Despre mine

Ghillis Alexandru

In cautare de cat mai multi cititori.

Blogs Home » Mass Media » Jurnalism » Jurnalism independent. Total independent

Jurnalism independent. Total independent

Ai talent jurnalistic? Vrei sa scrii?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste absolut gratuit pe www.jurnalism-independent.blogspot.ro (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Articole Blog

01. - Aug 21, 2019 7:20:00 AM

* Despre democrația din USR

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Despre democrația din USR
Dumitru Dobrev
Așa cum v-am anunțat când am postat coverul acestei pagini, candidez la Biroul Național al Uniunii Salvați România. Alegerile vor avea loc în cadrul congresului de la jumătatea lunii septembrie.Tot atunci, USR își va valida și președintele, ales în premieră prin votul electronic al tuturor membrilor: între 1 și 3 septembrie, toți cei 15000 de membri USR vor putea vota prin intermediul unei platforme electronice, iar dacă va exista turul 2, acesta se va încheia pe 11 septembrie.USR se mândrește cu democrația sa internă, devenită brand politic. În 2018, alegerile interne din USR pentru desemnarea candidaților la alegerile europarlamentare din mai anul acesta au constituit o premieră pe piața politică din România, atât prin modalitatea de exprimare a votului (tot prin mijloace electronice), cât și prin dezbaterile publice, cu acces liber, care au oferit ocazia simpatizanților să interacționeze direct cu candidații, la ceea vreme doar aspiranți.
+  Competiția politică sănătoasă este o dezbatere de ideiPoate că uneori competiția este sinonimă cu confruntarea, dar o competiție politică sănătoasă este o dezbatere de idei pentru un scop comun mai înalt: acela de a alege cei mai potriviți reprezentanți și de a propune cele mai bune soluții pentru comunitate.Așa cum a relatat deja presa, alegerile pentru Biroul Național al USR se vor face pornind de la listele de candidați depuse. Ce sunt acestea? Candidați independenții sau grupuri de la câțiva colegi până la maximum 30. Duce aceasta la cimentarea de facțiuni, aripi, bisericuțe? Duce la fragmentare?Poate la facțiuni da, dar la fragmentare nu. Iată de ce, cu cuvintele a doi specialiști în științe politice (link în comentarii), Patrick Köllner and Matthias Basedau: ”(...), facțiunile pot servi drept curea de transmisie în procesele de negociere, în rezolvarea conflictelor și construirea consensului în interiorul partidelor. (...)Existența diverselor grupuri de putere în cadrul unui partid poate contribui la stabilirea de legături cu diferite grupuri sociale și deci la întărirea caracterului incluziv al partidului. Mai mult, este chiar rezonabil să considerăm că facțiunile stabilizează leadershipul partidului. Acesta poate fi cazul atunci când: facțiunile servesc drept sisteme de avertizare timpurie asupra conflictelor latente și b) când instituționalizarea facțiunilor face opoziția internă mai precis măsurabilă”. (traducerea mea)
+  Se poate să câștigi războiul, dar să pierzi paceaIstoria lumii, de la Hannibal, continuând cu Jan Sobieski, Erich von Manstein și Richard Nixon, e plină de oameni de stat ori de generali care au câștigat mari bătălii, dar au reușit să piardă războiul, sau mai rău, au pierdut pacea.Eu cred că noul sistem de vot pentru BN al USR va duce la o reprezentare mai corectă a membrilor și va contribui la unitatea USR pe termen lung și la o performanță politică crescută.Și sper că sub o formă sau alta vor exista dezbateri publice, atât între candidații la președinția partidului, cât și între cei la Biroul Național, în care să prezentăm cetățenilor și să discutăm cu ei soluțiile noastre pentru a schimba România în țara la care visăm.
[Preluare de pe Facebook]

02. - Aug 20, 2019 8:25:00 PM

* Războiul statului împotriva tuturor

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Războiul statului împotriva tuturor
Ciprian Mihali
Ne deranjează uneori la orgoliul nostru național comparațiile cu țările occidentale. Ne consolăm spunând că nici „la ei” nu e totul perfect. Ne lăudăm cu frumusețile patriei, cu ospitalitatea, cu tradițiile, cu câte o victorie a Simonei Halep etc.În fond, toate aceste gânduri sunt corecte: nici la ei nu e totul perfect, și ei au peisaje extraordinare, dar și noi avem locuri pitorești. Dacă vă nimeriți primăvara sau vara prin orășelele germane, franceze sau spaniole veți vedea o mulțime de festivaluri, sărbători, datini sau costume populare, la fel de frumoase „ca pe la noi”.Unde se face atunci diferența cea mai dureroasă între „ei” și „noi”? Eu cred că se face în grija pe care fiecare intervenție publică o are sau nu față de starea de bine a oamenilor. Sau, simetric, în grija de a nu spori, chiar de a reduce suferința semenilor. În centrul acțiunii publice este omul de rând, cetățeanul oarecare și nu postul, influența, puterea, banii.Avem de făcut o reparație la un drum stricat? Prima grijă trebuie să fie ca niciun om să nu aibă de suferit din cauza acestei reparații și nicidecum că trebuie să plantăm un panou oarecare ca să ne prefacem că semnalizăm lucrare.Avem de răspuns cererilor sporite ale contribuabililor? Ne organizăm noi în birouri și servicii astfel încât să putem răspunde nevoilor lor, pentru a nu le prelungi disconfortul creat de cozi, căldură , înghesuială. Şi nicidecum nu îi tratăm pe solicitanți ca pe niște virtuali infractori sau contravenienți.Avem fonduri pentru școli? În ce fel putem folosi fiecare leu astfel încât el să contribuie la îmbunătățirea calității actului educațional, profesori și copii deopotrivă și nu pentru a duce acasă un termopan din două?Avem bani la spitale? Cum putem diminua suferința bolnavilor și efortul medicilor creând un spațiu spitalicesc mai primitor și mai performant fără a fura din porția de hrană a bolnavilor?Este o copilă violată și cere ajutor? Prima grijă nu are cum să fie respectarea regulamentelor și a protocolului, ci salvarea imediată a vieții și curmarea suferinței acelei biete fetițe.Putem multiplica exemplele la nesfârșit. Dar cred că ceea ce a creat un hău tot mai profund între „ei” și „noi” este diferența uriașă în felul în care imaginăm orice serviciu public, orice intervenție în infrastructură sau în acțiunile publice. Românii plecați au fost seduși nu atât de salariile mari, nu atât de magazinele pline – există de toate acum și în România. Ei au fost convinși să rămână în țările de adopție de această revoluție în abordarea serviciilor: administrațiile centrale și locale, instituțiile publice servesc în primul rând și cel mai adesea cetățeanul și nu pe ele însele. Cetățeanul e considerat liber, responsabil, creditat cu încredere și beneficiar al prezumției de nevinovăție în acțiunile sale.Sentimentul tulburător pe care ni-l dau guvernul și toate instituțiile subordonate lui e că preocuparea pentru binele oamenilor este un simulacru, o prefăcătorie tot mai grosolan mascată, de sub care transpare hidoșenia egoismului, a rapacității, a războiului nemilos pe care unii dintre noi (ajunși vremelnic într-o post de conducere sau de putere) îl duc împotriva celor fără mijloace: războiul primarilor împotriva locuitorilor, războiul funcționarilor împotriva contribuabililor, al managerilor de spitale împotriva bolnavilor, al inspecțiilor județene și directorilor împotriva profesorilor și elevilor, a, Puterii în general împotriva tuturor celor slabi, vulnerabili sau neajutorați. Iar când aceste nesfârșite mini-războaie civice, funcționărești, politice și instituționale izbucnesc peste tot în jurul tău și împotriva ta, realizezi că nici datinile, nici peisajele nu mai contează, ci salvarea ta și a celor dragi din calea monștrilor în care se transformă toți cei care ajung la putere.Căci peisajele apar din loc în loc, datinile se întâmplă din când în când, dar războiul dus de stat împotriva ta e zilnic. Şi nimeni nu moare ca un erou în acest război, ci doar moare.
[Preluare de pe Facebook]



03. - Aug 19, 2019 9:13:00 AM

* Familia

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



FamiliaDana HeringDocumentarul The Family urmareste in timp real ascensiunea gruparilor conservator-extremiste in lume, in ultimii saptezeci de ani, amestecul si felul in care incearca sa influenteze politica interna a multor tari. Totul in numele unui Isus diferit de cel pe care il stim noi, razbunator cu cei care nu i se supun, iertator cu dictatori si criminali, protector al celor puternici. Al celor alesi.Religia folosita ca o arma, Biblia adaptata contextual, Noul Testament ciopartit in asa fel incat sa corespunda intereselor unui grup si Noua Ordine Naturala in care legea e de partea celui puternic. Bineinteles, rolul femeilor in aceasta lume e redus la a fi neveste si mame. In pepiniera lor de lideri, nici o femeie nu e educata pentru a conduce, ci doar pentru a se supune.In Romania, gruparea a vrut un referendum care sa le ofere bisericilor putere politica sub pretextul unei modificari in Constitutie. In acest fel a aparut de nicaieri Coalitia pentru Familie, o umbrela folosita si in alte tari cu democratie subreda, sub care au incaput toate organizatiile de extrema dreapta, habotnice, religioase, neo-legionare, conservatoare, aproape toate cultele care activeaza pe teritoriul tarii si majoritatea politicienilor, fie corupti, fie populisti.Ben Oni Ardelean, senator PNL, nu se fereste sa vorbeasca despre Fratia americana din care face parte sau despre prietenii si "relatiile" sale din intreaga lume. Din peisaj nu putea lipsi Gadea, portavocea unui conservator penal, care si-a gasit locul potrivit in aceasta retea de combinatori internationali.Am urmarit documentarul rememorând evenimentele intamplate pe parcursul a doi ani si trebuie sa recunosc ca am avut un zambet plin de satisfactie. Banii, relatiile, presiunile si combinatiile n-au contat si nu si-au atins scopul. 80% din poporul roman a refuzat oferta mincinoasa.[Preluare de pe Facebook]

04. - Aug 18, 2019 8:43:00 AM

* Concediul terminat. Rămân impresiile. De tot felul!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Concediul terminat. Rămân impresiile. De tot felul!

Ciprian Mihali

La sfârșitul unei luni de concediu, părăsind din nou țara pentru o vreme, alături de nenumăratele momente minunate și de bucuria revederii celor dragi, rămân și câteva impresii puternice născute din frecventarea spațiului public, cel fizic și cel mediatic.Prima este ușurarea, întrucâtva inconștientă, că am scăpat din nou teafăr de pe drumurile românești. O infrastructură insuficientă și niște marcaje făcute fără cap și în bătaie de joc îi transformă pe șoferi în niște brute pentru care fiecare depășire pe dreapta e vitală dacă asta le oferă un metru în plus în fața dușmanilor din trafic. Căci circulația continuă să fie privită ca un teatru de război, un spațiul al concurenței nemiloase, al disprețului față de celălalt. Viteză, faruri, claxoane, manevre ingenioase dar ilegale, nimic nu trebuie să lipsească din arsenalul celor viteji. Şi da, facilitatea insultelor, ca recurs penultim, ultimul fiind desigur violența fizică.A doua este decalajul tot mai mare care se cască între spațiile private și cele publice. Casele, gardurile, mașinile, toate expun prosperitatea privată haotică, în vreme ce trotuarele, șanțurile, rigolele, spațiile de trecere stau mărturie pentru neputința sau indiferența autorităților, dar și a utilizatorilor acestor spații. În atâtea sate și comune se înalță vile falnice cu BMW în fața porții, dar cu buruieni de un metru și cu șanțuri care se urnesc, cu trotuare lipsă și cu acel nesfârșit praf care devine noroi la prima ploaie. Prin cartiere, mobilierul urban e vechi, sărăcăcios, degradat – peisaje urbane de o tristețe fără margini.În sfârșit: cum își poate păstra o societate echilibrul afectiv și luciditatea, dacă zi de zi i se servesc până la dezgust violențe mediatice la foc automat, moderatori care țipă sau care nu știu să vorbească, experți care vorbesc de miracole și icoane făcătoare de minuni, femei isterice și bărbați transpirați lăudând importanța curgerii energiei cosmice în casă, o armată de hiene hrănindu-se din reziduurile vieții de zi cu zi, căutând în gunoaiele celor bogați și ale celor săraci perla pretins rară a scandalului, imaginea „care vă poate afecta emoțional”, scăldându-se toate în sosul publicității la medicamentele care vindecă respirații urât mirositoare, infecții urinare, scurgerile sau diareea. Un tablou media caracterizat de hărțuire afectivă, de presiuni de a renunța la rațiune, la educație și cultură, pentru acel divertisment care scoate ce e mai obscen și mai obscur, mai irațional și mai grosolan din fiecare.O societate tristă și vlăguită, în care bucuria de a fi împreună a fost exilată în privat, în timp ce faptul de a fi cu alții poartă cicatricea neîncrederii, a lipsei de respect și de cuvânt.Șantierul conviețuirii seamănă cu o casă neterminată. Cu fiecare cărămidă ce pare să fie stângaci așezată, alți pereți se năruiesc. Dar e șantier, iar munca la el nici nu pare să fi început.
[Preluat de pe Facebook]

05. - Aug 15, 2019 6:56:00 AM

* Tinerii români îsi vor construi propriul patriotism, propria relaţie cu ţara


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Tinerii români îsi vor construi propriul patriotism, propria relaţie cu ţara

Ciprian Mihali
Tinerii acestia, impreuna cu diaspora, in mare parte tanara si ea, isi vor construi propriul patriotism, propriile credinte, propria relatie cu tara. O relatie din care pamantul este posibil sa lipseasca, pentru ca sunt oameni independenti si mobili, care se simt acasa oriunde in lume, spre deosebire de noi, cei nascuti si crescuti in lumi statice, care ne-am convertit dependenta de solul natal in afectiune pozitiva si valoare suprema.Creste si incepe sa conteze o generatie nascuta de la bun inceput in mobilitate, comunicare si in despatializare. Ea va circula pretutindeni in lume, se va stabili oriunde, va pleca de oriunde, se va intoarce oricand ca sa plece din nou cand va simti asta.A apus demult epoca parintilor care nu si-au parasit satul, orasul sau judetul. Se incheie de acum si epoca parintilor care au lucrat zeci de ani in Occident pentru a-si construi o casa, daca se poate fix in satul din care au plecat in anii '90.Se va incheia in cativa ani si epoca regruparilor comunitare romanesti in diferite locuri din Occident pentru a reface acolo "iarba verde de acasa", cu telemea, mici, bere, muzica populara si antena de satelit.Incet-incet, oamenii inteleg ca e vital sa se integreze in societatile care ii primesc si nu sa reziste integrarii. Iar integrarea inseamna un amestec de valori, de credinte si obiceiuri din care se retrage incet-incet ideea de puritate, de fundament unic, cu tot ce inseamna aceasta in termeni de raportare la celalalt, la comunitate si la stat.Aceste idei, asemeni patriotismului si credintei, nu dispar definitiv pentru a fi inlocuite cu altceva, considerat strain sau alienant, ci doar se amesteca in forme de viata eteroclite, din care fiecare isi ia ce are nevoie pentru a-si organiza viata independent de marile sisteme axiologice ale societatilor.
[Preluare de pe Facebook]
06. - Aug 14, 2019 4:01:00 PM

* DAR PANA CAND?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



DAR PANA CAND?
Alexandru Ghillis

De circa trei saptamani, posibil ori nu, fin manipulati fiind sa eludam climatul politic existent, tara trece printr-o stare apasatoare, de anxietate, de cand cu abominabilele evenimente sangeroase de la Caracal si… posibile oriunde in alta parte a Romaniei! Dupa evenimentul horror din deschiderea stirilor tv prin Breaking News-uri a subiectului Dinca, cercetat amanuntit ca banuit criminal in serie, precum si posibilele sale legaturi cu retelele romanesti transfrontaliere de proxeneti si ale traficului de carne vie (in special, femei tinere) ar fi fost normal ca organele de cercetare criminalistica abilitate si justitia sa continue singure, in liniste, cu tenacitate munca lor specifica, pentru elucidarea deplina a meandrelor acestui caz complex.
Ei bine, o parte din produsele mass-media printate si online, dar mai ales doua televiziuni particulare de stiri continua sa “bata apa-n piua” zi si noapte, cu tot felul de stiri prin surse, supozitii si interviuri cu oameni din presa, cu multi neaveniti sau cu fosti politisti (militieni) criminalisti, ajunsi demult la varsta senectutii, dar care, totusi, furnizeaza sfaturi pertinente, folositoare, daca sunt luate in seama. Intelegem ca pentru mass-media particulara de stiri subiectul abordat continuu, pana la satietate, este un adevarat filon de aur, care inseamna rating urias, deci bani multi in conturile lor bancare. Insa s-a infiltrat deja o psihoza periculoasa, cu tendinte de generalizare in intreaga societate. Asa au inceput sa se planga multi cetateni de o frica perfida strecurata in viata de zi cu zi. Familii care se tem sa-si lase fetele sa plece la facultate in alte orase, ezitarea de a calatorii cu taxiurile sau de a merge noaptea singuri pe strada, de a urca in lift cu altcineva necunoscut etc., etc.
Ajunsi in spirala acestei situatii neclare, suprarealiste, intrebarea ar fi “ce se poate face?” Raspunsul la intrebare, dar si rezolvarea situatiei, devenita de-acum de-a dreptul tragica, depind numai de vointa imediata a autoritatilor supreme ale statului roman. 
07. - Aug 14, 2019 10:03:00 AM

* Râmele nu știu să râdă

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Râmele nu știu să râdă
Oana Ursache
Îmi e dor de viața mea de dinainte de dezastru. Îmi este foarte dor să scriu despre literatură, să dau share la cărți și la expresii spaniolești hazoase, cu iz sociolingvistic, să vă spun ce am mai citit și ce îmi mai trece prin capul literar.
Îmi este dor să scriu despre dragoste. Să termin cartea lui Mihnea. Să scriu despre Andaluzia și Granada. Despre Bucovina.
Îmi e dor să fac ceea ce știu eu mai bine, fără miză socială și politică.
Îmi e foarte dor de liniște și de siguranță. Să mă simt sigură eu și ai mei.
Vreau să cobor de pe firul de ață, atârnat deasupra prăpastiei care a ajuns să fie țara mea. Am obosit să stau în echilibru.
Am obosit să fiu dezamăgită. Vreau din nou să fiu român ca gălăgioasă care îi invită pe toți acasă la ea, să le facă Maya poale în brâu.
Vreau să nu mai fac treaba altora. Vreau să am încredere că alții își fac treaba și eu îmi pot vedea de ale mele.Nu-i chip, frate! Stăm cu toții pe baricade, fiecare pe baricada sa, vorba unui poet, și luptăm ca Rahan pentru o lume mai bună.Am ținut un doliu simbolic, după toate fetele și femeile dispărute din România. Mi-am dat seama că nu de doliul meu au nevoie, ci de lupta mea. Eu sunt nimeni și așa trebuie să rămân. Dar sunt un Nimeni care luptă. Exact ca Odiseu pe Insula Ciclopilor. Lupt să rămân în viață eu, ai mei, cei de pe lângă mine. Lupt să vadă alții că nu sunt singuri, că suferința lor nu este doar a lor.De fiecare dată când ajung acasă, oamenii sunt și mai triști. Și mai posomorâți, și mai înnegurați. Privirile sunt adânc săpate în pământ. Acasă oamenii au uitat să râdă. Mi-am transformat, așadar, doliul în luptă și în râset.Lupt și râd! Mi s-a spus că fac hăhăială din subiecte hard. Poate. Îmi asum faptul că lupt râzând. Dar să nu creadă nimeni că lupta mea este neserioasă. Eu alin și alint râzând. Din râs îmi iau forța de a merge mai departe. Râd și lupt!Greșiți atunci când asimilați râsul frivolității. Nimic mai greșit. Marii satiriști ai lumii schimbau univeersul cu biciul lor sarcastic. Doare mai tare înțepătura unei glume, decât pumnul.Pentru că vă iubesc, râd cu voi!
Ar trebui inclus în nomenclatorul de meserii cel care îi face pe oameni să râdă.La luptă, râzând! Pentru că râsul și gluma și toate modurile comice sunt semne de superioritate. Orice râs care vine din altceva decât din gâdileală, ne ridică deasupra râmelor.
[Preluare de pe Facebook]

08. - Aug 13, 2019 2:27:00 PM

* DREPTURI EGALE, PUTERI EGALE

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



DREPTURI EGALE, PUTERI EGALE
Ciprian Mihali

Aflăm cu stupoare, cu acea stupoare data de ignoranța și inconștiența noastră, că cel mai periculos lucru azi în România este să fii femeie: copilă, adolescentă, tânără, dar, uneori, și soție. Aflăm că după ce societatea a reușit să se emancipeze pe etnii, pe clase sociale, pe culori, pe religii, a lăsat pradă discriminărilor, dependențelor și vulnerabilități jumătate din populația ei. Citim statisticile hărțuirilor, violurilor și violențelor casnice și ne înspăimântăm: aceia care trăim în preajma unor femei și fete neagresate putem să ne considerăm fericiți și pe ele să le considerăm mai degrabă norocoase.
Unul din obiectivele majore ale politicii viitoare nu trebuie să fie doar „drepturi egale pentru femei și bărbați”, ci „puteri egale pentru femei și bărbați”. Jumătate din societate, cel puțin, trebuie să creeze politici, atitudini și comportamente de „empowerment”, strategii prin care femeile nu doar să fie egale în drepturi cu bărbați, ci și să aibă puteri egale: puteri publice, puteri private, puteri protejate din partea legii, puteri respectate prin politicile sociale și economice, puteri de inițiativă și de creație.
A fi femeie și a fi șofer rămân posturile cele mai riscante într-o societate modernizată inegal, haotic, dar și păstrată în înapoiere prin prejudecăți, corupție economică și coruperea moravurilor. A fi femeie nu trebuie să fie un blestem, un risc, o fragilitate, ci trebuie să devină o putere.
[Preluare de pe Facebook]
09. - Aug 11, 2019 6:53:00 AM

* RENAŞTEREA “CENACLULUI FLACĂRA”


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



RENAŞTEREA “CENACLULUI FLACĂRA”

Angela Tocilă

Aseară am retrăit niște momente ale adolescenței mele când am mințit acasă că mă duc pe-afară și în realitate am alergat efectiv până la Polivalentă la Cenaclul Flacăra, să stau pe jos și să lălăi cântece folk, să mă uit fascinată la Păunescu transpirat tot și prost dispus, alungând securiști reali sau imaginari din sală, apoi să-l ascult recitând interminabilele lui poezii, unele faine, nu neg, într-un spectacol care era mai mult despre el și ego-ul lui, însă singura alternativă la discotecă, petreceri de zile de nașteri și cinema într-un oraș de provincie ca oricare altul. Artiștii erau mereu obosiți, mahmuri, umiliți de marele Păunescu, slabi morți sau morți de beți mai pe la sfârșit. Nu știu, așa am auzit, eu n-am stat niciodată până la sfârșit. De fapt, am fost o singură dată, aveam interzis la Cenaclu din motive care nu mi s-au explicat niciodată dar înclin să cred că implicau anumite zvonuri propagate de vigilentele blocului, cum că la Cenaclu se fute toată lumea cu toată lumea, claie peste grămadă pe podeaua sălii polivalente.
Mă obsedează și acum ușurința cu care Păunescu era în stare să ne facă să țipăm suficient de convingător ”Partidul, Ceaușescu, România” nomine odiosa deja, într-un cor entuziast, făcându-ne să uităm ura ce ni se picurase în familie, în cercurile de prieteni, ura ce se născuse deja în noi, constrânși să figurăm într-o piesă de mega-mistificare a unei realități dureroase.
Partidul înțelesese că pentru a-și asigura continuitatea era obligatoriu să lase o supapă de refulare tineretului, lăsându-i iluzia libertății de a răcni într-o sală ceea ce vrei tu să răcnească. Pentru generația mea a fost prea târzie tentativa de reeducare, apucasem deja puțină maturitate pentru a ne da seama că orice regim totalitar sfârșește prin a-și extermina propriul popor, doar pentru a păstra puterea și a forța materializarea unei utopii extrem de dureroasă.
Tinerii nu au revoluționat niciodată nimic, să știți... Ei au fost instrumentul cel mai ușor de folosit dintotdeauna. Bătrânii au pus războaiele la cale iar tinerii au murit în ele. Milioane. Bătrânii au pus la cale loviturile de stat iar tinerii le-au executat cu prețul vieții lor. Tot milioane. Toate revoluțiile culturale genocidale au fost gândite de bătrâni și îndeplinite de tineri. În plus, deși acest argument vi s-ar putea părea depășit, oricât ați căuta în istorie nu veți găsi nicăieri referiri la Sfatul Tinerilor, doar Sfatul Bătrânilor.
E doar o constatare ceea ce scriu, în niciun caz motiv de a căuta polemică dar mi-am dat seama că oricare dintre noi este manipulabil și acceptăm asta condiționat de mobilul manipulării. Dacă ne convine e ok. Dacă nu ne convine, nu mai e ok.
Nimic spectaculos nu se va întâmpla în nicio țară a cărei legislație nu permite deținerea de către cetățeni a armelor de foc, de aceea și în 89 măcelul care trebuia să valideze o lovitură de stat nu avea cum să aibă loc fără a a înarma populația iar ei nu i s-au dat arme ca să se apere, i s-au dat arme să omoare cu ele, chiar accidental, din răzbunare personală sau jaf. Important era să iasă numărul de cadavre.
Un popor neînarmat e un popor ușor de condus, șansele de a-ți pica guvernul fără amestec extern fiind zero. În România nu se bat partidele între ele, ele fac rocadele obișnuite și lasă impresia că o fac sub presiunea străzii. Ieri au dovedit că au nevoie doar de semnături și că miza lor nu a fost să pice guvernul Dăncilă așa cum sperau mulți dintre participanți. Ieri a fost un cenaclu Flacăra cu program artistic, luminițe, scandări, tot tacâmul, ca după manual, pentru că partidele au vrut doar semnături, nimic altceva în mod deosebit. Din cauza asta n-a fost lume multă, să știți.
[Preluare de pe Facebook, azi 11.08.2019]

10. - Aug 10, 2019 7:13:00 AM

* MI-E TEAMĂ DE RAREŞ BOGDAN

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



MI-E TEAMĂ DE RAREŞ BOGDAN

Aly Elsiddig Știu că am multi prieteni care îl plac pe Rareș Bogdan. Mie îmi e frică de el. Văd ceva în el! Prea mult naționalism deșănțat, prea mult Dumnezeu în vocabular. Pe aceste două lucruri se poate construi oricând un discurs extremist la un moment dat. În numele credinței și în numele naționalismului! Țara asta are nevoie de toleranță și dialog. De principii în guvernare și reforma instituțiilor. Pe mine nu mă interesează "țărișoara", ci România. Nu mă interesează naționalismul, ci sa am scoală, drumuri și spital. Munți? Avem! Sunt plini de gunoaie. Legi care protejează împotriva violenței domestice? Avem, dar jumate dintre români consideră că o palmă data nevestei din când în când e normal. Deltă? Avem! Am golit-o de pește. "Țărișoara" e pentru Trahanache! România este pentru cetățeni. Și nu o duce bine.Gâdilatul unora cu țara binecuvântată de Dumnezeu se împotmolește în copiii pe care nu ii mai găsim, în instituțiile care nu merg, în chiștoacele aprinse aruncate în capul trecătorilor când treci pe langa un bloc, în peste cinci milioane de români care au fugit de atâta binecuvântare din Romania, în râpa de un munte, unde am găsit un frigider, pe lângă tonele de gunoaie.Rareș Bogdan a purtat ani de zile o campanie în care inducea frica că ne iau ungurii Ardealul. Pai, statul român nu a investit nimic în Harghita și Covasna 30 de ani. Investesc ungurii, foarte bine! Că e dobitoc Orban? Este! Și ce? Unde pleacă ungurii cu Harghita și Covasna, că sunt fix în mijlocul țării!? E ceva ce nu îmi place la Rareș Bogdan, și o spun că l-am urmărit des. E de înțeles că ne-am agățat de oricine care a arătat ticăloșia celor de la PSD. De ceea ce s-a întâmplat pe 10 august. Dar e o bomba care ticăie la Rareș Bogdan. Sper să nu avem ocazia să ne pară rău. Mie îmi pare un demagog, mi s-a părut mereu. Încercați să puneți alaturi de Rareș Bogdan pe Cristian Diaconescu (da, știu, e fost cândva în PSD). E o diferență de cultură, discurs și soluții propuse, de la pământ la cer. Dar știu că nu asta caută lumea.
[Preluare de pe Facebook]

11. - Aug 4, 2019 8:43:00 PM

* România – Fabrica de curve a Europei

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


România – Fabrica de curve a Europei
Oana Ursache
Cine a spus că România nu exportă nimic? Sigur că exportă! Femei exportă! Cărora toată Europa le spune ”curve”, așa cum li se spune și la ele acasă, și la școală, și în media, și în muzică... România bate toate recordurile la prezența pe piețele de prostituție din Europa. Videochatt-urile cu românce au explodat și generează venituri considerabile. Iar am ajuns în clasamente.Toate am fost curve, la un moment dat în viață, așa ne-au făcut să ne simțim bărbați din jurul nostru, sau femei. Poate chiar mama ta, văzându-te cu cine știe ce fustă elastică prea scurtă, îți atrăgea atenția duios, să nu arăți ca o curvă! Mie mi s-a spus că ciorapi negri fini poartă doar curvele. E drept că a spus „cocotă”, nu ”curvă”.
Despre culoarea mov, am mai scris de câteva ori, movul care te eticheta ca fiind curvă, era de fapt culoarea feminismului. Culoarea preferată a Reginei Maria. Să ai o rochie mov și ciorapi fini negri, era o sentință!
Câte dintre noi nu au avut vreun profesor libidinos care ne căuta de lănțișoare pe după gulerul cămășii, sau vreunul care ne chema să vorbim despre notă, sau despre vreo carte pe care doar el o avea din tot universul, toate am trecut razant, fără să ne dăm seama, pe lângă abuz, pe care nu le-am identificat ca fiind abuzatoare! Un pic de gelozie înseamnă iubire, un hipercontrol, la fel, o privire languroasă înseamnă admirație, înseamnă că azi arăți mișto, apoi or fi fost privirile incomode, ca să nu spun direct scârboase, fluierăturile, mersul în paralel cu tine, blocatul tău pe alee, mâna pe cur, pe sâni, șeful slinos și aluziv, hai, fii și tu drăguță cu mine, că eu nu o să uit, ”fii drăguță cu mine” însemna să faci un pic de sexuleț cu el, că nu știi cât o să te ajute, cât, mai cu seamă, nu o să îți pună bețe în roate și nu o să îți facă viața un calvar.
Oricum ai privi realitatea femeii românce, tot la conceptul de curvă ajungem, pentru că înuși dicționarul ne lămurește că bărbatul e cel brav și dârz și femeia cea cochetă și ușurăticuță. În societatea noastră, NU înseamnă un fel de DA mai provocator, mai pe mister, mai pe o să mă împiedic ca să mă poți prinde, pe acceptare, dar nu din prima.
Dar despre asta am tot scris.
Astăzi voi scrie despre Femeile românce din Europa. Pentru că noi am avut norocul să nu trecem prin rețelele de proxenetism, care, să ne înțelegem, sunt peste tot la fel de sinistre. Nu am inventat noi nici cruzimea extremă, nici tehnicile de transforamre a unei femei într-o sursă de venit. Doar că rețelele noastre sunt foarte eficiente. Nu pentru că sunt ei mai deștepți, mai pregătiți: ci pentru că statul român este mai corupt și femeile mai puțin educate, sărace rău și prost educate. Aceste trei elemente asigură permanența femeilor din România pe piețele sexuale ale Europei. Rețineți: corupția, sărăcia și lipsa educației!
Despre rețelele de prostituție nici nu e nevoie să ne informeze mass media, pentru că în comunitățile mici și sărace, membrii acestor clanuri sunt arhicunoscuți. Este un devăr axiomatic, îl știe toată lumea. Toată lumea tace complice. Dacă însă i 15 ani, sau ești din alt sat, nici nu îți dai seama că ăla care te întreabă dacă nu ai ceas, sau un foc, sau intră în vorbă cu tine pe Facebook este doar vârful unui iceberg care te va transforma dintr-o elevă strălucită într-o curvă violată în grup, de câteva ori pe zi, ca să îți intre bine în cap că ești doar o bucată de carne, fără voință, fără puterea de a ieși din paradigma pe care ți-o pregătesc peștii: ești o curvă! O carne vie!
Imaginarul lingvistic românesc, suficient de sinistru să prezinte în lexic cuvântul ”curvă” ca fiind sinonim al cuvântului ”femeie”, a și inventat sintagma ”trafic de carne vie”, pe care într-atât o flutură mass media cea analfabetă, încât o folosiți cu toții fără să vă oprească oroarea enunțului.
Tot poporul nostru a preluat mândrețea de Meșterul Manole, imundă metaforă a zidirii unei femei, adică un fel de găină neagră, care se pune la baza temeliei, noi ne mândrim cu mocofanul mioritic și cu ucigașul creator, care fix o soțioară avea de zidit, nu mă luați iar cu ce avea mai scump, ar trebui să vedeți ochii europenilor când le povestești legenda noastră fundamentală,
despre un viol în grup nu vei vorbi cu nimeni, pentru că nimeni nu vrea să vorbească cu o curvă vinovată pentru că a fost violată, ceva ai făcut tu acolo, cine știe ce minifustă aveai pe cur, că umblați toate despuiate și cu țâțele pe afară, umblați toate ca o invitație să fiți trase în țeapă,
proxeneții-educatori știu că tu nu ai cui să spui, părinții sunt ei înșiși niște traumatizați, nu ați vorbit niciodată despre nimic, ei sunt primii călăi, le va fi rușine cu tine, sau cel puțin asta crezi tu, te vor învinovăți, mai bine o lași baltă, vreo prietenă nu poate să afle că va vui școala, instituții nu există nici atât, cum ar fi să mergi tu singură la poliție să facă ăia mișto de tine, și eventual să te violeze o tură și ei, sau cum ar fi să te asculte dirigintele, marele absent din educația ta, medicul de familie, sau vreun asistent social. Nici la preot nu o să mergi să îți îmbuibe capul cu niște prostii feudale de care te-ai săturat. Cum ar fi să ai cui să îi vorbești, să ai cui spune că ești pe fundul unui lac mâlos, din care nu știi cum să ieși. Ar fi fain să te fi născut într-o țară unde există telefoane pentru fete ca tine, te preiau imediat, în timp ce te ascultă cu blândețe, dosarele penale deja încep să se pregătească, tu vorbești și îți amintești detalii și deja violatorii sunt căutați. Tu însă te-ai născut în România și realitatea ta este foarte diferită.
Conspirația tăcerii te va duce spre al doilea viol, al doilea e mai simpu, băieții sunt aceiași, tocmai îți povestesc că nici nu e așa groaznic ceea ce ți se întâmplă, de când e lumea bărbații au avut nevoie de femei, așa e lumea asta construită, violatorii sunt empatici, nu te mai sperie ca prima dată, îți explică ce norocoasă ești că ei te vor apăra de alții, ai în ei un sprijin, și ei îți vor da o mână de ajutor când te va supăra careva pe la școală, sistemul de învățământ, societatea, nimeni nu ți-a vorbit niciodată despre asta, nimeni nu ți-a promis protecție, tu ești deja curva lor, dar nu îți dai seama, nu ai cum, ai doar 15 ani. Educația din școală nu înseamnă nimic, educația proxeneților e foarte eficientă, în 6 violuri în grup te-ai obișnuit cu ideea, cu rolul ăsta, ei îți vorbesc despre cât de bine o să trăiești în străinătate, vei fi prințesa prințeselor, băieții te vor venera și te vor proteja, vei fi plină de bani că proxeneții de păduchi.
pe tine nu te-a dus încă niciun băiat de mână, nu te-a sărutat, nu te-a iubit, tu învățai, mergeai la ore, doreai o viață pentru care aveai puterea să lupți, o meritai, doreai să devii profesoară,
dar nu devii profesoară, devii doar o curvă româncă tristă, pe o stradă dintr-un poligon industrial, din afara marelor orașe, unde profesoarele lumii vin în vacanță cu soții lor, iar soții lor scapă câteva momente de soțiile lor profesoare și devin clienții tăi, plătesc 20 de euro pe fugă, pe scaunul șoferului din mașina închiriată în aeroport.
20 cu 30 cu 20 cu 30 cu 20 cu 20 cu 20, zi de zi proxenetul numără banii corpului tău, din care tu rămâi cu prea puțini, drogurile sunt scumpe, trebuie să muncești mult ca să le obții, violul în grup și drogurile sunt metodele de îmblânzire, apoi îți cer bani pe chirie, tu nu știu cum sunt prețurile în Europa, tu nu ieși niciodată la cumpărături! Tu nu ieși niciodată din acvariul ăsta pe care ți l-au făcut ei, ești un hamster într-o rotiță, cumpărăturile le fac ei, tu nu cunoști oameni, ci doar clienți, nu ai intrat niciodată într-un magazin, nu știi cât costă țigările pe care le fumezi, sigur că te-ai apucat și de fumat, toate aceste cheltuieli peștii le adună și le înmulțesc cu o mie. Tu le vei fi tot timpul datoare.
Dar prostituția europeană nu se alimentează doar cu puștoaice. E riscant. Și clientul știe că e riscant, deși uneori e dispus să plătească de 10 ori mai mult pe o minoră, să îți facă și el un moft! În cea mai mare parte sunt femei racolate pe FB, sau prin îndrăgosteală, sau firme false de recrutare, care le trimit cu contracte. Barmaniță. Chelneriță, poate ai vrea să și dansezi în barurile astea... ei, atunci femeile se încruntă și îi bagă pe binevoitori fix acolo, și își iau tălpășița. Aia e o întrebare capcană, menită să le stabilească profilul, să vadă cât de rezistente vor fi, cât de naive sunt acum, cât de ușor le va fi peștilor să o trasnforme.
Nu, îți vei spune în prima noapte, atunci când, ajunsă în Spania la muncă, pentru că pe Facebook ți-a spus că o să fii chelneriță într-un bar de noapte, și doar îi spuseseși cât de important era pentru tine să câștigi repede niște bani, pentru că altfel banca îți lua casa, și pe ăla micu l-ai lăsat la o mătușă, pentru că mama ta este de mulți ani în Italia, ai fost și tu, dar nu ai rezistat de dorul celui mic, acum cel mic e mai mărișor, a făcut 9 ani, poate că o să reziste mai bine, o să îi trimiți bani mătușii, cu puțin noroc termini ratele la bancă în 3 ani și te poți întoarce liniștită,
nu poți vorbi despre prostituție în afara sărăciei, nu există prostituție fără disperarea de a supraviețui, dar atunci tu nu faci legătura între sărăcia ta, corupția statului român și lipsa ta de educație, tu nu prea ai portiță de scăpare, trebuie să încerci și tu, au mers mii de femei acolo la muncă și s-au întors doamne, au alt aer, nu mai sunt atât de abrutizate ca cele rămase în țară,
căutați singuri cifrele, eu nu sunt nici sociolog, nici statistician, dar asta nu mă împiedică să mă doară inima de fiecare dată când aud povești de genul acesta
noi suntem Fabrica de curve a Europei, rețelele noastre de pești iau femei și le transformă în curve, iau fete de pe stradă, liceence și le transformă în curve, toate femeile sunt curve, dar să arate bine, cât de cât
transformă femei cu copii în curve
femeile românce – aceste făpturi vulnerabile a mentalității, culturii, societății, dreptului rmânesc, marele ignorate, uitate, îngropate sub ipocrizia noastră fără fisură
curvele din Spania sunt triste, nu participă, nu stăpânesc arta erosului, ele sunt
curvele triste ale Europei,
sunt mamele pe care le așteaptă acasă niște prunci,
familiile acestor femei nu știu mai nimic despre ele de ani de zile,
familiilor le e frică să denunțe, să nu se afle în sat că fetele lor, mamele lor, surorile lor
sunt curve
le e frică și să nu vină peștele să le ia gâtul,
curvelor le e frică să denunțe, pentru că peștii le-au amenințat că le vor ucide pruncii
pruncii născuți de femei, crescuți de bunici și mătuși, află că mama lor este curvă
și nu mai înțeleg nimic din viața asta
cum și ce să înțelegi,
că o femeie a ajuns cu autobuzul în Spania, firmele de transport sunt, cele mai multe dintre ele, parte a acestui trafic, șoferii de autobuz (dați un search într-o doară, vedeți ce dosărele s-au mai închis așa, pe la Bistrița, oaeni cu frica lui Dumnezeu și ăia de acolo) stau cu cohii ațintiți asupra acestei femei care își face deja calculele pentru când o să revină în țară cu datoriile plătite, ea nu știe că cel cu care a vorbit 2 luni pe mess, vorbea cu încă alte 35 de femei, ca ea este una dintre multele, nu știe că peștele nu va mai răspunde la telefon încă de când va fi ea în Ungaria, că nu va ști sigur unde trebuie să coboare, dar, ca un făcut, șoferul îl cunoaște pe pește și știe că ea trebuie să coboare în autogara la Castellon, sau în Asturias, dar nu chiar în autogară, că el o poate lăsa mai aproape de casa ăluia, și o lasă undeva într-un peco și nu o sună nimeni, oricum nu are cartelă sau rooming, o lasă acolo câteva ore bine, uneori zile, ea va aștepta disperată, nu știe limba, nu are bani să se întoarcă, îi este rușine că la 30 de ani s-a lăsat prostită, va veni peștele într-un târziu,
și o va salva
am avut pană, m-o sunat văru-miu și o trebuit să plec, orice scuză e bună,
o urcă în mașină,
hai că ți-am făcut rost de un super apartament, mai este o tipă tot din Buzău acolo, o să lucrați amândouă la același bar,
în apartament îi vor lua buletinul și o vor viola, o vor droga, o vor bate oricum, și dacă este supusă și dacă nu, ea nu va mai fi ea niciodată, va fi încă o curvă care lucrează împreună cu alte 9 femei în același apartament, apartamentul este o fabrică de bani, din ce câștigă fetele trebuie să plătească patul, mâncarea, hainele, lumina, vor fi sărace și curve, mult mai sărace decât erau când au plecat de acasă, nici nu mai pot ține socoteala între o injecție și alta
dar ea acum nu știe nimic, nu știe absolut nimic despre pericolul care o pândește, nu știe că drumul ei în Spania este drumul simbolic dintre o persoană, un cetățean cu drepturi și o cârpă de șters libidoul unor domni, care trebuie să plătească ca să
ea nu știe că e plină Spania de femei ca ea, în țară nu se vorbește despre asta, țara tace complice și pentru că
poliția tace
biserica tace
televiziunea tace
școala tace
ziarele tac
melodiile și filmele tac
și cărțile tac
și pentru că despre asta nu se vorbește nicăieri
rețelele de trafic de femei, să nu le mai spunem trafic de persoane, pentru că doar cu femei se face trafic, cu femei depersonalizate, cu corpuri se face trafic, care nu mai au trecut, nu mai au nume, nu mai sunt Magdalena sau Mihaela, devin Fifi și Mimi, să poată pronunța ușor străinul care îi cumpără corpul pe mai nimic,
româncele sunt curvele cele mai ieftine de pe piață, 30 de euro ”completu”, 20 de euro ”francezu”
am citit niște studii care explică de ce curvele românce sunt triste și nu sunt pătimașe, ca braziliencele, nu sunt subtile, nu sunt inventive, clienții nu sunt foarte mulțumiți cu ele, dar măcar sunt frumoase și după ce o să le țină la produs câțiva ani, să își scoată băieții investiția în biletul de atubuz, ăla cu care a venit până aici, investiția în drogurile pe care le-au băgat în ea, în fine, toți banii pe care un corp de femeie tânără îi poate îndesa în buzunar,
ei bine, după aia o vinde altui proxenet, o româncă ajunge la maxim 4000 de euro, româncele nu sunt ca rusoaicele, alea sunt marfă exotică, orice spaniol ar vrea o curvă rusoaică în casă, numai să vadă toți cum vorbește ea spaniola cu accent rusesc, cum e ea misterioasă și erotică în sine, o curvă rusoaică e produs de lux, să o iei de nevastă ca să o salvezi din bordel (un altfel de biznis) te poate ajunge la mai bine de 10.000 de euro, dacă mai are și studii deja vorbim despre sume astronomice,
nici măcar nu i se spune una ”puta rusa”, cum i se spune unei românce ”puta rumana”
dar să le vedeți pe brazilence, visul oricărui bărbat care merge și plătește curve, noi nici măcar nu am avut nevoie de cuvânt pentru bărbatul care merge la curve, probabil că i-am spune ”jmecher”, ei bine, toți își doresc brazilence, cică le miroase pielea a Copacabana, cică pe sub piele nu au mușchi, cică au viori, pui mâna pe curul lor și îți tremură adeneul din măduva spinării de emoție, cică e ca și cum ai călări un cal de aur,
curvele românce sunt muncite, sunt sărace, ele nu au dansat niciodată, poate la nunta lor să fi dansat vreun bețiv la horă, dar acelea sunt timpuri care au încetat să mai existe, româncele nu au ritmuri de salsa pe sub piele, ele aveau ieri ochiul vânăt, azi și-a acoperit pielea de pe față cu un strat gros de fond de ten, parcă nu se mai cunoaște așa de tare, bărbaților nu trebuie să le fie milă de femeile pe care le folosesc, trebuie să fie o relație impersonală, eu plătesc, tu stai, româncele fac ce li se spune, fac TOT ce li se spune, nu se revoltă, în cultura noastră nu se revoltă nimeni, cum ar fi să se revolte tocmai femeia asta de la Buzău
proxeneții zidesc de cel puțin 20 de ani Ane în zidurile Europei, zidesc femei păcălite, fete răpite, nu v-ați întrebat niciodată de ce nu dispar băieții, nu?, doar Anele se zidesc, ele sunt folosite, apoi dispar, sunt incomode, îmbătrânesc, generează doar cheltuieli, nu le-a cumpărat nimeni ca să se căsătorească cu ele, ele dispar de nici nu le mai știe nimeni, Fifi?, Fifi și mai cum?, nu știe nimeni numele lor adevărat, Fifi dispare cu tot cu corpul ei pe care atâtea armate de bărbați mizerabili au ejaculat, uneori 20 de bărbați pe zi, un singur corp, Fifi nu mai e, dar autobuzele aduc zilnic zeci de Fifi către peninsulă
Românca e ieftină, 30 ”completu”, 20 ”francezu”, e la îndemână, e docilă, a uitat de copilul de acasă, a uitat de mătușă, le-o fi trimis bani de câteva ori, tot prin șoferii aceia blestemați, banii de cele mai multe ori nu ajung niciodată, femeile acestea au nevoie de cure susținute de dezintoxicare, de asistență psihologică, au nevoie de ajutor
AJUTOR!!!
strigă corpul lor în brațele fiecărui bărbat care plătește pentru ele, dar bărbații ăia au venit la ele cu altă treabă, ei au plătit ca să ejaculeze, nu să salveze,
dar unii chiar salvează, chiar ajută, femeile acelea se recuperează și apoi vorbesc,
mărturiile lor sunt mărturii din infern
atât cât își mai amintesc și ele din ororile pe care le-au trăit în fiecare zi
banii justifică tot, banii sunt un produs al corpului, nu-i așa că nu v-ați gândit niciodată?
banii corpului femeii sunt ai peștelui, ai rețelei,
banii câștigați de curva tristă lipsită de imaginație erotică, ajung în buzunare largi prin Parlament
diaspora trimite bani acasă la noi
peștii trimit bani acasă la ei, banii peștilor ajung sus, sus de tot, ajung în ministere și prefecturi, banii peștilor toarnă miere în urechile politicienilor care nu văd, nu aud și nu știu
Femeile din rețelele de prostituție au îmbogățit mulți bărbați în toată lumea și din toate timpurile. Femeile sunt ieftine și cineva le poate deține. Dacă facem abstracție de istituția sclavagismului, despre câte femei se poate spune în istorie că au ”deținut” bărbați? Despre câți bărbați din istorie se poate spune că NU au deținut femei. Iar dacă nu putem face abstracție de sclavagism, să o spunem pe șleau: pentru bărbați sclavagismul a fost un accident istoric, pentru femei o stare de spirit. De la sclavagismul religios, ideologic, social, s-a ajuns la un adevărat sclavagism antropologic.
De ce încă suntem într-o formă sau alta de sclavagism? Pentru că educația a fost inventată și făcută de bărbați, în ciuda paradoxalei situații în care femeia este cea care îi educă și pe băieți și pe fete. Dar mamele sunt ele însele produsul cultural al unei societăți, ele au avut o altă mamă care a învățat-o faza cu capul plecat, sabia nu-l taie, a avut niște manuale, cântece și poezele, a avut cel mai probabil un preot prin preajmă, care i-a explicat că el e capul și ea e gâtul. Metaforă de rahat pentru o mentalitate de rahat. Aceste mame perpetuează de 4000 de ani încoace statutul de inferioritate al produsului feminin în raport cu cel masculin: forță, politică, finanțe versus natură, instabilitate, fragilitate.
dacă scriu despre violențele de tot felul la care sunt supuse femeile, nu înseamnă că m-o bătut bărbații. Dacă scriu despre zecile feluri de violuri la care sunt supuse femeile, nu înseamnă că am fost violată. După cum nici Shakespeare nu a fost niciodată prințul din Danemarca, sau Romeo, sau orb ca Regele Lear.
pentru că sunt violuri cu vorba, violuri cu privirea, cu mintea, un bărbat, privindu-te, te poate viola în mii de feluri într-o singură zi, te poate viola cum vrea el, de câte ori vrea el, fiindu-ți coleg de birou, vecin, tipul de la peco. Nu! Pe mine nu m-a violat nimeni, nu m-a bătut nimeni. Dar sunt femeie și sunt alături de FEMEILE românce din Europa. Curve sunt toți clienții care nu sunt capabili să interacționeze cu o femeie ne-sclavă, cu o femeie liberă. Curvă este fiecare bărbat, însurat sau nu, care înainte de a ajunge acasă trece prin poligon: acolo, la ieftineală, la botul calului, la 20, 30 de euro! Ei sunt curvele Europei. Toate aceste armate de bărbați ieftini și frustrați și lipsiți de umanitate, mutilați de sexualități pe care nu le înțeleg.
Curve sunt toți proxeneții, toate gunoaiele corupte din ssitemul aparatului de stat, din politică, din poliție. Toți sunt CURVE!
Scriu pentru că mă doare sufletul de fiecare dată când merg cu femeile din asociația mea și cu Crucea Roșie, să le ducem pături iarna, când stau în frig. Pentru că am făcut voluntariat în închisori și i-am văzut pe pești. Pentru că văd graffiti pe care scrie ”putas rumanas”, pentru că am o prietenă care a scăpat din infern.
Am cunoscut în Granada femei care sunt nevoite să se prostitueze. Este o lume pe care nu vă doriți să o cunoașteți. Nici clientela acestor femei nu le cunosc poveștile. Nici nu e nevoie, ei au nevoie de un obiect pentru care plătesc. Își fac treaba și pleacă, nu au curiozități, nu au nevoi.
Am fost în închisorile în care stau proxeneții, cu toții nevinovați, dacă este să îi asculți. I-am privit, am stat de vorbă cu ei, i-am ascultat. Nu se vede în privirile lor gradul de bestialitate la care au ajuns. Ce o fi întipărit pe retina lor, numai ei știu, și 20 de ani să aibă timp să își amintească.
Am vorbit cu femeile acestea. Nu e nimic de făcut, nu cred că le mai poate salva cineva
Suntem o nație traficată, ne-au transformat în marfă, ne violează în grup o mână de proxeneți. Nu mai credem că ne putem ridica. Nu mai credem că putem merge înainte. Nu mai credem că putem repara ceva, că ne putem salva viețile. Dar măcar să oprim robineții. Să anihilăm viitoarele sechestrări. Să îi găsim pe cei care racolează fete și femei. Să informăm obligatoriu fetele în licee și femeile la radio, la televizor. Nu de ore de releigie au nevoie copilele noastre! Ci de fotografii cu proxeneți! Și băieții și fetele au nevoie de educație sexuală, de educație emoțională.
Dacă reproșez ceva acestor 30 de ani este implicarea bisericii în educația acestui popor. Rezultatul a fost că ne-au aruncat înapoi în feudalismul de unde abia ne scoseseră regalitatea. Dăscălimea și popimea în sutană a adâncit abisal dezechilibrul dintre femei și bărbați.
Să nu aud că iar îmi spuneți că generalizez, că mi se întunecă logica. Am prieteni preoți, pe care îi ador, pe mulți dintre cei minunați, probabil că nu îi cunosc. Dar nu vă amăgiți, ei sunt excepția. Și de dragul excepției nu ne perimitem luxul să nu generalizăm. Excepțiile tulbură regula. Ei înșiși sunt paria între toți ceilalți! La fel și cu polițiștii, și celelalte bresle pe car enu le mai numesc.
La primul curs de feminism pe care l-am făcut în Spania, mi s-a povestit o pildă pe care o consider fundamentală:
Dacă iei un pui de elefant și îi legi un picior în lanț, încă de la naștere, el va încerca să se elibereze, dar mic fiind, nu va reuși să se elibereze. Pruncia și-o va petrece cu această limitare, care îi va transmite greșit informația că nu mai este nimic de făcut, că lanțul nu va putea fi niciodată rupt, că va fi prizonier pe veci. Dar puiul de elefant va crește și va ajunge să cântărească 3 tone sau 900 de tone, irelevant, oricum, o greutate care să poată spulberă în orice moment lanțul acela și toate lanțurile lumii. Dar elefantul devenit adult nu va mai încerca să lupte contra limitei, nu va mai încerca să se elibereze, va trăit toată viața așa cum a fost învățat în copilărie.
Doar dacă se sperie, doar dacă este în mare pericol, elefantul va descoperi surprins cât de puternic este de fapt, cât de ușor i-ar fi fost să se elibereze înainte, cât de ușoară i-ar fi fost viața, dacă ar fi avut curajul să contrazică lumea în care s-a născut, ar fi fost liber și puternic.
Femeile sunt ca elefanții încătușați: nici nu știu câtă putere au! Nici nu știu cât de libere pot fi!
Libere să aibă copii cu cine doresc, în afara unei căsătorii liber și ipocrit consfințite. Libere să plece dintr-o iubire care se transformă încetul cu încetul, atenție! Întotdeauna încetul cu încetul, în sclavie și abuz pentru femeie. Libere să muncească, să întrețină o casă.România s-a transformat în ultimii ani (din 2006 mai precis) în cel mai eficient exportator de femei în Europa. Nu ne subclasează nimeni, suntem pe locurile 1, 2, 3 și 4, între toate națiile lumii. Datele mele vin din Spania, pentru că este o realitate pe care o cunosc foarte bine.
[Preluare de pe Facebook]



12. - Aug 2, 2019 8:04:00 PM

* Iluzia și necesitatea resetării


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Iluzia și necesitatea resetării
Ciprian Mihali
După constatarea generalizată a falimentului instituțional-politic al României, voci dintre cele mai diferite, de la oamenii simpli și exasperați până la oameni politici importanți, vorbesc despre necesara resetare a statului român.Necesară și imposibilă, să o spunem limpede și ferm. Cel puțin imposibilă printr-o acțiune rapidă și miraculoasă. Sau, să o spunem altfel: dacă ea este pentru o clipă posibilă în această formă radicală, asta nu se poate întâmpla decât la nivelul unei voințe politice hotărâte care face din resetarea statului român programul său politic de durată medie și lungă, asta cu riscul însuși al sinuciderii politice.Altfel, pentru noi toți ceilalți, resetarea statului este încă una din numeroasele iluzii ale indiferenței noastre bine hrănite de spectacolul corupției. „Resetarea” este versiunea postmodern-tehnologică a mitologiei arderii și renașterii ciclice a lumii. Adică ne imaginăm și noi, așa cum își imaginau și stră-strămoșii noștri, că se va produce un miracol care va opri decăderea și coruperea lumii și care, prin ardere, va purifica-o, îngăduindu-i să renască astfel nouă și curată, neprihănită și virtuoasă, pentru încă o mie de ani. În zilele noastre, văzând cum se prăbușește sub ochii noștri un stat sub povara zdrobitoare a corupției, a fraudei, minciunii și mafiotizării, visăm la miracolul care va arde cu piatră pucioasă toate faptele rele, care va înlătura toți oamenii răi și îi va înlocui cu oameni buni, care va face ca instituțiile să funcționeze în serviciul nostru, așa cum se întâmplă în țările cu democrație avansată.Aprigă iluzie este aceasta. Pentru că, așa cum spuneam, singura resetare posibilă acum este una declarativă, sub forma unui angajament politic ferm din partea celor pe care îi vom alege. Altfel, atunci când au avut loc „resetări” radicale ale unui stat bunăoară în anii 30, morții au putut fi numărați cu milioanele.Altă resetare însă nu există decât ca proces de lungă durată, în care noi și cei ce vin după noi se vor angaja cu toată responsabilitatea față de viitor. Statul român a ajuns în această stare după decenii de corupție, tot decenii o să fie necesare și pentru „resetarea” lui. Statul român a ajuns în această stare cu noi, milioane de oameni implicați în evoluția lui, și nicidecum printr-o pedeapsă divină sau extraterestră care l-ar fi afectat fără voia noastră din exterior. Instituțiile statului român s-au corupt și de sus în jos, de către politicienii aliați cu mafioții și protejați împreună de poliție și jandarmerie, dar și de jos în sus, prin felul în care am preferat să ne adaptăm treptat monstruozității lui și să o sporim, în loc să o contestăm în școli, spitale, birouri, primării, administrații.Resetarea – care de fapt e o reformă în profunzime – nu poate fi decât simultană (de sus în jos și de jos în sus) și internă, cu noi înăuntrul lui, cu noi angajați zilnic în reforma statului și nu doar în ziua X la cabina de vot. Dacă de sus în jos e tot mai evident că nu există nicio șansă ca statul român să se însănătoșească atâta vreme cât puterea e deținută de cei care l-au îmbolnăvit, în schimb de jos în sus trebuie să fim tot noi, aceia care l-am corupt, care să-l vindecăm.Atunci când a fost prins ucigașul de copii din Belgia, în anii 90, sute de mii de belgieni au ieșit săptămâni în șir în stradă pentru a protesta împotriva unui stat defectuos care a fost părtaș la crime, forțând conducătorii societății să desființeze instituții, să reformeze statul astfel încât asemenea atrocități să nu mai aibă loc niciodată. La București, doar câteva zeci de persoane au aprins lumânări, iar politicienii își fac calcule cum să se poziționeze mai bine pentru alegerile ce vin.Pasivitatea e cel mai bun combustibil al corupției. Mafioții și aliații lor din televiziuni știu asta.
[Preluare de pe Facebook]





13. - Jul 30, 2019 8:43:00 PM

* URMEAZĂ FAZA PE MANIPULARE

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



URMEAZĂ FAZA PE MANIPULARE
Ciprian Mihali Politicieni, polițiști, interlopi. Trafic de influență, trafic de droguri, trafic de oameni. Aceasta este rețeta puterii locale. În județele înapoiate economic, menținute forțat în evul mediu și stăpânite discreționar de baroni pe care doar cravata și merțanul îi deosebesc de stăpânii de oameni de odinioară, bogăția se face din prostituție, cămătărie și transport de droguri.De doi ani și jumătate ni se dezvăluie încet-încet, uneori accidental, alteori voit, o configurație nebănuită a puterii. Cam tot de atunci începem să aflăm că miza partidelor majoritare nu este guvernarea, ci consolidarea puterii. A puterii politicienilor, polițiștilor (instituțiilor de forță) și a interlopilor. În sprijinul acestora, două categorii de servitori fidelizați cu bani mulți: magistrați și jurnaliști, justiția.Opoziția și societatea civilă trebuie să înțeleagă foarte precis cum arată harta puterii din România. Miza nu este demisia unui ministru sau a unor șefi oarecare, ci destructurarea acestui complex cu complicități foarte profunde și mize financiare enorme, construite pe cei cinci piloni: politic, represiv, mafiot, juridic și mediatic. Fiecare îl implică pe toți ceilalți patru și e apărat de ei.Crimele abominabile din Olt încep să lase să se întrevadă – printre norii grei ai emoției colective, dar și printre perdelele de fum ale manipulărilor mediatico-politice – elemente active ale acestei rețele de criminalitate de care nici politicienii și nici polițiștii nu sunt străini.Ce urmează? PSD va încerca să păstreze la cote înalte emoția colectivă dar deturnând-o, prin canalele sale mediatice proprii, dinspre furia împotriva puterii politice spre mize colaterale și dușmani imaginari. În același timp, abia acum începe producția strategică de minciună oficială, de ascundere a adevărurilor, a marilor mize și a persoanelor cheie. Şi de-abia de acum înainte avem nevoie de luciditate și privire pătrunzătoare, pentru că Puterea s-a vulnerabilizat fără să vrea și va căuta prin toate mijloacele, cu accentul pe „toate”, să se refacă.„Damage control” e numele banal al etapei următoare din acțiunea complexului politică-poliție-mafie-media-justiție.Doliul și furia noastre trebuie să se poată converti în forța unei solidarități prin care să punem capăt captivității României.LE: De verificat aceasta informatie:In direct la Antena 1, din fata casei criminalului, Sorin Ovidiu Balan ii da microfonul unui localnic: "De 10 ani politia din Caracal racoleaza tinere si le duce la Belina ptr orgiile sexuale ale lui Paul Stanescu si Liviu Dragnea.Tot Caracalul stie..."moment in care sare Mara Banica, din studio...si opreste interviul zicand: " hai sa nu politizam"...
[Preluare de pe Facebook]

14. - Jul 28, 2019 1:26:00 PM

* PE CINE POT DERANJA INTERCEPTĂRILE TELEFONICE ?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



PE CINE POT DERANJA INTERCEPTĂRILE TELEFONICE ?

Ancelin Roseti

În afară de hoți, corupți, infractori, în genere, muhaiele pupincuriste și idioiți manipulați, pe cine mai deranjează acele interceptări telefonice, "ascultarea telefoanelor"?
Până să fie băgați la pușcărie infractorii din politică, sadea sau doar in calitate de complici ai altor infractori de tot felul, interceptările telefonice nu deranjau pe nimeni, erau bune. De când, din pricina lor, infractorii au fost puși pe jar, nemaiputandu-și face treaba, interceptările telefonice, înregistrările audio-video au fost anulate, și, prin manipulare, fiecărui idiot român i se pare pusă în primejdie "intimitatea": nu vrea să fie ascultat atunci când îi spune altui idiot rețeta de murături sau până la ce ora a băut noaptea trecută.
 
Aceste interceptări sunt valabile oriunde in lume, la fel ca și colaborarea dintre instituțiile statului, pentru a combate infracționalitatea și pentru a pastra siguranța națională. A fi împotriva lor e ca și cum ai vrea ca propria-ți gardă de corp să-ți asigure paza, să-l împiedice să ajungă la tine pe necunoscutul care te amenință cu moartea, dar fără să stea după tine, fără să știe cu cine și când te întâlnești, fără să știe cu cine vorbești la telefon, iar, la o adică, criminalul care te amenință, conform "legii" să fie anunțat: "Vezi că, de mâine, vom asculta telefonul și te vom prinde. Te rugăm să nu telefonezi". Atunci când toate acestea ți se par corecte, nu te poți numi decât idiot, dar mare, nu așa.
Aceste interceptări, oricum, există, fiindcă nu se poate fără ele. Problema e că în cazul infractorilor, fiindcă asta s-a dorit, nu mai pot fi folosite ca probe incriminatorii în instanță.
P.S. Eu, de pildă, nu sunt absolut deloc deranjat de faptul că mi s-ar putea asculta telefonul. De ce? Fiindcă nu sunt infractor, nu fac aranjamente, nu trag sfori, nu fac absolut nimic care să contravină legii -- și nici nu stau pupincurist pe lângă alții, "susținându-i", strigându-le "nevinovăția" pentru ca atunci când vor ajunge la putere sau pe cai mari să facem împreună ceea ce astăzi acuzăm la alții sau numai pentru a-mi da și mie întru ronțăială un cât de mic os avantajos, dacă nu prosper.
[Preluare de pe Facebook]

15. - Jul 27, 2019 11:18:00 AM

* Despre lene, nepăsare și fete moarte

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Despre lene, nepăsare și fete moarte
Angela Tocilă
O asemenea oroare se putea întâmpla doar pe timpul unei conștiințe colective în plină eroziune, aflată într-o stare de nepăsare izvorâtă din prostie și lașitate, fără să fie animată câtuși de puțin de vreo rămășiță de instinct de a sări în ajutorul unei alte ființe umane, a cărei viață depinde poate de un mic și neînsemnat gest al tău.
Eroziunea conștiinței colective este terenul fertil pentru apariția politicienilor de cea mai joasă condiție, așa cum se întâmplă acum în România și nu numai. O nevoie disperată de validare individuală izvorâtă din infatuare, din dorința de a-i domina pe ceilalți, știind, dar neacceptând. că le ești inferior, exercitându-ți prerogativele pe care ți le-ai însușit într-un fel sau altul, convingând lumea nu că meriți neapărat să te voteze, ci că nu găsește unul mai bun decât tine. Pentru că nu toată lumea are stomacul unui politician de a sta cocoțat într-un post care-i oferă legitimitate și putere asupra celorlalți, fără să aibă însușirile sau calificarea prin care să merite cu adevărat să-i conducă pe alții. Acești oameni de joasă condiție intelectuală și morală nu au alte criterii de selecție în afară de afinitățile familiale și infatuarea de a-i face pe alții să le fie datori pe veci.
Pe noi, amatorismul ne omoară. Suntem amatori în tot ce facem. Noi suntem ăia care repară locomotivele cu sârma și ne credem inventivi și nucleul universal de unde izvorăște înțelepciunea. În realitate, suntem niște indolenți cântând la fluier, cărora ne place zeama lipicioasă în care ne ducem existența printre văicăreli și oftaturi, dureri reale sau imaginare, o țară de bolnavi cronici de lene care își fac statui pe care scrie ”Măcar mi-am văzut de treaba mea!”. 
Credeam că amatorism e atunci când Consulat fiind într-o țară străină, având oaspeți doar consuli onorifici și atașați culturali de ziua țării tale, tu le oferi un spectacol jenant cu șase dansatori de muzică populară, care ar trebui să fie perechi fată cu băiat, însă tu n-ai găsit trei băieți în toată Austria și a trebuit să îmbraci o femeie în bărbat, apoi să servești oaspeții simandicoși, dar dornici să găsească ceva de admirat la tine, cu sarmale aproape sleite, pe care le-ai încropit cu o mână de emigrante, ca să furi banii de protocol. Tu, care nu ai merita să fii secretară de consulat, ci vânzătoare la magazinul mixt din satul tău natal, dar ai avut bag seama, un unchi mai pilos sau un futălău mai coios, un pic de noroc și, iată, te suiși în copac.
Uite că amatorismul celor angajați pe viței, euro sau pur și simplu pentru că sunt odraslele, neamurile sau amantele cuiva, ucide. Ucide în serie în fața unui neam năuc, care se întreabă cum s-a putut ajunge aici. Uite, foarte simplu: pentru că cei mai multora dintre noi ne place și acum sistemul de supraviețuire cu care ne-am obișnuit sau pe care îl aveam în genă. Pentru că mulți dintre noi și-ar angaja pilele și neamurile, chiar dacă-s proaste bâtă. ”Îi dăm noi pe brazdă!”. Pentru că mulți dintre noi am și făcut-o deja, cel puțin o dată.
[Preluare de pe Facebook]
16. - Jul 24, 2019 6:43:00 AM

* Interpretarea unei radiografii sumare

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Interpretarea unei radiografii sumare

Virgil Ianţu
In ultima perioada am umblat prin mai multe locuri din tara. Timisoara, Cluj, Sibiu si am avut si cateva zile petrecute la mare. Am intrat in muzee, am batut strazile, terasele, parcurile, imprejurimile, natura si in cele din urma, plajele de la noi.
In toata aceasta perioada am facut o radiografie sumara a ceea ce am simtit din interactiunea cu locurile, dar mai mult decat atat, cu oamenii. 
Da, am vazut in mai multe cazuri pusti de 17 ani, cu parul gelat si tata bogat, purtand tenisi de 800 de euro si band sampanie care costa cat o Dacie, inconjurati cu obedienta vadita de altii mai putin dotati, dar dispusi sa rada la glume proaste pentru cateva ore de atentie si de bautura gratis. Mai trist este ca am vazut si fete foarte tinere si frumoase care faceau parte din aceeasi categorie de mai sus. 
Am vazut si adolescenti care fumeaza narghilea in deschidere, poate o electronica, mai apoi apeland la tigari normale. Am vazut si domnite pentru care rezervele de silicon si botox ale tarii nu vor fi niciodata de ajuns, cum pentru cei ce le insoteau, steroizii se servesc de trei ori pe zi si o data seara. 
Am intalnit si servicii slabe, mizerie in natura si lipsa de bun simt. Nevoit fiind de imprejurari, am trait si o experienta, pardon, doua, intr-un superb tren particular intre Constanta – Bucuresti - Constanta care circula fara aer, punct. Nu ma refer doar la aerul conditionat, ci la o simpla ventilatie, aerisire, orice. Ma simteam ca intr-un film in care eram rapit si dus cu forta intr-o baie turceasca in care nu ma asteptau niste sefi ai vreunei bande, ci doi copii, unul cu telefonul dat la maxim pe un joc ce avea o muzica repetitiva comparabila cu picatura chinezeasca si altul care cu castile pe urechi canta tare ceva gen trap romanesc cu injutraturi.
Fata in fata la un metru aveam imaginea a doi tineri ce s-au pupat tot drumul si indelung. Frumos, romantic dealtfel, chiar erau doi baieti draguti. 
Acum vine momentul unui DAR... 
Pe langa toate aceste experiente greu de dus pentru un om cu educatie, am avut marea bucurie sa intalnesc locuri superbe, orase ingrijite, cu oameni carora le pasa de orasul si comunitatea in care isi petrect viata. Mi-am spus de multe ori, „Uite ca se poate!” Imi zambea fata cu gandul ca sunt in Romania si ma simt ca in Germania, Austria, sau Spania. Chiar si la mare, am avut placuta surpriza sa gasesc locuri decente ca pret si foarte civilizate, servicii bune, oameni educati si bun simt. 
Da, din pacate aceste locuri sunt prea putine fata de cat ne-am dori, poate ca proportia bunului simt este mult prea mica in comparatie cu cea a lipsei de respect pentru orice, dar cred ca exista un fond bun de plecare, pe care trebuie sa construim in fiecare zi cu noi si cu ceilalti. Atitudinea noastra in fata lucrurilor care nu ne plac si ne deranjeaza trebuie sa fie ferma. Nu trebuie sa ii acceptam in jurul nostru pe cei ce vorbesc prea tare intr-un spatiu public si trebuie sa le atragem atentia. Nu trebuie sa ii rasplatim cu „bacsis” pe ospatarii care nu au nici cea mai mica bucurie in a te multumi pe tine, client, doar de jena sau de teama ca se prinde de noi vreun blestem. Nu trebuie sa mai urce nimeni, dar absolut nimeni intr-un tren care merge ilegal in acele conditii, doar pentru ca noi avem treaba sa ajungem undeva. Asta e momentul in care trebuie sa ne sacrificam propriul program, propriile interese si sa ne cerem drepturile. Nu am nici de ce sa asist la un film aproape xxx, de doua ore si jumatate, oricum mult prea lung, ci trebuie sa il intrerup cu respect, dar cu fermitate.
Sunt lucruri pe care noi trebuie sa le facem, noi cei cu carte, educati, crescuti in respect si bun simt, chiar daca renuntam la propriile interese de moment. 
Eu am gresit in multe randuri rasplatind diletantismul si nepasarea, am ignorat si lipsa bunului simt, gandindu-ma ca voi fi judecat, culmea, tot eu, ca voi crea o atmosfera tensionata sau ca voi lasa o impresie neplacuta. Am gresit, dar asa cum eu ofer respect, am grija sa nu deranjez, imi cer scuze daca o fac, muncesc cu mine sa devin si mai bun pentru mine si pentru ceilalti, asa am nu dreptul ci datoria sa le cer celor din fata mea aceleasi lucruri, care tin de fapt de normalitate, altfel noi vom fi tot mai putini si lumea va fi a lor, nu a noastra.
[Preluat de pe Facebook]
17. - Jul 20, 2019 7:57:00 AM

* Nu sunt ateu

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Nu sunt ateu!Mihai Bendeac
Nu sunt ateu!Din contră ... Am studiat cât am putut fizica cuantică. Depresia cu care trăiesc de o viață mă împinge la întrebări și căutări. Aceste căutări m-au dus, repet, la fizică, istorie, chimie, filosofie, religie. Conluzia mea? Divinitatea există. Punctul incipient. Generatorul infinitului (considerăm infinitul ca unică și incontestabilă constantă). Dar ia în considerare, totodată, ORICE formă de religie ca fiind o manipulare jegoasă.Consider că decizia mea de acum 15 ani de a renunța la religia ortodoxă în care am fost botezat, a fost o decizie bună. Mi-e milă de credincioșii ortodocși. Părerea lor despre Dumnezeu este jignitoare. O divinitate cretină, absurdă, veșnic îmbufnată, oricând dorea să pedepsească, să-i facă rău de ea, să-i blesteme pe generații întregi pentru o "greșeală" a cuiva ... Așa dobitoc ?! Dacă asta ar fi divinitatea, mă piș pe ea. Sunt mai bun. Și i-aș transmite că vreau neapărat în Iad.Dar ... "Divinitatea", "Creatorul", "Punctul incipient", "Karma Lord" -ul meu ar fi râs cu lacrimi la acest episod. Mi-e milă de voi. Și de teama voastră imaginară față de un Dumnezeu care, în vechiul testament, pune un haos de lupi pentru a ucide niște copii ...
Eu cred în lucruri simple, nu în religii. Cred în bunătate, în milă față de orice ființă, în dreptate. Asta e religia mea.Nu mai caut răspunsul. Am aflat acum câteva luni. Acum, am un singur gând ce mă ajută să lupt cu această boală sinistră numită depresie: să aduc bucurie. Prin profesia mea. Visez artă de când mă știu. Și mi-am sacrificat totul pentru ea: viață, familie, sănătate. Fă ce iubești până te omoară. Altminteri, mori acum.[Preluare de pe Facebook]




18. - Jul 19, 2019 1:39:00 PM

* TROTINETELE ELECTRICE, O FALSA PROBLEMA

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



TROTINETELE ELECTRICE, O FALSA PROBLEMA
Alexandru Ghillis

Au in intrat nu demult in malaxorul urii unora, poate speriati de o fantezista concurenta pentru afacerile lor, bietele trotinete electrice, care au inceput sa se inmulteasca rapid printre cei tineri, dar si mai putin tineri, in ideea de a incerca sa scape cu totii de cosmarul circulatiei auto de pe strazile si bulevardele marilor orase. Atat de la noi, cat si din restul Europei. Sa fie cumva si o veche tactica de abatere a atentiei „prostimii” de la alte probleme nepopulare aflate in desfasurare sau urmeaza sa aiba loc?
Fiindca vad ca li se tot cauta „nod in papura”, trebuie spus ca trotinetele electrice necesita acordarea aceluiasi statut ca si pentru clasicele biciclete, skateboard-uri, role si alte noi device-uri asemanatoare. In functie de momente, vitezele acestora depind si se regleaza de catre utilizatorii lor, care au toata raspunderea pentru a asigura o circulatie urbana civilizata, fara a-i leza pe partenerii de trafic sau pe pietoni.
Pentru ceea ce voi afirma in continuare, s-ar putea sa fiu (gresit) acuzat de idei neo-marxiste, de revenire la blamatele solutii ceausiste, desi toate acestea sunt foarte departe de mine, fiindca  le-am suportat din plin, scrasnind din dinti, pana la sfarsitul lui 1989.
Cred ca singura solutie fezabila, la ora actuala, pentru a se asigura o circulatie fluenta, normala, civilizata, pe strazile si bulevardele oraselor noastre (si ma gandesc, in primul rand, la Bucuresti), ar putea fi: (1) suplimentarea corespunzatoare a mijloacelor de transport in comun si cresterea gradului de confort al acestora, (2) restrictionarea adecvata [in urma unui referendum]  a circulatiei mijloacelor auto de familie, care acum sufoca de-a dreptul traficul urban, la orice ora a zilei.

Numai prin asemenea  masuri drastice, precis nepopulare - mai ales  printre numerosii nostri automobilisti particulari - ar fi posibila o minima rezolvare a traficului urban. Marea rezolvare ar fi intretinera constanta a cailor de rulare, sistematizarea si modernizarea lor, crearea altora noi. In cazul Bucurestiului, primaria sa generala trebuie, in primul rand, sa investeasca in asemenea masuri de prima urgenta grosul banilor din bugetul ei, decat sa se intreaca fara folos imediat cu fostul dictator in ridicarea unor constructii faraonice, in dauna asigurarii unui standard ridicat al traiului pentru populatie, conform secolului XXI. 
19. - Jul 19, 2019 8:12:00 AM

* Eu nu sunt jurist. Pentru mine lucrurile sunt simple.

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Eu nu sunt jurist. Pentru mine lucrurile sunt simple.
Dana Hering
Iohannis putea declansa referendumul pe justitie cu mult inainte de 26 mai. Putea sa evite decapitarea DNA si a Ministerului Public, represiunea din 10 august, infiintarea sectiei SS, confiscarea institutiei Avocatului Poporului, acapararea CCR de alde Stan si Deliorga si toate mizeriile care s-au intamplat din 2016 incoace fiindca niste hoti au ajuns in Parlament, hotarati sa-si scape pielea.N-a facut-o. A lasat sa curga toate manevrele, sa fie golita functia prezidentiala si a pasat strazii responsabilitatea statului de drept. In ciuda tuturor semnalelor date de societatea civila si de cetateni, n-a riscat o suspendare. A ales momentul referendumului doar cand a fost sigur ca nu se mai poate intampla. Convenabil, omul numit de el la CCR era in concediu. Probabil n-ar fi contat, oricum intrebarea era prost formluata iar unanimitatea CCR dovedeste niste tehnicalitati la care nu ma pricep. Nu stiu nici de ce nu a fost corecta intrebarea sau de ce nu a fost pusa de specialisti intr-o formulare care sa nu lase loc interpretarilor. Si iata cum banuiala ca presedintele a folosit institutia referendumului ca pe o casa de sondaje s-a adeverit.Cetatenii si-au facut din nou datoria. Au stat la cozi ore in sir, pe frig si ploaie, au votat in numar mare si au spus cu subiect si predicat ca s-au saturat de hotie si coruptie. Dupa care vine CCR si spune ca vointa exprimata fara dubiu prin vot direct a peste sase milioane de oameni afecteaza <<în mod nepermis, exercitarea puterii publice în favoarea/ beneficiul cetăţenilor.>> Fiindca puterea publica e, nu-i asa, a politicienilor pentru care strada si vointa poporului nu a contat vreodata cand vine vorba de privilegiile lor. E cireasa pe tortul unui stat care a esuat in toate institutiile.Asta e ceea ce am inteles eu, om fara studii juridice, cu acces la internet. In Romania, timp de treizeci de ani, dispretul fata de cetatean a fost ridicat la rang de politica de stat. Ceea ce vad eu, insa, e ca dincolo de manevrele politice, de jocurile de culise si de manariile in interpretarea legilor, aruncarea in derizoriu a vointei populare este un fapt care nu va mai ramane fara consecinte.
[Preluare de pe Facebook]

20. - Jul 16, 2019 7:50:00 PM

* TREBUIE SA-I FIE CLAR ORICUI

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



TREBUIE SA-I FIE CLAR ORICUI!
Alexandru Ghillis

Scria zilele trecute jurnalistul Ancelin Roseti intr-o postare pe Facebook si apoi preluata pe <Jurnalism independent. Total independent>:
Citez: „Cineva, cu spirit de turmă, în seara aceasta, chiar mă obliga să fiu fericit, să sar în sus de bucurie, din raţiuni patriotice, din dragoste de ţară... Mi-a explicat cum stau lucrurile cu patriotismul... Ce mai...!, nici cei din linia întâi nu s-au jertfit cât se jerfea el de bucurie. Când l-am întrebat dacă ar fi de acord ca 10% din venitul său lunar să fie oprit pentru a contribui la pregătirea/antrenamentul Simonei Halep – adică pentru a-şi spori "mândria de a fi român" –, a pus patriotismul în cui, a dat cu el de gard, i s-a stins bucuria, a spus că gândesc în clişee.” (https://jurnalism-independent.blogspot.com/2019/07/inseamna-fapte-nu-galerie-vrei-sa-fii.html).  Eu voi merge pana la capat, incercand sa pun punctul pe <I>.
Trebuie sa fie clar pentru oricine – si pentru totdeauna – ca excelenta tenismena Simona Halep este o sportiva profesionista si, ca orice sportiv profesionist, pentru ea tenisul este principalul sau mijloc de trai. Al ei si, implicit, al familiei sale. Desigur, un trai pe masura performantelor! Acestea-s rodul puternicei sale ambitii si a nenumaratelor ore de antrenamente epuizante, dedicate tenisului, pentru a se bucura de cele mai bune rezultate, in final materializate in bani. Multi bani!
Ca atare, pe langa obligatiile sale, identice oricarui cetatean roman, de a-si achita toate darile legale catre stat, deja celebra campioana este complet libera de a face orice fel de investitii profitabile familiei – care sa creeze si posibile locuri de munca pentru alti cetateni – ori sa initieze acte de caritate. Astfel ca Simona Halep nu are niciun fel de alte obligatii fata de nimeni. Absolut toate rezultatele formidabile obtinute de ea sunt numai si numai roadele muncii sale! Da, este o mare sportiva romanca, ajunsa sa fie recunoscuta si apreciata pe plan international, pana la cele mai inalte niveluri!
21. - Jul 15, 2019 8:58:00 PM

* Un rateu in publicitate mascata?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Un rateu in publicitate mascata?
Alexandru Ghillis
Nu mica mi-a fost surpriza intr-una din serile trecute, vazand in coltul bulevardului bucurestean, unde imi am locuinta, un taxi galben in asteptare de clienti si, alaturi –  la mai putin de un metru – pe trotuar, patru trotinete electrice, dintre care trei azvarlite alandala pe jos si doar una ramasa la verticala. Desigur ca fusesera lasate cuminti de o firma, pentru a fi inchiriate de amatori cu ajutorul telefoanelor mobile.
Ma uitam curios la taximetristul care statea impasibil la volanul Loganului sau galben si parca toata atitudinea ilustra statutul sau de invingator asupra dusmanului (trotinetele). Era, cred, un suporter ori unul dintre numerosii taximetristi care au populat recent Piata Victoriei, in fata Guvernului si s-au declarat vocal, cu surle si claxoane, impotriva concurentei (legale!) din partea firmelor de ridesharing si, mai nou, a celor a trotinetelor electrice. Care, vezi Doamne, le iau eventuala clientela si-i aduc pe ei, sarmanii, la “sapa de lemn”!
Nu vreau sa sustin ca omul asta era neaparat autorul barbariei din dreptul masinii sale, dar se folosea evident de ea. Fiindca, de n-ar fi fost asa, ar fi putut sa gaseasca un alt loc de parcare pentru a prelua clienti. Dar nu, el exploata in tacere jalnica imagine creata, probabil in ideea nefericita ca e si asta o forma de publicitate.
Putin mai tarziu, cam peste circa o ora, vedeam din balconul apartamentului scena dezolanta, care era neschimbata. Nici urma de clienti dornici sa ia taxiul. Apoi, nu m-a mai interesat! Era tarziu.
22. - Jul 14, 2019 7:23:00 AM

* Patriotismul înseamnă fapte, nu galerie!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Patriotismul înseamnă fapte, nu galerie!

Ancelin Roseti

Am observat că foarte mulţi nu fac distincţia între a fi fanul cuiva, sau a fi pasionat de un sport, şi sentimentul patriotic – le confundă. Aceştia îşi consideră strigătele "Gol!", "Hai Simona!", "Hai România!", "Hai Steaua", "Hai ceva care să fie românesc!" (ţuica, bunăoară!!!), drept acte de vitejie, gesturi eroice prin care îşi apără şi-şi iubesc ţara (limba ei, nu – ea este duşmanul României). 
Cineva, cu spirit de turmă, în seara aceasta, chiar mă obliga să fiu fericit, să sar în sus de bucurie, din raţiuni patriotice, din dragoste de ţară... Mi-a explicat cum stau lucrurile cu patriotismul... Ce mai...!, nici cei din linia întâi nu s-au jertfit cât se jerfea el de bucurie. Când l-am întrebat dacă ar fi de acord ca 10% din venitul său lunar să fie oprit pentru a contribui la pregătirea/antrenamentul Simonei Halep – adică pentru a-şi spori "mândria de a fi român" –, a pus patriotismul în cui, a dat cu el de gard, i s-a stins bucuria, a spus că gândesc în clişee.
Oare câţi dintre "patrioţii" aceştia ar fi, la o adică, de acord cu o astfel de iniţiativă şi câţi ar spune/gândi: "Dar ce treabă am eu cu ea? Ce îmi dă mie ceva din ce câştigă?" Nu că ar fi o gândire rea, dar ce facem cu gargara patriotică?
Și încă o problemă nu-mi dă pace: cum se face că ne mândrim (nu-i rău!) numai cu sportivi? Cam pe când avem de gând să ne mândrim și cu vârfurile altor domenii, cu Constantin Brâncuși, cu Victor Brauner, cu Sergiu Celibidache, cu Dan Grigore, cu Mircea Eliade, cu George Emil Palade, cu Panait Istrati, cu Tristan Tzara etc. – sau chiar numai cu valorile naționale, care nu au cucerit culmile lumii? Lipsa mândriei noastre să aibă drept cauză faptul că în biblioteci, în librării, în sălile de concert, în muzee, în galeriile de artă, în laboratoare nu pot fi aclamate aceste valori – "Hai Cioran!", de pildă?
Băgați-vă mințile în cap, stimați "patrioți", lăsați strigăturile în seamă fanilor! – patriotismul înseamnă fapte, nu galerie.
[Preluare de pe Facebook]
23. - Jul 13, 2019 3:53:00 PM

* Intelectualii fara misiune

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Intelectualii fara misiune
Ciprian Mihali
Nu e zi in care sa nu-mi propun sa contribui putin la optimismul si la speranta celor care mai au rabdarea sa ma citeasca. Nu e zi in care sa nu ma gandesc ca avem, ca intelectuali publici, datoria de a gasi intelesuri lucrurilor si intamplarilor din jurul nostru si de a le face accesibile si celor care cauta, asemeni noua, sa inteleaga incotro mergem.Dar nu e zi in care sa nu fiu sfasiat intre doua constatari: pe de o parte, marturii precum cea a lui Cosmin Naluca, vorbindu-ne despre ruina in curs a unei tari si despre efectele ticalosiei, coruptiei si prostiei, efecte care incep sa se cuantifice in morti, mai ales printre cei saraci si neajutorati.Pe de alta parte, niste exaltati (intelectuali sau ce or fi ei) ne vorbesc de pericolele care ameninta patria noastra din partea tuturor "ismelor" imaginare si de urgenta nevoie de revenire la traditiile medievale, singurele ramase pure si neafectate de efectele devastatoare ale modernitatii. Cica tot ce e modern ne-a facut sa ne pierdem trupurile si sufletele; pana si rata mare a esecului la bacalaureat s-ar datora actiunii devastatoare a moravurilor moderne asupra familiei traditionale.Si atunci realizezi schizofrenia care cuprinde o societate care nu a fost niciodata mare iubitoare de ratiune, de logica, de claritate si de argumentatie. O societate in care o mana de intelectuali modesti, dar plini de sine, traiesc in lumea imaginara a propriilor fantezii si frici, acuzandu-se unii pe altii de tot felul de tradari ale religiilor lor, iar o societate intreaga e complet debusolata si lipsita de unelte mentale care sa o ajute sa se regrupeze, sa se mobilizeze si sa se orienteze intr-o directie pozitiva spre viitor.În tot acest timp, oameni care nu au timp de lecturi nici din Parintii Bisericii, nici din Parintii socialismului sau ai liberalismului, se inghesuie inuman in trenuri, in spitale sau pe sosele, cu singura speranta de a ajunge acasa sanatosi, chiar daca nu i-au citit pe poetii medievali sau pe teoreticienii contemporani ai dreptei si stangii.Intelectualii, atatia cat vor fi fiind, prefera galceava din varful buzelor si like-ul responsabil intre doua postari cu tablouri, cladiri celebre sau texte in limba engleza. Nu e cazul sa produca proiecte, idei, sperante sociale, sa participe la dezbateri publice care sa priveasca viitorul societatii, solidaritatea si responsabilitatea intergenerationala, ideea de dreptate sau de bine public. Misiunea lor s-a incheiat cu mult inainte de a incepe vreodata.
[Preluare de pe Facebook]

24. - Jul 13, 2019 7:02:00 AM

* ACEST LUCRU (3,5 x)

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



ACEST LUCRU (3,5 x)
Ciprian Mihali "E foarte bine ca doamna Kovesi este aici. E foarte bine ca a fost invitata, dar eu am spus si repet ACEST LUCRU. Opinia mea personala e ca fiecare trebuie sa isi lamuresca anumite LUCRURI atunci cand candideaza pentru o functie si ACEST LUCRU va fi si in beneficiul domniei sale.Atata timp cat exista aspecte legate de domnia sa, eu personal nu cred ca e oportuna o sustinere.Fiecare avem dreptul la opinie, daca aceste opinii sunt divergente, ACEST LUCRU nu este neobisnuit. De fiecare data am spus ca atunci cand cineva accede pentru o functie nu trebuie sa aiba semne de intrebare si nu ma refer aici doar la doamna Kovesi, ci la oricine ar vrea asta.Stiti foarte bine ca doamna Kovesi a fost revocata de un ministru care facea parte din guvernul pe care il conduc si sustin ceea ce am sustinut si atunci", a precizat Viorica Dancila.
_________________________________Stiu ca e criza de subiecte in lumea virtuala odata cu venirea verii. Stiu ca suntem totusi obositi de la ineptiile cotidiene ale doamnei VVD. Dar e ca o datorie pentru noi, oameni lucizi si cu un dram de inteligenta, sa veghem la sanatatea limbii române, sa nu ne lasam coplesiti de primitivismul exprimarilor acestei doamne, care denota grave carente si de educatie, dar si de logica. Pur si simplu nu putem avea incredere ca cineva poate conduce guvernul Romaniei cata vreme nu stapaneste capacitatea de a formula corect o idee, de a lega doua propozitii cu sens intre ele.De aceasta data, sa luam cateva expresii:1) "Fiecare trebuie sa isi lamuresca anumite lucruri atunci cand candideaza pentru o functie". Ce Dumnezeu inseamna asta? Ce lucruri sa isi lamureasca? Ce fel de formulare e asta? Sa isi lamureasca siesi, in mintea lui, pentru el insusi? E o chestiune de introspectie, de analiza a constiintei sau e o nevoie publica de clarificare? Nici macar nu sunt convins ca "a-si lamuri" este foarte corect spus in limba româna. Asa cum e responsabila de bugetul tarii, doamna VVD trebuie sa fie responsabila si de claritatea si univocitatea exprimarilor sale. Expresiile gresit folosite pot declansa - la nivelul sau de responsabilitate statala - razboaie, conflicte, suferinte.2) "Atata timp cat exista aspecte legate de domnia sa". Dar asta ce inseamna? De fiecare dintre noi exista un milion de aspecte care sunt legate, noi suntem cu totii legati de diferite aspecte. Si cred ca si de doamna VVD sunt nenumarate aspecte care sunt legate. Dintotdeauna si pentru totdeauna exista aspecte legate de fiecare dintre noi. Legate strans ca un coc, legate usor ca o brosa si chiar dezlegate, ca ideile ce zburda aiurea. Omul e multimea aspectelor sale. E mai clar asa?3) "Atunci cand cineva accede pentru o functie nu trebuie sa aiba semne de intrebare". Dar, nu va suparati, semne de exclamare poate sa aiba? Dar alte semne de punctuatie?In ce imprejurari si cu ce inzestrari intelectuale ajunge cineva sa vorbeasca in halul acesta? Cum se poate ca tot ce s-a facut in logica de la Aristotel pana azi sa fie dispretuit cu atata furie? Cum se poate ca limba romana sa fi ajuns o povara atat de blestemata?Suntem condamnati sa ne suiere mintile tot mai ascutit, ca si cum ar trebui sa ascultam cantecul sirenelor analfabetismului si inculturii. Nimeni nu pare sa fie capabil in acest moment sa puna capat agoniei limbii romane, provocate de aceasta putere eliberata in sfarsit din chingile logicii si gramaticii.
[Preluare de pe Facebook]

25. - Jul 11, 2019 7:47:00 PM

* Aceasta-i opinia mea:

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Aceasta-i opinia mea:

Ancelin Roseti

Dacă cititorii nu ar fi pe cale de dispariţie, deci dacă ar exista cititori, oameni cu gusturi estetice, rafinate (fiindcă vorba lui Walt Whitman, nu poţi avea un poet mare, fără să ai un public mare), şi dacă banii publici s-ar scoate din joc, şi prin asta, implicit, horele şi cumetriile politice (şi nu numai), datorită cărora unii ajung "clasici în viaţă", în vreme ce scriitorii valoroşi sunt ignoraţi, începând de a doua zi, nu numai că "topurile" literare s-ar schimba radical, nemaiauzind de "geniile" actuale (hotărâte de gaşcă, ai cărei membri, fireşte, sunt toţi "genii" -- după "criteriul valoric" eu zic de tine, tu, de mine) până la sfârşitul lumii, dar imediat ar dispărea şi găştile, pupincurismul, sinecurile, nonvalorile, impostorii, veleitarii, numărul revistelor literare, editurile, ştabii literari, sforile înălţătoare, cumetriile axiologice – toate, şi încă altele, ajunse "criterii valorice". 
Atâta vreme cât literatura română se învârteşte în jurul banului public, deci există prin el, orice "schimbare" nu va fi decât o schimbare de găşti (cum a fost şi până acum), fiindcă pe cei mai mulţi dintre scriitori (imensa majoritate) nu răul din lumea literară îi deranjează, ci faptul că nu sunt şi ei cooptaţi în acea coterie capabilă să le aducă avantaje, glorie, bani, funcţii, legitimaţii de "genialitate" etc.
Ce revistă care ar trăi din reclame publicitare şi din vânzarea tirajului ar îngădui să publice tot felul de ageamii şi de veleitari (sau ar permite ca aceştia să fie lăudaţi în paginile ei)? Ce editură care scoate cărţi pe banii ei, vânzându-le în librării (nu pe banii statului, ca acum, fentând tirajele şi băgându-şi, cu japca, prin pile politice, cărţile pe gâtul bibliotecilor, care tot cu banii statului le achiziţionează) ar publica tot soiul de veleitari şi de amatori pe care nu-i cumpără, nu-i citeşte şi nu dă nimeni doi bani pe ei? (Cât priveşte literatura comercială, treaba editurilor, sunt bani privaţi, e o afacere. Editurile care se respectă vor scoate literatură adevărată, prin asta câştigându-şi statutul de editură mare, serioasă – nu prin bani luaţi de la stat.) 
Banii publici atrag corupţie şi impostură. Adevărata valoare a "geniilor" lăudate, din literatura română contemporană, o afli, în privat, la masă, chiar din gura celor care le-au lăudat în reviste sau care le-au premiat. Acei mai puţin familiarizaţi cu uzanţele din lumea literară ar rămâne cu gura căscată, auzind că, in realitate, "geniile" zilei sunt la celălalt pol şi că apologeţii cumetri nu dau doi bani pe valoarea lor literară şi pe cărţile lor. Singurul, din câte ştiu eu, care a recunoscut public că volumele prezentate de el, pe ProTV, nu reprezintă, de multe ori, neapărat valori literare, a fost Dan. C. Mihăilescu -- care, de altfel, în multe rânduri, a pus degetul apăsat pe rana lumii literare. Cu mulţi ani în urmă, nemultumit de valoarea unora dintre autorii acceptați de ICR, în acea zi, în urma unei şedinţe, din care tocmai ieşise, domnia sa se întreba despre cineva anume (căruia nu-i voi da numele, pentru a nu da naştere la alte discuţii): "Eu nu ştiu pe cine ar putea interesa, în străinătate (fiind vorba despre traduceri n.m.), scrierile sale!" -- am citat din memorie, deci nu ad litteram, însă ideea e exactă.

Asta e situaţia, în România, cu lumea literară, şi nu numai! Asadar, dacă avem pretenţia că luptăm pentru dreptate, pentru corectitudine, dacă dorim, într-adevăr, să schimbăm în bine lucrurile, e musai să fim corecţi, cinstiţi, obiectivi, să renunţăm la găşti, la obedienţă, la cumetrii, să avem instinctul adevărului şi curajul de a spune lucrurilor pe nume - altminteri, vorba lui Aurel Baranga, nu e decât vrăjeală şi gavareală.
[Preluare de pe Facebook]