceea ce nu s-a mentionat inca.

NU CREDETI CA ESTE SUFICIENT PENTRU CEI CU MEMORIE SCURTA SAU AMNEZICI, CARE DECLARA CA ERA MAI BINE ATUNCI??? 

12. - Apr 16, 2019 7:41:00 PM

* Nu rămâne piatră pe piatră

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Nu rămâne piatră pe piatră
Ciprian Mihali
Nu trece o zi să nu constatăm atacul juntei conduse de Liviu Dragnea împotriva României. Însoțit la Înalta Curte de interlopi și de clanuri de infractori, protejat de fosta Securitate în haine de jandarmi, Dragnea și camarila lui instituie un nou model de putere în societate, mult mai asemănător cu regimurile oligarhic-militarizate din America de Sud decât cu vreun comunism sau totalitarism de inspirație europeană.Prin ce se caracterizează acest model de putere?- un stat complet capturat de o minoritate organizată în aparență ca un partid politic, dar acționând ca o mafie;- un parlament și un președinte reduși la statutul de piese de decor;- un corp de funcționari publici fidelizat prin salarii uriașe și nemeritate; - controlul teritorial complet, până la primarul, polițistul sau preotul din cel mai îndepărtat cătun al țării;- o societate civilă terorizată de dosare, amenzi uriașe și înscenări;- o economie dominată de o oligarhie foarte bogată, controlând discreționar resursele financiare și naturale, precum și importurile și exporturile țării;- o populație majoritară sărăcită, supusă și dependentă în mare măsură de ajutoare sociale;-  o diasporă vocală, dar neputincioasă;- un sistem bancar suprareglementat, lăsat să performeze pentru profit, cu condiția ca o parte a lui să fie transferată oligarhiei;
- o justiție adusă sub controlul strict al puterii, cu judecători lipsiți de independență și cu procurori supuși prin dosare și șantaje;                                     - o legislație masivă, schimbătoare și inoperantă;- o educație și o sănătate demne de țări precum Guatemala, Honduras sau Nicaragua;- universități politizate, cu rectori agreați de putere;- o infrastructură minimală și menținută în stare proastă, pentru a împiedica o mobilitate masivă și incontrolabilă;- o diplomație cu călușul în gură, accesibilă sub formă de recompense și sinecuri.Furia cu care această juntă se năpustește zi după zi asupra justiției și asupra economiei, precum și ignorarea disprețuitoare a tot ce înseamnă apartenența noastră la Uniunea europeană dovedesc cu vârf și îndesat că nu ne mai aflăm într-o configurație europeană caracterizată politic de democrație și stat de drept.Însuși statutul nostru de stat membru al UE e pus serios în discuție și dacă nimic nu se schimbă miraculos ori prin mobilizare masivă în următoarele luni, mafiotizarea României, transformarea ei în proprietatea privată a unei rețele politico-economico-mediatice, va intra pe un drum ireversibil pentru multe decenii de acum înainte. Trebuie să fim conștienți, lucizi și pregătiți pentru ce ne așteaptă: a vota e mai necesar ca oricând dar, parcă, și mai insuficient ca oricând.
[Preluat din Facebook]
13. - Apr 10, 2019 3:09:00 PM

* O ţară sacrificată de Dragnea, pentru Dragnea!


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



O ţară sacrificată de Dragnea, pentru Dragnea!
Traian Băsescu

Dragnea. Individul acesta este un cancer care trebuie îndepărtat urgent din corpul structurii de putere politică a ţării.
În ultimii trei ani, nimic nu a fost mai important în decizia politică a ţării decât găsirea căilor pentru a-l scăpa pe Dragnea de puşcărie.

Au fost schimbate trei guverne în căutarea premierului care să-şi asume graţierea, amnistia sau modificarea favorabilă lui Dragnea a Codului Penal.
Au fost puse sub semnul întrebării toate hotărârile judecătoreşti definitive ale completurilor de 5 judecători de la ICCJ din 2014 şi până azi.
Au fost puse sub semnul întrebării hotărârile judecătoreşti ale completurilor de 3 judecători de la ICCJ.
Curtea Constituţională este pusă sub o presiune formidabilă pentru a da decizii care să-l ajute pe Dragnea să-şi obţină libertatea.
Avocatul Poporului a fost transformat într-un instrument docil care se face că nu vede neconstituţionalitatea evidentă a unor ordonanţe de urgenţă.
Partenerul de coaliţie, Călin Popescu Tăriceanu, este şantajat de senatorii PSD prin amânări succesive a deciziei Senatului privind cererea pentru o anchetă penală. 
Ministrul Justiţiei este şantajat de senatorii PSD prin amânarea succesivă a datei de dezbatere a unei moţiuni simple. 
Pentru a diminua capacitatea de acţiune a structurilor de securitate, Dragnea a cerut şi a obţinut de la nevertebraţii senatori şi deputaţi PSD reducerea drastică a bugetelor serviciilor secrete.
Mai mult, lacom şi lipsit de scrupule, Dragnea controlează marile achiziţii civile şi militare, decizia economică, politicile fiscal – bugetare, distribuţia banilor către administraţiile locale.
PSD-ul a fost transformat într-un instrument de presiune asupra instituţiilor statului.
„Prea cinstiţii” PSD-işti, „onorabilii” parlamentari PSD şi incompetenţii miniştri PSD, sunt folosiţi ca nişte supuse instrumente necuvântătoare dar eficiente în slujirea intereselor şi obiectivelor personale ale lui Dragnea. 
Dragnea a devenit o uriaşă tumoare canceroasă în angrenajul decizional al Statului Român.
O tumoare care trebuie urgent îndepărtată, iar responsabilitatea chirurgului este în primul rând a PSD.
[Preluat de pe Facebook]
14. - Apr 9, 2019 8:15:00 PM

* Franz Liszt a compus o Rapsodie română

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com




Franz Liszt a compus o Rapsodie românăMária BerényiFranz Liszt, unul dintre cei mai renumiţi pianişti ai tuturor timpurilor, originar din Ungaria* (deşi n-a ştiut niciodată să vorbească în această limbă), a folosit în creaţiile sale elemente din folclorul maghiar. Puţini cunosc faptul că el a fost atât de impresionat de muzica populară românească încât a compus o „Rapsodie română”. Aceasta după un turneu de mare succes în Transilvania, Muntenia şi Moldova, unde a fost primit ca un adevărat prinţ. Turneul său a fost evocat de presa vremii şi prezentat pe larg în volumul „Exemplul strămoşilor”, al cercetătorului Arpad Arvay, publicat la editura Kriterion din Bucureşti. În timpul călătoriei sale prin Transilvania spre Muntenia, Liszt, care, în fiecare seară, în locurile unde a poposit, a fost întâmpinat de lăutari, şi-a notat doinele, horele, baladele, cântecele de petrecere şi de jale. Liszt a ajuns la Bucureşti la 16 decembrie 1846 şi a fost întâmpinat de călăreţi purtători de făclii, îmbrăcaţi în costume de gală, care l-au însoţit până la palatul banului Mihail Dimitrie Ghica. Îmbrăcat în straie turceşti şi împodobit cu bijuterii, banul îl invită să se aşeze lângă el pe divanul turcesc acoperit cu covoare scumpe. Iniţial, Liszt trebuia să dea un singur concert la Bucureşti, la 22 decembrie 1846. Acesta s-a desfăşurat în sala Momolo, care putea primi 300 de spectatori, dar sala s-a dovedit neîncăpătoare, deşi un bilet costa două monezi de aur. În program au figurat fantezii după melodii de opere cunoscute, piese de Chopin şi Weber, şi variaţiuni pe melodii ungureşti. Succesul a fost atât de răsunător, încât domnitorul Gheorghe Bibescu l-a rugat să mai ţină un concert pentru curtea domnească. Acesta a avut loc la 31 decembrie 1846, la palatul domnitorului.În afara programului susţinut la primul concert, Liszt a prezentat şi variaţiuni pe două melodii româneşti. A mai dat şi un al treilea concert, după ce, în „Curierul românesc”, Cezar Bolliac a amintit că biletele au fost prea scumpe şi la concert n-au putut veni decât cei bogaţi. Liszt a dat ascultare cererii publicului şi a mai cântat la un concert unde intrarea a fost gratuită. De la Bucureşti, compozitorul a plecat la Iaşi. Aici a fost întâmpinat şi găzduit de Alecu Balş, boier amator de literatură şi artă, cu un salon literar. Liszt a făcut cunoştinţă cu intelectualii de frunte ai Moldovei, în primul rând cu Gheorghe Asachi şi Costache Negri. Ca şi la Bucureşti şi la Iaşi, a susţinut trei concerte, primul la palatul lui Alecu Balş, al doilea la Teatrul Nou (Teatrul Naţional de mai târziu), iar al treilea fiind, de asemenea, gratuit. Fondurile au fost destinate săracilor. Prima piesă a concertului a fost „Uvertura Moldova” a compozitorului A. Flechtenmacher, iar la sfârşit Liszt a interpretat variaţiuni pe hore şi muzică populară moldovenească. Succesul a fost imens. Domnitorul Dimitrie Sturdza a bătut o monedă de aur comemorativă în cinstea evenimentului. Legenda spune că Liszt l-ar fi cunoscut şi pe Vasile Alecsandri, care l-ar fi invitat pe moşia lui de la Mirceşti. Aici ar fi petrecut mai multe zile, s-ar fi întâlnit cu Barbu Lăutaru, căruia i-a spus că este un artist pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu un mare talent. Dar cercetările de mai târziu au indicat faptul că Liszt l-a cunoscut pe Barbu Lăutaru în timpul turneului său din Iasi, iar pe Vasile Alecsandri, care în ianuarie 1847 se afla în Italia, abia în primăvara lui 1847, când a revenit la Iaşi, întorcându-se din Ucraina. În ce-a de-a doua vizită prin Moldova, Liszt s-a oprit în Bucovina, la Cernăuţi, unde a susţinut două concerte şi l-a întâlnit pe Mos Nicolae, un alt vestit cântăreţ popular din Suceava, considerat la fel de faimos ca Barbu Lăutaru. Compozitorul a fost atât de încântat de talentul său, încât i-a dăruit o cupă de şampanie umplută cu monezi de aur.Dar Liszt nu s-a mulţumit să-l asculte numai pe Moş Nicolae, ci, ca şi în cazul lui Barbu Lăutari şi-a notat melodiile, numeroase cântece şi dansuri populare româneşti. Aceste melodii au constituit inspiraţia şi baza creaţiei mai puţin cunoscute, „Rapsodia română”, găsita abia la 85 de ani după naşterea ei. Compozitorul ungur Bela Bartok a descoperit pentru prima dată un exemplar, pe un raft prăfuit al Muzeului Liszt de la Weimar şi i-a atras atenţia muzicologului român Octavian Beiu. Acesta a început investigaţii atente pentru găsirea manuscrisului original. Activitatea i-a fost încununată de succes, el reuşind să descopere compoziţia în arhiva Societăţii Prietenilor Muzicii de la Viena. Rapsodia are 25 de pagini. Folosind motivele populare româneşti, Liszt a păstrat caracterul original al melodiilor populare şi coloritul lor naţional. Premiera „Rapsodiei române” a lui Liszt a avut loc la 17 decembrie 1931, la Ateneul Român din Bucureşti, în interpretarea pianistei Aurelia Cionca, şi a obţinut un mare succes de public.[Preluat de pe Facebook]
15. - Apr 7, 2019 1:12:00 PM

* Niste cretini incearca sa spele creierii copiilor

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Niste cretini incearca sa spele creierii copiilor
Alin Dinca
La Ramnicu Valcea, in 2019, o profesoara de religie, platita deci de stat, adica de noi toti, vine la ora si imparte niste brosuri. Din mizeriile oferite elevilor (tiparite oare pe banii cui?) aflam ca muzica rock este muzica satanista.
Spune brosura ca cei care pleaca de la concerte rock sunt "stapaniti de haos, inclinati spre violenta, sinucidere, strica, sparg, isi exprima pofta pentru sange, se tatueaza, deseneaza pe pereti simboluri sataniste". Bun. Sa analizam.
Eu printre altele cant si rock. Satanist nu sunt. In anii de cariera am primit mii (!!!) de emailuri de la oameni care ne-au multumit pentru concerte, pentru muzica, pentru mesaje. Exista medici care opereaza ascultand Trooper. Exista profesori care au predat in clase folosind subiecte din piese Trooper. Exista oameni care s-au cunoscut la concertele Trooper si s-au casatorit. Au copii, au vieti frumoase. Exista oameni care ne-au scris si ne-au multumit pentru ca i-am ajutat prin muzica sa depaseasca momente grele. Nu vad unde este partea cu violenta, spartul, sinuciderea, haosul etc. Despre pofta de sange nu discut pentru ca este clar ca idiotii care au scris brosura s-au uitat prea mult la filme ridicole cu vampiri. Vreau insa neaparat sa subliniez un lucru - faptul ca idiotii astia scriu despre lucuri atat de aberante nu face decat sa arate cam cat de prosti si needucati ii considera pe cei carora le ofera aceste informatii.
Bun. Mergem mai departe. Discutam si despre tatuati. As putea sa scriu pana mâine despre actiunile pe care le fac de exemplu toti motociclistii aia tatuati. Exact. Aia mari, tatuati, cu plete, cu barbi. Pai de la construit case pentru nevoiasi, de la dus cadouri in casele de copii, in casele de batrani, pana la deszapeziri, donat de sange etc. Cred ca sunt afectati rau de tatuajele astea. Adica sa se apuce sa construiasca case pentru altii fara sa ceara nimic in schimb? I-au tampit tatuajele. Oare doamna asta profesoara de religie cand a construit ultima oara o casa pentru altii?
Uite asa incearca niste cretini sa spele creierii copiilor. Uite asa nu o sa ne mai facem bine niciodata. Fix asa o sa auzim si peste 100 de ani. In toata tara vocile rock nu au voie pe radio pentru ca "sunt prea dure". 
In toata tara radiourile nu vor sa difuzeze piese cu distors pentru ca "deranjeaza" ascultatorii.
In toata tara nu au voie pe posturile de radio piese cu mesaj. Doamne fereste sa se trezeasca cineva la realitate si sa gandeasca mai mult de "Eu vara nu dorm" sau "Rau ma dor ochii ma dor".
In toata tara, foarte multi parinti isi educa odraslele in ideea ca pletosii sunt satanisti, motociclistii sunt oameni rai, barbatii cu cercei sunt homosexuali, fetele tatuate sunt curve, homosexualii sunt satana pe pamant si cine se imbraca in negru fura copii. Lasa ca poate ne iarta Pomohaci pacatele. Sau poate arhiepiscopul Teodosie.
Asta este Romania in 2019. Suntem tara Biancai Dragusanu, tara Crudutei, tara Brigittei Nastase, tara Iuliei Albu, tara lui Bursuc, tara analfabetilor, a combinatorilor, a scuipatorilor de seminte, a lui Daniel Prea-ultra-mega fericitul, tara lui Dragnea, Blaga, Tudorel, Victor Ponta, Olguta, Dancila, tara toaletelor din spatele curtii, tara masinilor de lux fara benzina, tara diletantilor si a politicienilor fara liceu. Insa trebuie sa tinem mereu minte un lucru - Avem un relief minunat...
[Preluat din Facebook]

16. - Mar 31, 2019 1:46:00 PM

* Bairam de pomina sub trei trandafiri

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Bairam de pomina sub trei trandafiri
Ciprian Mihali

Nunta Olgutei cu Manda ne demonstreaza, din pacate, un lucru pe care il stim si noi: Biserica Ortodoxa face exceptii de la canoanele sale fundamentale de dragul banilor si al puterii. Încercand sa devina o putere terestra, isi pierde puterea definitorie, pentru a deveni o anexa a unui puteri profund corupte si imorale.
Imi aduc aminte de anii copilariei in Maramuresul decent de odinioara, in care ideea insasi ca cineva ar fi putut sa imagineze o petrecere sau o nunta in Postul Pastelui era de neconceput. Nici macar nu era o idee scandaloasa, aceasta idee nu exista printre oamenii simplu, cu frica lui Dumnezeu. Credinta oamenilor organiza timpul comunitatii.
Ce s-a intamplat in acesti ultimi ani? S-a intamplat ca de dragul banilor, al puterii, al gloriei lumesti, Biserica a preferat sa se indeparteze de oamenii simpli si sa se apropie de oamenii puternici. A acceptat sa vanda exceptii si indulgente, asa cum o facea in secolele XV-XVI, declansand revoltele lui Jan Hus si, pe urma, ale protestantismului lutherian.
Desigur, aceasta indepartare poate fi vazuta si in sens invers. Nu exista urma de credinta sau milostivenie la oameni precum Dragnea, Olguta sau Codrin. Sunt oameni a caror viata nu a fost reglata niciun minut de morala crestina, de respectul pentru institutia Bisericii sau fata de preoti. Incultura lor crasa acopera desigur si Tainele Bisericii. Dar ei sunt doar reprezentantii unei societati adeseori ipocrite in relatia cu religia si credinta, care nu ezita sa-si cumpere favorurile Bisericii, nu pentru a-si domoli eventualele zbateri ale unei constiinte suferind din cauza pacatelor, ci doar pentru a face cum face toata lumea si pentru a afisa masca la moda a bunei relatii cu credinta.
Frica de Dumnezeu a disparut dintre motivatiile care pot regla comportamentul individual si colectiv; odata cu ea a disparut si frica de lege, frica de morala publica, orice deosebire intre bine si rau, intre adevarat si fals, intre drept si nedrept. Rochiile de prost gust ale Veoricai pot cumpara orice.
[Preluat de pe Facebook]
17. - Mar 25, 2019 4:01:00 PM

* Dăncilizarea politicii externe

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Dăncilizarea politicii externe
Traian Băsescu

Mizând pe faptul că e proastă, lobişti americani au invitat-o pe Dăncilă la un eveniment de comemorare a Holocaustului.
Crezând că e ocazia vieţii ei de a se manifesta pe pământ american, Dăncilă a recitat instrucţiunile primite de la Dragnea fără a înţelege efectul propriului discurs. A promis orice a crezut Dragnea că poate să-i impresioneze pozitiv audienţa în folos propriu, nesocotind grav poziţia unitară şi solidară a Uniunii Europene, dar şi politica externă echilibrată a României în Orientul Mijlociu.
Anunţul precum că Guvernul României va muta Ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim a stârnit entuziasmul sălii dar a aruncat pe Apa Sâmbetei 50 de ani de politică externă românească în Orientul Mijlociu.
Implicaţiile anunţului sunt grave pentru că schimbă radical politica externă a României în Orientul Mijlociu şi ne singularizează în interiorul Uniunii Europene prin nerespectarea rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU.
Dragnea şi Dăncilă printr-un mimetism specific maimuţelor, cred că pot face şi ei ceea ce au făcut americanii. Eu nu zic că n-o pot face, o pot face, dar cu costuri extraordinare de credibilitate a României .SUA poate ţine la respect lumea arabă prin forţa economică şi militară, pe când România a pierdut respectul şi încrederea lumii arabe.
După ce a văzut efectele discursului, Dăncilă şi-a adus aminte că titularul politicii externe este Preşedintele României iar o ambasadă se poate înfiinţa numai prin decret prezidenţial.
Primul semnal politic extrem de puternic, este anularea vizitei de stat a Regelui Abdullah al Regatului Haşemit al Iordaniei în România, în condiţiile în care Regele Abdullah este cel mai echilibrat şi respectat şef de stat al lumii arabe, este cel mai bun partener al SUA în lumea arabă şi un mare prieten al României.
Dragnea şi Dăncilă au nesocotit interesele României din slugărnicie şi pentru un zâmbet primit peste ocean şi acest lucru îl spun eu, un politician care susţine, respectă, admiră şi iubeşte Israelul şi poporul său.
De azi, politica externă a României este dăncilizată şi riscă să devină nesemnificativă, pentru că se face în interesul strict al lui Dragnea şi nu în interesul ţării.
Mare ticăloşie.
PS - România are nevoie de votul ţărilor arabe pentru a obţine mult râvnitul post de membru nepermanent al Consiliului de Securitate.
[Preluare din Facebook]
18. - Mar 19, 2019 3:47:00 PM

* ”Om să fii, că restul vine de la sine!”

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Mesajul pozitiv al unui ardelean neaoș, oricând emoționant prin sinceritatea abordării unui subiect extrem de sensibil la scară națională  ”Om să fii, că restul vine de la sine!” Erdős János M-am născut întîmplător maghiar, așa cum tu, cel care citești, tot întîmplător te-ai născut de o anumită nație. Nu, la naștere n-am plîns cu diacriticele alea multe ale maghiarilor. Doar primele cuvinte, alea inteligibile, le-am spus în maghiară. Și am fost crescut de niște maghiari, familia, de la care am învățat primele lucruri în viață.Mult mai tîrziu am aflat că mai sînt și alte nații. Și ele cu tradițiile, limba proprie. Interesant cum pe mine, copil, nu m-a deranjat asta. Chiar am încercat să învăț limba lor, să mă obișnuiesc cu tradițiile lor, cu felul lor de a fi.Mai tîrziu am aflat că aparțin unei nații, nația maghiară. Nu m-a făcut mîndru, nu m-a decepționat; am luat la cunoștință. Așa cum am aflat că alții aparțin de altă nație. În ce m-a schimbat asta? Nimic. Doar că mă interesa mai mult nația mea, istoria ei, defectele ei ( de ce nu? ), dar fără să simt că celelalte nații m-ar deranja, ar fi mai bune sau mai rele. Am aflat că există și alte tipuri de oameni; negri, galbeni, roșii... ”Foarte frumos!”,  gîndeam. Diversitatea e frumoasă.Și am crescut. Am trecut prin școală, facultate, armată, loc de muncă. Și vedeam cum încet, încetuc, e o problemă. Degeaba am învățat o altă limbă, care a devenit ca o a doua limbă maternă, e o problemă cu mine. Nu atît cu mine ci cu nația mea. La fel, am văzut că e o problemă și cu celelalte nații. Pentru că asta conta: nația. ”Nația ta a făcut...” Păi, nene, eu sînt eu, care ”M-am născut întîmplător maghiar...” Tu asta vezi la mine? Nimic mai mult? Chiar deranjez? Ți-am făcut ceva rău? Eu personal? Atunci de ce mă urăști? De ce mă suspectezi? ”Vrei Ardealul!” Nu zău? Dar dacă aici m-am născut, aici am mormintele bunicilor, străbunicilor, oare chiar nu-i al meu? Ce să-l mai vreau? Sînt ”titular pe post”. Ai și tu mormintele străbunilor tăi aici? Foarte bine. Încap. Ce frumos că ne întîlnim la cimitir și ne salutăm! Ei sînt împăcați că se odihnesc unul lîngă altul. Așa vom sta și noi. Atunci de ce să nu ne înțelegem bine și cît trăim? Uite! Eu îți întind mîna. Hai să ne strîngem mîinile, să discutăm ca niște oameni ce ... Nu-i mai simplu? Știu: n-avem aceeași nație, dar asta contează? Omule!Eu cam asta îmi doresc de ”Ziua tuturor maghiarilor de pretutindeni”. Să fie odată înțelegere, să fie odată pace, să fie odată consens, să construim ceva împreună, nu negînd istoria ci trăgînd învățăminte din greșelile conaționalilor noștri.”Om să fii, că restul vine de la sine.”[Preluare din Facebook]
19. - Mar 18, 2019 8:52:00 PM

* Verbul și bastonul urii

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Verbul și bastonul urii
Ciprian Mihali
E un lucru știut de toată lumea că rețelele de socializare au dat multora impresia că au ceva de spus și că se pricep cum să o spună. Dintre aceștia, se disting net politicienii, în general oameni de condiție școlară mediocră, lipsiți de cultură generală și de orice aptitudine scriitoricească.Auzindu-i vorbind spontan realizezi numaidecât că au un limbaj foarte sărăcăcios, în care improvizează cu multă suferință câteva fraze goale, care nu spun nimic. Tentația notorietății publice și fascinația puterii le întunecă mințile până la a-i face să creadă că dacă s-au ajuns pe o funcție, divinitatea sau natura i-a înzestrat miraculos cu tot felul de calități: frumusețe, înțelepciune, discernământ moral, talent literar. Pe de altă parte, ei știu prea bine că puterea nu e încă putere totală câtă vreme nu au și puterea cuvântului, vorbit și scris, până nu devin și vedete mediatice, doborând astfel și ultimele granițe ale incompetenței prin renunțarea la orice inhibiție, la orice simț critic privind propria mediocritate.Puterea actuală abundă în astfel de personaje de o tristețe discursivă copleșitoare, incapabile de nuanțe, de metafore, de semnificații multiple, dar animate de porniri retorice compulsive greu de înțeles.Unul din aceste personaje este fără îndoială doamna Carmen Dan. Produs prin excelență al unui sistem educațional în colaps, cu studiile făcute la fabricile de diplome, domnia-sa livrează din când în când publicului, aproape pe neașteptate și de neînțeles, texte relativ lungi în care se ia la trântă cu dușmanii săi politici. Desigur, nu e cazul să ne amăgim și să credem că ea însăși a produs aceste texte: după ce o auzim vorbind, e greu să presupunem că textul scris îi aparține; el este bineînțeles produsul unor consilieri de imagine și comunicare, a căror performanță discursivă nu este însă deloc departe de cea a stăpânei, așa cum se poate vedea din „stilul” bolovănos, pretențios și plin de greșeli de exprimare.Există însă un aspect îngrijorător în puseurile scriitoricești ale doamnei Carmen Dan. Nefiind nici pe departe un talent literar, nefiind în același timp nici o persoană chemată să comunice în numele partidului, domnia sa o face în calitatea de ministru de interne. Ca persoană care a coordonat operațiunile din 10 august, care are în subordine forțe înarmate și informații sensibile despre cetățenii României, ca persoană ce acumulează în interiorul puterii capacități unice de reprimare a revoltelor și opoziției, intrarea sa în dialog cu unii dintre cetățenii români nu se face niciodată de pe poziții egale. Ar trebui să știe că poziția excepțională de putere pe care se află o obligă la infinite precauții în comunicarea publică și, mai ales, la o datorie de rezervă și de reținere în comunicare.Nimic însă din toate acestea: pulanul textual al doamnei Carmen Dan lovește fără cruțare: desigur, nu cu gaze de această dată, nu cu bastoane, ci cu alte arme din dotare. Într-un text neobișnuit de lung pentru un ministru de interne, și de o aciditate de-a dreptul hialuronică, fără urma vreunei eleganțe, luând la țintă unul dintre politicienii opoziției, ea nu ezită să se folosească minciuni, insinuări, acuzații, ironii de prost gust, atacuri la persoană, pentru a încheia cu ticăloșia unei etichete de o josnicie anti-europeană cum rar putem întâlni la un înalt demnitar al statului român: „cu aerul de bruxelles atotștiutor”.Textul acesta stă mărturie, în intenția construcției lui, pentru propaganda urii pe care o fabrică și o răspândește pe toate canalele puterea de la București: ura împotriva opoziției, ura împotriva unora dintre cetățenii României, ura împotriva Europei. Iar atunci când responsabil pentru aceste grave derapaje este însuși ministrul de interne, trebuie să fim conștienți și cât se poate de îngrijorați de faptul că 10 august nu a fost nici un accident, nici o excepție, ci doar punerea în practică punctuală a strategiei urii și a învrăjbirii dintre cetățeni.Pentru că dacă o persoană care poate să scrie așa cum o face doamna Carmen Dan despre un reprezentant al opoziției mai dispune și de instrumentele fizice și militare ale represiunii, ne va fi tot mai greu să ne dăm seama unde se află de acum granița dintre metaforele acuzatoare și acuzațiile din ordinele date, dintre figurile de stil și stilurile de reducere la tăcere a celuilalt.
[Preluare din Facebook]

20. - Mar 15, 2019 1:18:00 PM

* O trecere mucalită în revistă a recomandărilor așa-zise medicale

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



O trecere mucalită în revistă a recomandărilor așa-zise medicale Simona Tivadar Ia să vedem ce alimentație ne recomandă iexperții pă caz de "răceală și gripă", deși sunt apropiate cam ca motociclismul de kick boxing, iar confuziile pot fi periculoase, după cum ne-a demonstrat viața.
Am făcut revista presei pe ambele subiecte și am râs cam la fel de mult, pardon, scuzaț, că nu-i frumos să râzi de necazul omului; da' nici să fii ipocrit și să te faci că nu vezi nu-i prea sănătos, moral vorbind.
Sfatul medicului, 2006: vremuri primitive, nene! Recomandarea era să mestecăm o juma" de cățel de usturoi dimineața, prânz și seara, înainte de masă, pentru a preveni gripa. Și pentru a stimula sociopatia, cred. Tratamentul propus, în schimb, în caz de boală declanșată, e muuult mai agresiv: 5 căței amestecați cu 10 lingurițe de miere, amestec din care să se ia o linguriță la juma de oră. Măi, asta îmi place mie la site-urile medicale: recomandările sunt swiss, dozele exacte, cooperativa precizia prostiei în acțiune! În plus, recomandau supa de pui fiindcă are efect antiinflamator, fără să analizeze cu seriozitate efectul shawarmei de pui sau a aripioarelor picante- cum ar fi stat bine unui site de ziariști competenți- lăsând publicul între metafizică și clitoris, ca în anii '90. Și mai recomandau coajă rasă de citrice (cică are "agenți antiinflamatori foarte puternici") amestecată cu suc și apă, că pe vremea aia nu eram in UE și nu leșinau babele când auzeau despre E 233 (Imizalil), un antifungic care va învăța oamenii să spele fructele hă, hă, abia prin 2017, că pe mâini n-o să-i învețe nimeni și nimic să se spele vreodată.
Deja în 2010 căpătaseră ștaif ioropean, adăugând în listă carnea de curcan (că abia prin 2018 se va afla cum că nu crește decât nivelul gazelor din sînge, cu comandă de la imunoglobine- care nu-s asemănătoare, totuși, imunoglobulinelor); și ghimbirul; și bananele, că sunt "ușoare pentru ficat". Cum în orice redacție se consumă destule banane, ne putem da seama că sunt ușoare pentru ficat dar grele pentru creier.
În 2013, lista de alimente pentru prevenție și tratament era impresionantă, neexistând mare lucru din bucătăria românească și internațională care să nu fie pomenit. Remarc în mod deosebit feniculul și anasonul, care calmează și colicile și spasmele intestinale, fiind destul de nerecomandabil să tusești în public fără pampers după ce ai mâncat iaurt, fructe de padure, suc de citrice și ardei iute, conform recomandărilor acestor excepționali specialiști. Care recomandau băi calde- cică reduc febra- și băi reci cu bicarbonat, neapărat, care cică reduc simptomele. Recomand și eu băi de șezut pentru limpezirea minții, ca să fiu în ton cu aceste uluitoare recomandări științifice.
Ajungem și în zilele noastre: pe site-ul antenelor apare indicația de a mânca năut, o "legumă care acționează ca antigripal natural", că așa cred ei, că năucitul- altfel specialitatea casei- e bun în orice boală. Indicația de a mânca kaki apare ca o "gura păcătosului adevăr grăiește" și orice comentariu e de prisos. În schimb, insist -de data asta extrem de serios- să nu cumva să folosiți miere cu alune pisate pentru a trata tusea cronică (așa cum recomandă același articol), fiindcă pericolul de aspirație e foarte mare și se soldează cel mai probabil cu moartea proaspăt vindecatului de tuse.
Alt site foarte popular ne avertizează că există "4 alimente care agravează gripa într-o oră": sucul de portocale, lactatele, orice dulciuri la care te gândești atunci când ești bolnav (ce noroc că alea la care mă gândesc atunci când sunt sănătoasă sunt inofensive! ) și alcoolul (cică 1-2 pahare deshidratează puternic organismul). Ei, pân-aici!! Pardon, domnule, nu-ți permit să te-ntinzi mai mult la așa un afront! Înțeleg să nu zică nimic despre efectul benefic al micilor, dar să se lege de vinul fiert cu scorțișoară, de țuica fiartă cu piper și de spirtul Mona, ăsta chiar mi se pare un sacrilegiu. Propun un consult urgent pentru redactorul articolului, dar nu la infecționist, ci la un psihiatru specializat în deliruri sistematizate pe teme medicale.
Aș putea scrie zeci de postări pe această temă, dar chiar și prostia fudulă e plictisitoare (cu excepția celei ministeriale, care e atât de inventivă și variată ca tematică, încât, dacă nu ne-ar fi fatală, ar merita conservată pentru totdeauna).
Imunitatea bună se construiește mâncând bine și făcând mișcare 5-7-10 ani înainte de o epidemie. Și chiar și atunci, tratamentul de specialitate este cel care poate face diferența între viață și moarte. Există și vaccinarea, sigur, dar nu mi-a plătit Big Pharma solda de prea mult timp și nici de antivaxxeri isterici n-am chef pe-aici, așa că o pomenesc în treacăt.
Mâncați, beți și vă veseliți, că a voastră va fi împărăția cerurilor! Și spălați-vă pe mâini, ca să nu o vizitați prematur.
[Preluare din Facebook]
21. - Mar 13, 2019 3:22:00 PM

* România se decuplează pe zi ce trece de la Europa

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



România se decuplează pe zi ce trece de la Europa
Ciprian Mihali
Decizia CCR de azi, de a considera drept constituțională crearea SS de investigare a magistraților, contravine tuturor recomandărilor și practicilor europene. Ea contravine și spiritului însuși al dreptului într-un stat de drept, din cel puțin două motive bine cunoscute deja: 1) ea permite funcționarea unui aparat de reprimare politică a magistraților chemați să facă dreptate; 2) acordă puteri discreționare acestei secții speciale, care nu are altă subordonare decât una politică.Efectul catastrofal asupra statului de drept este că, pe de o parte, justiția cade sub cizma grea a unor politicieni veroși și infractori dovediți, iar pe de altă parte că încet dar sigur se face deosebirea între cei expuși în permanență rigorilor noilor legi și cei aflați deasupra legii. Cu alte cuvinte, dispare și legea egală pentru toți, dar și posibilitatea dreptății. Marii infractori, de la Dragnea și Vîlcov până la clanurile de interlopi, sunt deasupra legii, iar noi, toți ceilalți, suntem supuși represiunii în orice moment, în numele unor legi absurde.Atunci când legea nu e egală pentru toți, oricare dintre noi, oricât de neînsemnat ar putea să se creadă, poate să devină victima neajutorată a unor decizii absurde, așa cum se întâmplă cu femeile amendate pentru că protestează împotriva complicității dintre putere și violatori. România împlinește simultan profețiile lui Kafka și Orwell.România a fost singura țară din UE care a votat pentru protejarea paradisurilor fiscale. Nu e nimic inocent în atitudinea de mafiot a ministrului Finanțelor împotriva colegilor din Europa.Președinția românească a Consiliului UE este un circ guvernamental de proastă calitate, la finalul căruia represiunea internă și resentimentul față de Europa vor fi și mai puternice.Cultura parlamentară a încetat și ea să existe, devenind un simulacru în care domnește mitocănia. Dezbaterea parlamentară a fost desființată, pumnul puterii nemaiezitând să închidă gura oricui are ceva de spus împotriva ei.Discursurile proeuropene prefăcute ale unor miniștri care nu au în comun cu Europa decât un bilet de avion dus-întors nu pot să modifice sentimentul general că în fiecare zi se mai desface câte un fir care ne leagă de Europa. Faptul că milioane de români se află la muncă în țările europene nu contează nici cât negru sub unghie pentru grupul infracțional organizat care pregătește jaful secolului.Decuplarea de la Europa nu este niciun accident, nici o surpriză. Ea se întâmplă în timp ce și pentru că universitățile tac, în timp ce spitalele omoară oameni, în timp ne revoltă până la insuportabil o frază dintr-un comentariu aiurea, dar tăcem când zeci de mii de copii sunt batjocoriți în casele de copii; în timp ce persoanele handicapate își pierd și ultimele drepturi, dar noi suntem preocupați să identificăm stalinismul într-o conversație; în timp ce toți tinerii europeni se mobilizează pentru a atrage atenția oamenilor politici că planeta moare, dar noi nu avem nicio problemă să ne cumpărăm și a treia rablă, ca să dovedim că avem. Şi așa mai departe.Decuplarea de Europa se produce prin fiecare defazaj cotidian al fiecăruia dintre noi, prin fiecare tăcere și prin fiecare compromis care încurajează manifestarea publică plenară a modelelor de tip Tudorel Toader, Darius Vîlcov sau Liviu Pop.
[Preluat din Facebook]

22. - Mar 12, 2019 10:13:00 AM

* Cum se poate transforma benignul în malign prin distorsionare

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Cum se poate transforma benignul în malign prin distorsionare

Gabriel Finias Bonta


Așa, de bună dimineață, dați-mi voie să bat obrazul tuturor conservatorilor autointitulați creștini de dreapta, tradiționaliști și credincioși, pro-familie și, declarativ, cu Dumnezeu și Mântuitorul în gură!Ați sărit ca arși și ați tăvălit pe jos cu declarațiile Oanei Bogdan pe motiv de comunism și progresism, în numele conservatorismului creștin, desigur. I-ați pus în gură, (mă rog, în pix), situații hiperbolizate, de la intenția de confiscare și abolire a proprietății, până la sex în grup și sclavie.Unii ați fost sarcastici, alții analitici, alții apocaliptici, alții doar dușmănoși, unii invidioși pe ascensiunea PLUS, alții doar glumeți care râd din orice și iau în derâdere pe oricine și orice.Bun, acum revin: mă adresez conservatorilor, celor care susțin că sunt continuatorii ideilor și a practicilor civilizației iudeo-creștine.
Așa că îi întreb: Dacă renunțarea la proprietate e comunism, atunci replica lui Isus adresată tânărului bogat din Evanghelia după Marcu 10:17-21 "vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer", ce e?
Sau cea din relatarea paralelă din Matei 19:21: "Dacă vrei să fii desăvârșit, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoara în cer", ce e?
Tot comunism? Hotărâți-vă, dragi creștini, ori îl urmați pe Cristos până la capăt, ori îl acuzați pe fondatorul creștinismului de comunism radical!A, ok, veți zice, probabil, că pasajele acestea sunt hiperbole, că n-am înțeles eu bine ce a vrut să le zică Isus discipolilor săi.Poate eu n-am înțeles bine, dar sigur cei care au făcut parte din comunitatea creștină apostolică au înțeles ce a vrut să spună fondatorul creștinismului. Luați Biblia în mână, deschideți la Faptele Apostolilor 2:45. Citiți, ori nu citiți asta? "Și își vindeau pământul și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare." Ba mai mult, niște pseudo-creștini "proprietari", ca unii dintre voi, s-au gândit să fie mai șmecheri și să nu facă precum ceilalți. Știți ce s-a ales de Anania și Safira? Citiți tot capitolul 5 din Faptele Apostolilor.Ce societate primitivă comunistă erau și primii creștini, nu? Ba și Dumnezeu e comunist, că i-a și trăznit pe ticăloșii ăia doi care nu au renunțat la proprietate.Scuzați-mă pentru epistola asta către creștini, plină de profan precum e inima unora dintre cei care zilele ăstea au înfierat visul expus al unei doamne, acela de a facilita accesul la resurse și celor care o duc greu, de a aprecia mai mult lumina decât becul.  Dumnezeul Bibliei și Isus Cristos s-ar rușina cu voi, cei care sunteți precum israeliții surprinși de proorocul Isaia: "Poporul acesta Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine." Isaia 29:13.Așa, în loc de epilog, inevitabil mă întreb: care dintre voi e mai conservator și mai creștin, voi, criticii înfocați ai "progresistei", "bolșevicei" și "neo-marxistei" Oana-Maria Bogdan, sau ea care prin visul ei revine la originile creștinismului apostolic?P. S. Parcă văd că mare parte din cei vizați vor sta pitiți. Eu le-am aruncat mănușa! Să facă bine să o ridice!
[Preluat din Facebook]
23. - Mar 10, 2019 8:42:00 PM

* Diplomația română, victimă a corupției politice

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Diplomația română, victimă a corupției politice
 
Ciprian Mihali Numirea unei avocate pesediste complet străină de MAE pe postul de secretar general al ministerului, în locul unuia dintre cei mai apreciați diplomați români, este încă o lovitură teribilă dată Corpului diplomatic al României.Ca să înțelegem de ce e așa, trebuie să știm care este rolul SG într-un minister, mai ales într-un minister precum MAE, unde diplomații de carieră sunt tot mai sufocați și mai umiliți de către ariviști, carieriști și neaveniți numiți politic sau trimiși acolo de către alte structuri.E important apoi să știm că MAE excelează în ultimii ani prin numărul mare de numiri pe posturi fără concurs, prin nerespectarea legislației în domeniu și profitând, desigur, de opacitatea întreținută în timp de acest minister. Practica numirilor prin „detașare temporară” este capcana corupției însăși din MAE. În loc să fie promovați oameni calificați din minister, oameni care se formează în timp și ajung să stăpânească dosarele tematice sau regionale, în loc să fie respectată practica frecventă din alte țări, a alternanței dintre posturi în Centrală și posturi în misiunile externe, MAE a recurs tot mai des în ultimii ani la impunerea din exterior a unor oameni cu totul străini diplomației: avocați, polițiști, funcționari oarecare, ingineri etc., cu toții având o pilă, o cunoștință, o recompensă de primit.Pe ansamblu, asta a minat complet din interior diplomația română, slăbind de cele mai multe ori capacitatea de acțiune și de reacție a echipelor diplomatice de la București și din misiuni. Unele ambasade și consulate generale europene au fost efectiv saturate cu progenituri, iubite, prieteni, rude și datorii, care fie nu cunosc nicio limbă europeană, fie habar nu au despre cum funcționează procedurile consulare și diplomatice, fie amândouă, desigur. Dar au vrut toți să fie la maximum două ore de zbor direct de București, în orașe atrăgătoare, cu potențial turistic și comercial. Asta în vreme ce misiunile diplomatice din America latină, Africa sau Asia se prăbușesc sub lipsa de personal, pentru că, nu-i așa, Bogota, Dakar sau New Delhi sunt destinații prea riscante pentru „noua diplomație” română.Ei, acum să aflăm cine coordonează numirile și trimiterile la post? Ați ghicit, secretarul general al MAE. El este responsabil nu doar cu politica de resurse umane, ci și cu politica de resurse materiale și financiare a MAE. De aceea, era important pentru PSD să controleze toate fluxurile (umane, materiale și financiare) ale diplomației române, în condițiile în care ministrul nu îi aparține. E încă o manieră de a strangula orice posibilitate de acțiune liberă și competentă și de a subordona definitiv diplomația prin trimiterea sau nu de personal la misiuni, prin fondurile care se atribuie sau nu la ambasade, prin aprobarea de înzestrări materiale, bunăoară la clădiri și spații aflate în unele țări în avansată stare de degradare.Diplomația română trece prin una din cele mai negre perioade ale ei. Incoerențele și incompetențele politice interne, lipsa cvasi-totală de implicare a Președintelui României, controlul discreționar al resurselor, presiunile teribile venite din partea diferitelor structuri ale statului, popularea corpului diplomatic cu nulități influente și eliminarea din diplomație a unor profesioniști integri, toate acestea au făcut și fac ca rolul de actor internațional al României să fie mult slăbit.Diplomații profesioniști și integri, atâția câți au mai rămas, încearcă să salveze corabia de la scufundare. Neputând să protesteze, își duc în tăcere crucea și speră, asemeni nouă, că ticăloșia politică nu va distruge tot ceea ce s-a construit vreme de decenii printr-un efort greu de imaginat și greu de reluat azi.
[Preluat din Facebook. Publicat initial de Republica.ro]

24. - Mar 7, 2019 3:17:00 PM

* Cuminţenia Pământului zace între ignoranţă şi (in)cultură

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Cuminţenia Pământului zace între ignoranţă şi (in)cultură
Alexandru Ghillis

Situaţia bizară în care continuă să se afle o operă de artăplastică de mare valoare, creaţia unui artist român – de excepţie pe plan mondial – mă obligă sărevin după trei ani cu unele completări la un mai vechi articol, pe care l-am făcut public într-un cunoscut organ de presă de la acel timp.
În degringolada frenetică a anilor ’90, când destui „băieţi deştepţi” s-au îmbogăţit rapid, dând uriaşe „tunuri” în paguba statului român prin sistemul p.c.r. (adicăpile, cunoştinţe, relaţii), alte persoane influente la vârf, printre care şi câţiva afacerişti străini, au cumpărat şi  „exportat” peste hotare, folosindu-se de acelaşi sistem p.c.r., numeroase opere de artă cu valoare de patrimoniu cultural naţional, care, conform legislaţiei în vigoare, nu puteau părăsi definitiv teritoriul ţării. În principal, era vorba despre vechi lucrări de artă religioasă (majoritatea fiind icoane pe lemn sau pe sticlă), achiziţionate de la persoane particulare sau chiar de la hoţi, care le sustrăgeau din diferite lăcaşuri de cult din ţară. De atunci şi pânăacum, s-a iscat prea puţin tam-tam în presă despre marele prejudiciu adus şi patrimoniului cultural al României!  
Ignoranţa autorităţilor comuniste române, aservite Moscovei, a făcut ca în 1957 să se decreteze – cu contribuţia directa a unor cunoscuţi oameni de artă şi cultură ai timpului, care din proprie iniţiativă s-au lăsat prostituaţi in regimul comunist – cărenumitele opere ale sculptorului Constantin Brâncuşi, artist de talie mondială aflat la Paris, reprezintă „arta decadentă a capitalismului aflat în putrefacţie”(!!!), artistul fiind oficial interzis în R.P.R. Pe la mijlocul anilor ’60, Brâncuşi a fost reconsiderat, cu regrete tardive, iar o infimăparte din sculptura mică,rămasă în ţară şi ascunsă în depozite, a fost expusă în niste muzee de artă de aici. Câţiva ani mai târziu, prevalându-se de forţa noii legislaţii privind ocrotirea patrimoniului cultural naţional, autorităţile au înregistrat obligatoriu operele de artă şi de cultură valoroase, aflate în proprietate particulară, unele fiind încadrate în categoria Tezaur , care are un regim special strict.
Astfel, în aceeaşi categorie Tezaur a fost încadrată şi sculptura intitulată Cuminţenia Pământului, confiscată proprietarului ei de drept până la schimbarea la faţădin 1990. Opera brâncuşiană continuând sărămână, totuşi, sub acelaşi regim legislativ, care interzice înstrăinarea sa definitivă şi impune măsuri de protecţie speciale, ce nu pot fi asigurate integral de către persoane fizice, ci numai în cadrul unor unităţi expoziţionale profesioniste.  Cum statul român are drept de preemţiune în a achiziţiona de la urmaşii proprietarului această statuie, opţiunea fostului ministru de resort din guvernul Cioloş de a apela la o colectă publică, nu are echivalenţe cu mobilul vechii colecte publice din sec. XIX pentru construirea Ateneului Român, un edificiu de culturăridicat de stat şi aparţinând statului. Dar, prin colecta publică organizată în anii trecuţi, ar fi existat şi posibilitatea, puţin probabilă, de a se strânge o sumă incontrolabilă de către donatori, cu mult peste milioanele de euro solicitate. De aceea, mulţi cetăţeni se întrebau atunci şi se întreabă şi azi de ce nu se aloca suma de bani necesară tranzacţiei financiare, din fondul marilor prejudicii băneşti aduse statului (recuperabile dacă s-ar dori cu tot dinadinsul), datorate de către infractorii cu gulere albe, dovediţi şi condamnaţi la ani de detenţie. Mai importantă pentru ţară este recuperarea banilor (dacă s-ar realiza!), decât efectuarea anilor de puşcărie de către mafioţi!
Panăla urmă, s-a văzut că din donaţii s-a strâns o sumă total insuficientăpentru ca statul săpoată cumpăra statuia la preţul estimat pe piaţa internaţională de artă, cerut astfel de către urmaşii proprietarului. Li s-a promis celor ce, din patriotism, au donat sume de bani, că le vor fi înapoiate şi nu cred căle-au fost returnate tuturor nici până în prezent. Acum, în paralel cu dorinţa nebuloasă de a repatria urgent parte din rezerva de aur a ţării, lăsată drept gaj la Londra, în Banca Marii Britanii, înţelegem că guvernul PSD(ragnea) ar intenţiona şi o nouă rundă de achiziţionare a deja celebrei statui, care, dat fiind că nu poate fi – conform legii – păstrată în deplinăsiguranţă la domiciliul proprietarului de drept, este expusă în  cadrul Muzeului Băncii Naţionale a României. Care-i va fi soarta?
Oare, de ce încă se comentează, în necunoştinţă, căs-a acceptat un preţ mult prea mare pentru lucrarea lui Brâncuşi – unora, acest renumit artist fiindu-le total de neînţeles – când, iată că mass-media dâmboviţeană anunţa destul de recent vestea că unui tânăr şi talentat pictor român, aflat în plină ascensiune, i s-a cumpărat recent un tablou cu 4.000.000 de euro? Unde? În străinătate, evident! 

25. - Mar 5, 2019 9:08:00 PM

* "Voi lupta până la ultima picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!" (Ion Rațiu)

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



"Voi lupta până la ultima picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!" (Ion Rațiu)  Oana-Maria Bogdan
Sunt la Pitesti, pe stradă. Mă sună lumea să-mi spună că arde feisbucul, că vuiește presa, că s-au găsit comuniști, sexo-marxiști și leniniști la PLUS. Respectiv, că subsemnata a comis o impietate totală, un delict de opinie, care a inflamat o mână de domni ce nu-și pot reveni din șoc.Totul a pornit de la un comentariu al meu din 1 decembrie 2018 la declarația din 1912 a unui șef nigerian de trib, postată de un coleg arhitect:
"Teritoriile pe care le locuim aparțin unei familii vaste, din care mulți au murit, puțini trăiesc acum și nenumărate generații urmează a se naște". O expresie cu înțeles similar îi atribuia și Delavrancea lui Ștefan cel Mare.*Înainte de orice, aș vrea să fie clar că sunt imună la orice formă de bullying online, că nu mă impresionează atitudinile vădit exagerate. Se răstălmăcesc cuvinte și se interpretează cu rea credință. Nu mă sensibilizează deloc aceste practici. Eu cred în misiunea mea și a colegilor mei.Astfel, vă rog să-mi îngăduiți să revin cu câteva lămuriri la acest comentariu pentru a reașeza lucrurile în matca unei dezbateri de bun-simț.1. Nu a fost vorba nicio clipă în comentariul meu de confiscarea sau deposedarea forțată de proprietate a oamenilor. Ştim cu toții care sunt sensibilitățile istorice ale românilor și câte suferințe a provocat confiscarea violentă a pământurilor și a bunurilor în anii ’50. Bunicii mei au suferit și ei, ca atâția alți români, din cauza ticăloșiei colectivizării. Mai știm, de asemenea, că suntem societatea cu cel mai mare număr de proprietari de locuințe din Europa (97%). Prin urmare, orice referință la vreun model de expropriere precum cel practicat de staliniști și comuniști este lipsită de temei.2. Sunt antreprenor, sunt fondatorul unei companii private si știu foarte bine ce înseamnă proprietatea privată în economia de piață. Dar ca arhitectă, am fost mereu interesată de patrimoniul material și imaterial al comunităților umane. Acest interes m-a și adus înspre politică, unde ideea care îmi însuflețește angajamentul este aceea a grijii pentru bunul comun, pentru lucrul public. Am convingerea intimă că societatea românească, traumatizată chiar prin minciuna „proprietății întregului popor” și guvernată haotic de trei decenii încoace, are nevoie să-și redefinească responsabilitatea pentru ceea ce ne este comun: istoria, patrimoniul cultural, orașele, străzile, valorile, viitorul.3. Ceea ce putem constata cu toții în ultimii 30 de ani este un triumf haotic al individualismului și o teamă de a asuma responsabilități comune pentru lucruri comune. Românii se plâng, pe bună dreptate, că străinii le cumpără terenurile. Dar nu ar fi oare mai bine să gândim împreună modalități de a pune în valoare aceste terenuri în sânul comunităților locale? Păstrând proprietatea privată, desigur, dar dezvoltând responsabilitatea comunitară pe care am pierdut-o și de care avem atâta nevoie.4. Pe de altă parte, vedem astăzi extinzându-se în jurul nostru diferite forme de renunțare la proprietate și de împărtășire a bunurilor și serviciilor. Acum zece ani plăteam pentru a citi un articol, azi se promovează tot mai mult sursele libere, enciclopediile online, softurile cu acces liber. Airbnb și Uber sunt platforme prin care oamenii își transformă proprietățile în bunuri împărtășite și servicii comune – vorbim de „sharing economy”. Tot mai multe orașe adoptă ideea de transport în comun gratuit, pentru a diminua tocmai poluarea și aglomerația cauzate de circulația mașinilor private. Tot mai mulți oameni preferă să platească pentru servicii de mobilitate, nu pentru un autoturism, pentru lumină, nu pentru un bec, pentru dreptul la locuire, nu pentru o locuință – vorbim de economia circulară.5. Resursele materiale ale țării și ale planetei, în general, sunt limitate. Dacă ne lansăm într-o competiție înverșunată pentru stăpânirea și exploatarea lor, vom avea de suferit toți și mai ales vor avea de suferit generațiile viitoare. De aceea, cred că e nevoie de multă creativitate politică pentru a imagina, alături de proprietatea exclusivă, forme de guvernanță colaborative, deschise, mai responsabile față de societate și față de planeta Pământ, pe care o „consumăm” cu bună știință. Ce lăsăm moștenire generațiilor viitoare?6. Ceea ce ne va duce înainte ca societate este încrederea în bunul public (material și imaterial) și nicidecum acumularea individuală de obiecte și pământuri. Noi vrem să propunem o politică prin care să le redăm oamenilor încrederea și convingerea că merită să lucrăm împreună la construirea unei societăți mai bune pentru copiii noștri. Nu palatele pe trei străzi și înconjurate cu ziduri groase ale baronilor locali definesc gradul de dezvoltare a societății, ci felul în care știm împreună să ne gestionăm ceea ce ne aparține tuturor: resurse, pământuri, tradiții și speranțe.Aș reveni în final la înțelepciunea africană postată de colegul meu arhitect la 1 decembrie 2018: „teritoriile pe care le locuim aparțin unei familii vaste, din care mulți au murit, puțini trăiesc acum și nenumărate generații urmează a se naște”. Noi, cei de azi, suntem cei puțini care avem datoria să transmitem mai departe ceea ce am primit ca moștenire. Ceea ce dăm fiecare dintre noi copiilor noștri este o chestiune privată. Dar ceea ce vom ști să lăsăm generațiilor ce vin este o responsabilitate comună și acesta este țelul ultim al politicii, pentru care merită să ne sacrificăm interesele private.Am însă un regret: practica folosirii în dezbaterea publică a unor suferințe enorme îndurate de cetățenii din România este inadmisibilă. Simt nevoia să le cer eu scuze celor care au suferit în urma terorii comuniste și au fost induși în eroare de interpretările rău intenționate. Nu a fost nicio secundă intenția mea de a lăsa loc de astfel de interpretăei și sunt profund întristată de modul acesta de folosire a unor traume ale societății într-un război politic. Puteți să mă atacați, puteți să mă contraziceți si puteți să mă criticați. Căci trăim încă într-o democraţie. Acea democraţie pentru care oameni precum Ion Raţiu au luptat „până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“. E profund democratic să nu fii de acord cu cineva, dar să utilizezi emoții profunde ale societății doar ca să mânjești pe cineva este inadmisibil.[preluat din Facebook]