Despre mine

Lazar Raluca

Blogs Home » Profesional » Juridic » Opinii Juridice

Opinii Juridice

Nu intru în categoria celor care profită de ocazie pentru a filozofa, a scrie pagini de jurnal sau alte asemenea "lucruri de mare angajament", pentru că îmi este benefică intimitatea.Pe de altă parte...tentaţia a fost prea mare. Din păcate nu mă pricep la foarte multe lucruri şi prin urmare nu pot să îmi exprim opinia decât cu privire la un singur "domeniu", cel juridic, în care ...să zicem... că îmi desfăşor activitatea de o bună perioadă de vreme.... mă lupt cu morile de v

Articole Blog

01. Despre reformă. Combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată - May 31, 2013 4:38:00 PM

Ultimul comentariu de pe blog mi-a atras atenţia asupra faptului că a trecut mult timp de la ultima postare. Corect, aşa este.
Am fost însă prinsă cu Reforma, mai precis cu Efectele Reformei din Justiţie şi intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură civilă.
În mod tradiţional, prin reformă înţeleg transformarea unei stări de lucruri pentru a obţine o ameliorare sau un progres.
În mod natural, britanicii spun că o lege nouă este precum un şarpe care a înghiţit un elefant.
Poftă bună!(?)
Procesul de digerare este clar unul luuuuung şi dureros (?).
Sunt curioasă dacă ar putea da timpul înapoi şarpele de azi sătul, dar nefericit, ar mai comanda tot un elefant din UE la tavă.
Probabil că şarpele trăieşte pe picior mare, pentru că altfel nu îmi explic cum de a comandat un astfel de meniu european.
Nu se aştepta să coste muuuuuuult?
Pun rămăşag că o să trebuiască cel puţin doi ani şarpelui să digere elefantul şi atunci probabil că se va arăta lumii ca învingător. (?)
Să ne fie de bine!


La acelaşi capitol, dar de dimensiuni şi de efecte considerabil reduse, s-a publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013, Legea72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executareaobligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate întreprofesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante.
Actul normativ îşi propune promovarea competitivităţii mediului de afaceri şi consolidarea pieţei româneşti, ca o parte integrantă a pieţei interne a Uniunii Europene, întrucât se consideră că se impune crearea unor mecanisme eficiente pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată.
Aceasta transpune Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 48 din 23 februarie 2011.

Mă întreb însă dacă, într-o economie săracă, sufocată de impozite, taxe, dări şi birocraţie, soluţia este reglementarea şi nu dereglementarea?

Legea se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract încheiat între profesionişti sau între aceştia şi o autoritate contractantă, contractul având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea şi execuţia lucrărilor publice, a clădirilor şi a lucrărilor de construcţii civile.
Nu sunt incluse în sfera de aplicare a legii: a) creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi creanţele ce fac obiectul unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei înţelegeri încheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societăţi şi b) contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

În raporturile dintre profesionişti, creanţa constând în preţul bunurilor livrate sau tariful serviciilor prestate produce dobânzi penalizatoare în cazul în care:
a) creditorul, inclusiv subcontractaţii acestuia, şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale;
b) creditorul nu a primit suma datorată la scadenţă, cu excepţia cazului în care debitorului nu îi este imputabilă întârzierea.
(2) Dobânda penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plăţii, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
(3) Dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge de la următoarele termene:
a) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asemenea cereri echivalente de plată;
b) dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară primirii bunurilor sau prestării serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;
c) dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori cererea echivalentă de plată la data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date, după 30 de zile calendaristice de la această dată.

Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012. Rata de referinţă a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.

În raporturile dintre profesionişti, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de plată mai mare, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, potrivit art. 12 din lege.
Conform art.12, practica sau clauza contractuală prin care se stabileşte în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.

Părţile pot conveni efectuarea plăţii în mod eşalonat, în acest caz, dobânzile penalizatoare şi celelalte despăgubiri prevăzute de prezenta lege se calculează prin raportare la suma scadentă.
Părţile nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii. Orice clauză prin care se stipulează un termen de emitere/primire a facturii este lovită de nulitate absolută.

Creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea creanţei, în condiţiile neexecutării la timp a obligaţiei de plată de către debitor.

Fără a aduce atingere drepturilor prevăzute la art. 9, dacă sunt întrunite condiţiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plăţii a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
Obligaţia de plată a sumei menţionate anterior este scadentă de la data la care curge dobânda penalizatoare.
De asemenea, suma este suplimentară cheltuielilor aferente unei eventuale proceduri de executare silită.

În determinarea caracterului abuziv al unei clauze sau practici, instanţa ţine cont de toate circumstanţele cauzei, în special de:
a) abaterile grave de la practicile statornicite între părţi sau de la uzanţele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri;
b) nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligentă în executarea obligaţiilor;
c) natura bunurilor sau serviciilor;
d) neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii, potrivit prezentei legi;
e) poziţia dominantă a cocontractantului în raport cu o întreprindere mică sau mijlocie.

Sunt calificate ca abuzive, nefiind necesară verificarea existenţei circumstanţelor prevăzute anterior sau a altor circumstanţe specifice cauzei, clauzele contractuale care:
a) exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau stabilesc dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare;
b) fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor;
c) prevăd un termen mai mare de la care creanţa produce dobânzi decât cel prevăzut la art. 3 alin. (3) sau, după caz, la art. 6 şi art. 7 alin. (1);
d) fixează, în contractele dintre profesionişti şi autorităţi contractante, un termen de plată mai mare decât cel prevăzut la art. 7 alin. (1);
e) elimină posibilitatea plăţii de daune-interese suplimentare;
f) stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.

Clauzele abuzive sunt lovite de nulitate absolută.
Răspunderea patrimonială pentru prejudiciile cauzate de clauzele şi practicile abuzive este atrasă potrivit prevederilor Codul civil.

Dacă debitorul întârzie în efectuarea plăţii, creditorul poate obţine un titlu executoriu prin procedura ordonanţei de plată, prevăzută de dispoziţiile art. 1.013–1.024 din cadrul titlului IX al Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

Un elefant se legăna.... şi pentru că...a mai chemat un elefant!
Doi elefanţi se legănau...
 
02. CERERE DE REPUNERE ÎN TERMENUL DE DECLARARE A CREANŢEI. EXIGENŢE - Dec 2, 2012 2:17:00 PM

Trăim vremuri complicate, încâlcite, încurcate.

Probabil că nu au fost niciodată simple, dar memoria mea este limitată la contemporaneitate.
Exigenţe. Multe. 
Atunci când este un concept pozitiv, exigenţa impune o competiţie perpetuă şi cu noi înşine.
Câteodată însă exigenţa este de fapt o aberaţie, o deviaţie.  
O încercare ineptă de a standardiza comportamentul uman.

Dacă tot veni vorba...
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5218 din 11 iunie 2012 

Prin sentinţa civilă nr. 4826 din 28.09.2011 a Tribunalului Comercial Cluj, a fost admisă cererea de repunere în termenul de declarare a creanţelor formulată de creditorul B.T., în contradictoriu cu SC C.I.F.F. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă „T.M.C.”, şi în consecinţă s-a dispus înscrierea creditorului B.T. în tabelul creanţelor debitoarei SC C.I.F.F. SRL cu suma de X lei, creanţă garantată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Comercial Cluj a considerat că în conformitate cu prevederile art.103 alin.2 Cod procedură civilă, neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Astfel, prin Sentinţa Comercială nr.x/2010 s-a dispus, la cererea debitoarei, respectiv S.C. CI.I.F.F. S.R.L, deschiderea procedurii generale a insolvenţei, termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor fiind stabilit pentru data de 3 februarie 2011, stabilindu-se în sarcina administratorului judiciar obligaţia de a proceda la notificarea debitoarei şi a tuturor creditorilor pentru a li se aduce la cunoştinţă deschiderea procedurii şi pentru declararea eventualelor creanţe împotriva averii debitoarei.
După cum în mod expres prevăd dispoziţiile art.61 din Legea nr.85/2006, notificarea tuturor creditorilor se face în baza listei depusă de debitor în conformitate cu prevederile art.28, alineatul 3 statuând asupra faptului că notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă, publicându-se totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
La dosarul cauzei, administratorul judiciar a depus dovada privind notificarea deschiderii procedurii şi a termenelor stabilite de judecătorul sindic în conformitate cu prevederile art.62 din Legea nr.85/2006 în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 579/17.01.2011 si prin ziarul Monitorul de Cluj din 13.01.2011.

Creditorul B.T. a formulat cererea de repunere în termen la data de 20 aprilie 2011, împreună cu declaraţia de creanţă.
Motivul invocat de creditoare pentru admiterea cererii de repunere în termen îl constituie faptul că nu a fost notificată de administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, împrejurare considerată de creditoare ca fiind o împrejurare mai presus de voinţa sa care ar fi împiedicat-o să formuleze declaraţie de creanţă.
Legiuitorul a înţeles să permită repunerea în termen în situaţia în care partea interesată a fost decăzută din dreptul de a mai îndeplini un act de procedură doar în acele situaţii în care dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să îndeplinească acel act. 
Astfel, creditorul  beneficiar al unui drept de ipotecă asupra unor terenuri proprietatea debitoarei, trebuia să se găsească în lista creditorilor societăţii, listă care trebuia să fie depusă de către debitoare, cu atât mai mult cu cât deschiderea procedurii insolvenţei s-a făcut la cererea acesteia. Astfel, prin depunerea incompletă a listei creditorilor, debitoarea a cauzat acestora un prejudiciu prin exercitarea cu rea credinţă a prerogativelor sale procesuale, căci dacă nu s-ar repune aceşti creditori în termen s-ar ajunge la situaţia în care debitoarea, în mod deliberat, să influenţeze componenţa tabelului de creanţe.
Conform art.103 Cod procedură civilă, neîndeplinirea unui act în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa, situaţie în care actul de procedură se va împlini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Mai mult, creanţa creditorului este garantată cu o ipotecă de rang I, astfel încât administratorul/lichidatorul judiciar ar fi putut afla cu uşurinţă despre existenţa acestui creditor şi să procedeze la notificarea lui.

Având în vedere faptul că soluţionarea somaţiei de plată formulată de către creditor a fost suspendată la termenul din 12 aprilie 2011, iar cererea de repunere în termen a fost formulată la 20 aprilie 2011, înăuntrul termenului de 15 zile, judecătorul sindic a reţinut că citarea acestui creditor nu s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin.3 şi art.61 din Legea nr.85/2006, deoarece creditoarea nu a fost notificată, astfel încât creditoarea nu a putut să ia cunoştinţă de faptul că împotriva debitoarei a fost deschisă procedura insolvenţei şi nu a putut formula astfel, în termen, cerere de admitere a creanţei.
În ceea ce priveşte creanţa invocată de către creditoare, judecătorul sindic a reţinut că aceasta este întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditorul C.R., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei comerciale din data de 28.09.2011 in sensul respingerii cererii de repunere a intimatului B.T. in termenul de inscriere la masa credala a debitoarei, precum si a cererii pentru inscrierea intimatului la masa credala cu suma de 200.000 Euro (847.100 lei), cu obligarea intimatului B.T. la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, arată că sentinta comercială recurată a fost dată cu aplicarea greşită, deoarece: intimatul nu deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei S.C. C.I.F.F. S.R.L., în evidentele acestei societăţi neexistând vreo dovadă cu privire la creditarea societăţii ori aducerea în patrimoniul acesteia, indiferent în ce mod, a sumei de 200.000 Euro la care face referire intimatul prin cererea de înscriere în tabelul creanţelor debitoarei. Prin completarea motivelor de recurs, creditorul C.R. a arătat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.103 din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel Cluj, analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art.304 şi art.304, ind.1 şi art.312 alin.1 C.proc.civ., a admis recursul, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins cererea de repunere în termenul de declarare a creanţelor şi a respins cererea de admitere a creanţelor creditorului B.T. ca tardivă, sens în carea reţinut următoarele argumente:
Pentru a dispune repunerea creditorului B.T. în termenul de declarare a creanţei, judecătorul sindic a reţinut că debitoarea a depus o listă incompletă a creditorilor săi, cauzându-le acestora cu rea – credinţă un prejudiciu şi influenţând astfel, deliberat, componenţa tabelului de creanţe.
Curtea constată neîntemeiate aceste argumente, pornind de la împrejurarea necontestată că intimatul - creditor nu s-a regăsit pe lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 comunicată de debitoare administratorului judiciar. Faţă de dispoziţiile lipsite de echivoc ale art.61 alin.1 care impun administratorului judiciar a trimite notificări numai către creditorii menţionaţi în lista depusă de debitor, este irelevant că din contabilitatea debitoarei ar fi rezultat presupusa calitatea intimatului de creditor, administratorul judiciar nefiind obligat a verifica asemenea aspecte, sau că debitoarea ar fi omis în mod deliberat să menţioneze anumiţi creditori.
În cuprinsul legii insolvenţei, legiuitorul a prevăzut numeroase reguli care să ducă la desfăşurarea cu celeritate a procedurii insolvenţei, printre care publicarea actelor de procedură, a convocărilor şi a notificărilor într-o publicaţie de specialitate (mijloc de publicitate care respectă dispoziţiile art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai mult, accesul la informaţiile cu privire la starea de insolvenţă era gratuit) precum şi termenele de regulă scurte în care să se îndeplinească anumite acte şi să se deruleze fazele procedurii.
De asemenea, legiuitorul a intenţionat ca acei creditori care nu îşi manifestă intenţia de a participa la procedură cu respectarea termenelor şi condiţiilor legii speciale să piardă dreptul de a-şi realiza creanţele ulterior închiderii procedurii, iar pentru creditorii care nu au depus cererea în termenul prevăzut de art.62 alin.1 lit.b a instituit sancţiunea decăderii din acest drept, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu nerespectarea art.7 (art.76 din lege).
Curtea constată că notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu respectarea art.7 alin.1 şi 3, respectiv prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă (BPI) şi fără a fi notificat creditorul B.T. în conformitate cu dispoziţiile C.proc.civ., întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, nu a fost identificat în lista depusă de debitoare.
În aceste condiţii, nu poate fi reţinut ca o împrejurare mai presus de voinţa intimatului care să justifice repunerea în termenul de declarare a creanţei faptul că, în calitate de creditor al unei societăţi comerciale, nu a avut diligenţa necesară să consulte publicaţia de specialitate din care să afle situaţia debitoarei sale.  
Nu subzistă argumentul că, dacă nu s-ar repune în termen aceşti creditori, debitoarea ar putea astfel să influenţeze componenţa tabelului de creanţe, deoarece, la rândul lor, şi creditorii au obligaţia de a urmări realizarea creanţelor pe care le deţin cu respectarea legii speciale, şi, mai mult, nici presupusa rea – credinţă a debitoarei nu constituie, în speţă, o împrejurare care să se încadreze în dispoziţiile art.103 C.proc.civ. 

Deci... exigenţă pentru creditor: să verifice periodic BPI-ul pentru a verifica situaţia debitorilor săi.
Exigenţă pentru debitor: niciuna.







03. IMPLICAŢIILE MAJORE ALE IPOCRIZIEI. DREPTUL LA IMAGINE - Aug 27, 2012 4:57:00 PM

Ipocrizia. Definiţia preferată fiind simularea virtuţii.

Din punctul meu de vedere una dintre implicaţiile majore ale ipocriziei este criza de personaje negative.
Nimeni nu este dispus să fie personajul negativ.
Numai Făt-Frumos sau /şi Ileana Cosânzeana.
Zmeul a murit de plictiseală, suferinţă cauzată de nebăgare-în-seamă şi lipsă acută de adepţi.
Mi se pare foarte curios cum, cel puţin faţă de ceilalţi, fiecare dintre noi refuză să recunoască că a greşit şi dacă cumva totuşi (s-) a greşit atunci întotdeauna există circumstanţe atenuante.
Zmeul nu are circumstanţe atenuante. Nu contează motivele pentru care nu „împrumuta” merele de aur lui Făt-Frumos sau pentru care o lipsea de libertate (în mod ilegal) pe Cosânzeana.
Cumva am ajuns să cred că dacă am îndepărta ipocrizia, simularea vreunei sau altei virtuţi, Zmeul ar zâmbi recunoscător.
Nu ştiu de unde vine această necesitate de a simula virtutea.
Până la urmă nu ar trebui să fie nimic greşit sau ruşinos în urmărirea propriului interes. Vrerea!
Nu văd însă rostul calului alb plimbat de căpăstru sau al cosiţelor împletite.
Zmeul există! Nu mă credeţi?Am fost deconspirată.
Atunci…
„Considerat în trecut o fiinţă fabuloasă, asemănătoare dragonilor sau trolilor, zmeul şi-a dovedit în ultima vreme, graţie celor mai bine de douăzeci de exemplare capturate vii şi a numeroaselor fosile, realitatea biologică.” – Mircea Cărtărescu , Enciclopedia Zmeilor.

Revenind la dreptul la imagine... la dreptul la propria imagine, răspunderea civilă delictuală şi condiţiile acesteia este relevantă Decizia nr.223A din 15.12.2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a Civilă şi Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuală.
Astfel, prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta J.M. a chemat în judecată pe pârâta SC C.M. SRL, solicitând recunoaşterea drepturilor sale de a autoriza utilizarea portretului şi constatarea încălcării acestor drepturi de către pârâtă, prin publicarea în ziarul Can Can şi pe site-ul web aflat la adresa www.cancan.ro a fotografiei care o reprezintă; înlăturarea fotografiilor care conţin portretul reclamantei publicate pe site-ul aflat la adresa menţionată; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor estimate provizoriu la valoarea de 300.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin încălcarea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe; obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în valoare de 1000 RON/zi de întârziere în executarea sentinţei pronunţate; publicarea sentinţei pronunţate în doua ziare de largă răspândire pe cheltuiala pârâtei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

Reclamanta a arătat că în numărul din 28 iulie 2008, pârâta a publicat articolul "mama vitrega a A.M. - Ameninţată cu moartea de fostul iubit", în cadrul căruia a fost inclusa fotografia sa  deşi nu este în relaţii de rudenie cu A.M. sau alt membru de familie, lucrând o perioada pentru aceasta. Din cuprinsul articolului reiese ca portretul reclamantei a fost utilizat pentru a se da credibilitate textului, iar după o săptămâna pârâta a publicat un alt articol "Fostul iubit al mamei vitrege al A.M. - Am lăsat-o pentru ca îi plăceau cârciumile si bărbaţii", afirmaţiile pârâtei aducând o grava atingere demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamantei.
Reclamanta a arătat ca pârâta a încălcat drepturile prevăzute la art. 88 din legea dreptului de autor, prin utilizarea fotografiei care o reprezintă (utilizarea unei opere care conţine un portret necesita consimţământul persoanei reprezentate în acel portret), fără ca reclamanta să-şi dea consimţământul pentru publicarea uneia dintre cele două fotografii utilizate de către pârâta în revista şi pe site, aceste dispoziţii coroborându-se cu dispoziţiile art.30 alin.6 din Constituţia României (libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine), fiind statuat de Curtea Constituţională că libertatea de exprimare nu poate fi înteleasa ca un drept absolut.
Reclamanta a arătat de asemenea că publicarea abuzivă a fotografiilor continând portretul său şi menţinerea acestora pe site-ul sau au adus o atingere gravă imaginii sale, demnităţii, onoarei şi reputaţiei sale, precum şi dreptului la viaţă privată, întrucât fotografiile conţin imaginea sa în cadrul desfăşurării unei activităţi care ţine exclusiv de sfera vieţii private. Între prejudiciul cauzat şi fapta ilicită a pârâtei există o legatură de cauzalitate, întrucât utilizarea unei fotografii care conţine imaginea unei persoane impune acordul acesteia, în speţă neexistând acest acord, iar pârâta nu poate invoca situaţiile prevazute la art.88, alin. 3, caz în care nu este necesar consimtamântul persoanei reprezentate (în cazul unei opere care contine portretul unei persoane general cunoscute, daca portretul a fost executat cu ocazia activitatilor sale publice sau al unei persoane a carei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezinta o adunare sau manifestare publică).
În cauză există şi vinovăţia pârâtei, având în vedere modul în care au fost realizate fotografiile reclamantei, fără cunoştinţa sau acordul acesteia.
Dispoziţiile art.139 din Legea nr.8/1996 prevăd în mod expres posibilitatea titularilor drepturilor încălcate de a pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, iar în cauza pârâta a produs o încălcare în mod abuziv şi cu rea credinţă a dreptului la imagine.
Per a contrario, s-a susţinut că reclamanta nu are calitatea de titular al vreunui drept de autor sau drept conex dreptului de autor sau de titular al dreptului patrimonial exclusiv de a autoriza utilizare a operei, aşa cum se prevede expres la art. 12 si art. 13, prin acţiune încercându-se extrapolarea conţinutului art. 88, denaturându-se sensul foarte clar al dispoziţiilor privind necesitatea consimţământului persoanei reprezentate în opera fotografică. Acesta s-a interpretat greşit în sensul existentei în patrimoniul persoanei reprezentate în portret a unui drept de autorizare a utilizării operei, în contradicţie flagranta cu dispoziţiile art. 13, care prevăd expres că drepturile patrimoniale de utilizare aparţin exclusiv autorului. Condiţia existentei consimţământului persoanei conţinute de portret prevăzuta la art. 88 din Legea nr. 8/1996 este expresia protecţiei legale de care beneficiază dreptul la propria imagine, consfinţit şi garantat de Constituţie şi a cărui nesocotire atrage răspunderea civilă sau penală întemeiata pe dispoziţiile de drept comun, dar nu pe dispoziţiile speciale din Legea nr. 8/1996 de la art. 139.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în revista Cancan şi pe site-ul ziarului au apărut două articole referitoare la E.M., mama vitrega a vedetei A.M., textul fiind însoţit de o poza primită de la un corespondent local, conţinând imaginea despre care reclamanta susţine ca o înfăţişează. Reclamanta nu a considerat util, anterior promovării acţiunii, să solicite redacţiei cotidianului rectificarea erorii strecurate, conform dispoziţiilor art.72 - 75 din Legea nr. 3/1974 rep., legea presei, susţinând că i s-au adus grave prejudicii şi solicitând despăgubiri şi daune cominatorii, în realitate rec1amanta urmărind o îmbogăţire fără justă cauză şi denaturând sensul răspunderii civile delictuale, menita a acoperi o pagubă şi nu a asigura un câştig.
Mai mult decât atât, în speţă existenţa prejudiciului ar trebui să se traducă prin crearea unei imagini defavorabile reclamantei, prin prezentarea unor fapte care nu corespund realităţii, scoaterea la iveală a unor fapte, acte afirmaţii ale reclamantei care ar putea-o expune unei sancţiuni civile, penale sau de altă natură, ori oprobriului public, defăimarea reclamantei prin interpretarea unor fapte cu rea credinţă şi cu scopul de a o discredita în opinia publică, dar în speţă s-a publicat un articol care nu se referea la reclamantă, solicitându-se în schimb o valoare exorbitantă, deşi niciuna dintre persoanele din articol nu se identifica cu reclamanta, iar imaginea în care este surprinsă aceasta nu este de natură a-i aduce atingere vieţii private, demnităţii, onoarei sau reputaţiei. Practica judiciară constanta în materia delictelor de presă este în sensul că simplul fapt al publicării unor fotografii nu este de natura să aducă atingere vieţii private a unei persoane, dar ceea ce poate crea un eventual prejudiciu este textul articolului, iar cuantumul sumei solicitate trebuie sa aibă un efect strict compensatoriu, de vreme ce răspunderea civila delictuală are o funcţie reparatorie, iar nu punitivă.
Fapta ilicita nu există, întrucât publicarea fotografiei reclamantei alături de articolele care se refereau la dna E.M. s-a făcut din eroare, şi nu pentru a se da credibilitate articolelor, nefiind îndeplinita nici legătura de cauzalitate, atâta timp cât articolul nu se refera la reclamanta iar imaginea publicată nu este de natura a-i aduce atingere vieţii private. De asemenea, nici condiţia vinovăţiei nu este îndeplinită în cauză, buna credinţa a pârâtei fiind evidentă, atâta timp cât aceasta, deşi nu a fost sesizata anterior depunerii cererii de chemare în judecata, a retras imediat de pe site poza incriminată, neexistând nici o clipa intenţia de discreditare a reclamantei sau de dezinformare a cititorilor.  
În consecinţă, tribunalul a reţinut că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 88 din Legea nr.8/1996 modificată, pretenţiile reclamantei cu privire la constatarea încălcării dreptului său şi cu privire la obligarea pârâtei la plata despăgubirilor şi a daunelor cominatorii nefiind întemeiate. Tribunalul a înlăturat susţinerile acesteia şi a respins acţiunea reclamantei J.M. ca neîntemeiată.
 Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în totalitate a sentinţei civile pronunţate, iar pe fondul cauzei admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecata formulate. 
Analizând materialul probator administrat în cauza, prin raportare la motivele de apel si apărările intimatului, Curtea a constatat fondat apelul pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.88 Legea nr.8/1996: "(1)Utilizarea unei opere care conţine un portret necesită consimţământul persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul sa o reproducă sau sa o utilizeze fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea persoanei reprezentate. (2) În lipsa unei clauze contrare, consimţământul nu este necesar dacă persoana reprezentata în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza. (3) Consimţământul prevăzut la alin. (1) nu este necesar pentru utilizarea unei opere care conţine portretul: a) unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu ocazia activităţilor sale publice; b) unei persoane a cărei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică."
În speţă, este de necontestat că a fost publicat portretul reclamantei în revista pârâtei, fără ca reclamantei sa i se fi cerut acordul, astfel ca se verifica ipoteza prevăzută de art.88 (1) din Legea nr.8/1996.
Nu sunt îndeplinite condiţiile situaţiilor de excepţie când nu este necesar consimţământul, prevăzute la alin.2 si 3 ale aceluiaşi articol.
De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condiţiile literei b a alin.3, întrucât portretul reclamantei nu a fost prezentat într-o poza de grup, pentru a fi considerat un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică, ci singular.
În ceea ce priveşte condiţiile răspunderii civile delictuale, Curtea considera că săvârşirea unei fapte ilicite a fost dovedită, aceasta constând tocmai în utilizarea portretului fără consimţământul persoanei reprezentate, fiind evidentă şi culpa, atât timp cât avea aceasta obligaţie pe care şi-a încălcat-o. În cazul răspunderii civile delictuale nu este necesară existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei, fiind suficientă săvârşirea faptei din neglijenţă. Or, chiar prima instanţa reţine ca pârâta a publicat din eroare fotografia.
Ceea ce nu s-a dovedit în speţă, situaţie reţinută corect de către prima instanţă a fost existenţa prejudiciului şi în ce consta acesta.
Chiar reclamanta în răspunsul la interogatoriu a recunoscut la întrebarea dacă publicarea imaginii sale este de natură să aducă atingere demnităţii şi reputaţiei sale, că nu este vorba de demnitatea, ci de imaginea si reputaţia sa, că ipostaza în care a fost surprinsă în fotografie nu îi prejudiciază imaginea. Reclamanta a mai arătat ca prejudiciul consta în aceea ca fotografia sa era însoţită de un titlu care se referea la alta persoană, respectiv mama vitregă a A.M., dar nu a arătat concret ce prejudiciu i-a provocat o asemenea asociere.
În aceste condiţii Curtea considera că simpla recunoaştere a drepturilor sale reprezintă o reparaţie corespunzătoare a încălcării drepturilor menţionate anterior, ţinând cont şi de faptul ca pârâta a îndepărtat poza care se afla pe site-ul revistei şi a publicat si o erata în ziar cerând şi scuze pentru eroarea produsă.
În consecinţă, în temeiul art.296 raportat la art.295 Cod Procedură Civilă, Curtea a admis apelul, a schimbat, în parte, sentinţa apelata în sensul că va admite, în parte, acţiunea, a constatat că reclamanta este titulara dreptului de a autoriza utilizarea portretului, a constatat că pârâta a încălcat dreptul reclamantei la autorizarea utilizării portretului prin publicarea fotografiei reclamantei în ziarul Can-Can şi pe site-ul www.cancan.ro, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

P.S. potrivit Noului Cod civil Art. 73 orice persoană are dreptul la propria imagine.  În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.

04. ÎNTOARCEREA EXECUTĂRII SILITE. Sau despre cum roata se întoarce - Jul 7, 2012 11:50:00 AM

O prietenă dragă mie mi-a vorbit despre roată şi despre ce face ea cel mai bine din momentul fericit în care a fost inventată. Se întoarce.Inventatorul anonim al roţii trebuie să fi fost cel puţin genial având în vedere faptul că nu a avut de unde să se inspire din natură. Genialul individ,  dotat cu o raţiune excepţională, probabil că nu anticipat că invenţia sa va deveni chiar şi simbol al unor religii, al mobilităţii şi evoluţiei societăţii, că se vor scrie cărţi de eshatologie şi se vor rosti aforisme.Roate se întoarce. Nimic mai simplu. Este o certitudine menită să oblojească sufletele la un moment dat dezamăgite.Ce nu spune autorul este că până se întoarce trebuie să ai răbdare şi perseverenţă.Roate se întoarce. Un adevăr teoretic care tinde să fie şi practic.Cum altfel s-ar explica ce se întâmpla astăzi ŞI în politică?
Acelaşi adevăr teoretic funcţionează şi în cazul executării silite, mai precis în cazul întoarcerii executării silite.
Prin Decizia nr.5/2010, textul intregral aici, (obligatorie, potrivit art. 3307, alin.4 din Codul de procedură civilă), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 251 din 13 aprilie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai rezolvat unele dintre problemele de drept care au generat practică neunitară cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. 3 din Codul de procedură civilă referitor la instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite, precum şi calea de atac care se poate exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea cererilor având ca obiect întoarcerea executării silite.Procurorul general a opinat în sensul că instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite este instanţa de executare, respectiv judecătoria, iar calea de atac care se poate exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea acestor cereri este recursul.
Înalta Curte a observat că prin art. 3791 din Codul de procedură civilă se prevede expres şi imperativ că „în cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispoziţiile art. 4041-4043sunt aplicabile”.Ca atare, din însăşi reglementarea instituţiei întoarcerii executării, constând în repunerea părţilor în situaţia anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără posibilitate de echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituţii juridice, ce reprezintă de fapt o situaţie „simetric inversă executării săvârşite”, să îi fie incidente reglementările statuate în privinţa contestaţiei la executare.Aşa rezultă chiar din dispoziţiile art. 4041 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.”
Pentru a se realiza însă „întoarcerea executării” trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:1. Cel interesat, debitorul urmărit, trebuie să ceară instanţei, odată cu cererea de desfiinţare a titlului sau a executării silite, restabilirea situaţiei anterioare executării.2. Dacă însă aceasta nu mai este posibilă, întrucât executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, partea interesată va face o cerere în despăgubire, solicitând restituirea sumei rezultate din vânzare.Ca atare, în ambele situaţii, cererea debitorului are caracter accesoriu faţă de cererea principală de desfiinţare a titlului sau a executării.3. Dacă debitorul nu a făcut o astfel de cerere, solicitând numai desfiinţarea titlului sau a executării, o va putea face ulterior printr-o cerere principală, invocând tocmai desfiinţarea titlului sau a executării.4. Dacă instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, tot la cererea celui interesat, aceasta va putea dispune asupra restabilirii situaţiei anterioare printr-o hotărâre (art. 4042, alin.1 din Codul de procedură civilă).5. Dacă instanţa care a desfiinţat titlul executoriu a dispus rejudecarea în fond a cererii şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare, această măsură se va putea dispune de instanţa care judecă fondul.6. În toate aceste situaţii, când nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, cel îndreptăţit o va putea solicita „instanţei judecătoreşti competente potrivit legii”, dacă nu se prevede altfel.
Prin urmare, pentru a se realiza întoarcerea executării trebuie să se înlăture temeiul executării prin anularea, desfiinţarea executării sau trebuie să se invalideze executarea însăşi.Din situaţiile expuse rezultă că "întoarcerea executării" va putea fi realizată doar dacă s-a desfiinţat însuşi titlul executoriu ori s-a anulat executarea însăşi, nu însă şi atunci când s-a anulat un anume act de executare pentru că acesta n-ar fi fost îndeplinit cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Ipoteza prevăzută de art.4042, alin.3 din Codul de procedură civilă este aceea care a creat un punct de vedere neunitar legat de interpretarea sintagmei „instanţă competentă potrivit legii”.Nota comună a dispoziţiilor alin. 1 şi 2 ale art. 4042din Codul de procedură civilă este aceea că titlul executoriu este reprezentat exclusiv de o hotărâre judecătorească ce face obiectul controlului judiciar.Textul alin. 3 al art. 4042 din Codul de procedură civilă vizează însă o situaţie aparte de restabilire a situaţiei anterioare pe calea unei acţiuni separate, doar în situaţiile în care nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în condiţiile alin.1 şi 2 ale art. 4042din Codul de procedură civilă. Ca atare, rezultă că, în aplicarea art. 4042, alin.3 din Codul de procedură civilă, cel interesat solicită restabilirea situaţiei anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct. Or, în condiţiile în care sediul materiei este cuprins în cartea a V-a „Despre executarea silită”, secţiunea a VII-a „Întoarcerea executării”, se apreciază că natura juridică a întoarcerii executării - astfel cum a fost definită atât în doctrină, cât şi în literatura de specialitate, dar şi în practica judiciară – „de executare silită în sens invers” determină şi instanţa competentă pentru soluţionarea ei în acest caz, şi anume instanţa de executare - judecătoria, aşa cum rezultă din dispoziţiile art.373 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Din perspectiva celor expuse şi din coroborarea textelor de lege mai sus enunţate rezultă următoarele aspecte ce caracterizează instituţia întoarcerii executării sunt esenţiale în interpretarea textului de lege:a) Întoarcerea executării este în fapt o reluare a „drumului executării”, însă în sens invers = restabilirea situaţiei anterioare executării săvârşite.b) Cererea de întoarcere a executării silite, pe cale separată, este o cerere ce ţine în exclusivitate de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluţionare irevocabilă a fondului litigiului.c) Întoarcerea executării îşi are sorgintea în executarea anterioară a unui titlu executoriu ce fusese ulterior desfiinţat, cu alte cuvinte, fundamentul juridic al instituţiei întoarcerii executării şi, implicit, caracterul de „contestaţie specială la executare” derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu executoriu ce fusese ulterior desfiinţat, neavând astfel nicio relevanţă materia juridică în care s-a pronunţat hotărârea desfiinţată.d) Stabilirea unei proceduri judiciare contradictorii pentru soluţionarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestaţiei la executare, impune aplicarea procedurii de soluţionare prevăzute pentru contestaţia la executare - instituţia-cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării care poate fi definită, astfel, ca o „contestaţie specială la executare”.e) Caracterul de contestaţie specială la executare atrage incidenţa dispoziţiilor legale aplicabile contestaţiei la executare, inclusiv a celor ce vizează competenţa materială a instanţei.Pe cale de consecinţă, întrucât competenţa de încuviinţare a executării silite revine, potrivit art. 373, alin. 2 din Codul de procedură civilă, judecătoriei, ca instanţă de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanţă de executare, potrivit dispoziţiilor art.400, alin. 1 din Codul de procedură civilă. Totodată, în virtutea aceluiaşi principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obţine decât prin ordinul unei instanţe judecătoreşti, atunci şi revocarea unei executări - înţeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obţine doar prin ordinul aceleiaşi instanţe, fiind singura care cunoaşte în detaliu modul de săvârşire a procesului de executare silită. f) Din această perspectivă, a caracterizării întoarcerii executării ca „o contestaţie specială la executare”, sunt de amintit şi dispoziţiile Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, prin care s-a statuat că: „Judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea...".g) Cum întoarcerea executării reprezintă o modalitate de „reluare a drumului executării”, o „contestaţie specială la executare” şi, respectiv, o modalitate de realizare a unor drepturi patrimoniale derivând din desfiinţarea titlului executoriu şi cum în materia executării silite (a contestaţiei la executare) este instituită competenţa materială în favoarea judecătoriei (art. 3731, alin. 2 din Codul de procedură civilă), pe cale de consecinţă, nu poate opera nici criteriul valoric, nici cel dedus din natura litigiului din care a rezultat titlul executoriu.Excepţiile instituite de art. 373, alin. 2 teza ultimă din Codul de procedură civilă, care fac trimitere la o altă instanţă de executare în afara judecătoriei, sunt însă în mod expres prevăzute în alte acte normative.Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de executare este instanţa ce a soluţionat fondul litigiului în contencios administrativ (tribunalul sau curtea de apel) după distincţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.Faţă de considerentele expuse, având în vedere atât sediul legal de reglementare a instituţiei întoarcerii executării - cartea a V-a – „Despre executarea silită”, secţiunea a VI1-a „Întoarcerea executării” -, cât şi natura şi fundamentul juridic al instituţiei întoarcerii executării şi, implicit, caracterul de „contestaţie specială la executare” care derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu executoriu, ce fusese ulterior desfiinţat, neavând, astfel, nicio relevanţă materia juridică în care s-a pronunţat hotărârea desfiinţată, se apreciază că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042, alin.3 din Codul de procedură civilă, „instanţa judecătorească competentă potrivit legii”, în restabilirea situaţiei anterioare (întoarcerea executării) pe calea unei acţiuni separate, este instanţa de executare, respectiv judecătoria.
În ceea ce priveşte calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate în ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 4042, alin.3 din Codul de procedură civilă, urmează a fi avute în vedere toate aspectele sus-evocate, ce caracterizează pe deplin cererea de întoarcere a executării, şi anume:- cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ţine de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluţionare irevocabilă a fondului litigiului, iar dispoziţiile legale aplicabile, atât cu privire la instanţa competentă, cât şi cu privire la căile de atac prevăzute pentru contestaţia la executare, îi sunt aplicabile;- s-a stabilit o procedură judiciară contradictorie pentru soluţionarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestaţiei la executare, acesteia fiindu-i aplicabile atât procedura de soluţionare, cât şi căile de atac prevăzute pentru contestaţia la executare - instituţia-cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, ce reprezintă o „contestaţie specială la executare”;- dispoziţiile art. 402, alin. 2 din Codul de procedură civilă prevăd că: „Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art.4001şi al art.401, alin.2”;- dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă prevăd că: „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.”;- art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv potrivit căruia: „Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale”.Or, în condiţiile în care dispoziţiile art. 4042, alin.3 din Codul de procedură civilă nu sunt cuprinse în situaţiile de excepţie sus evocate rezultă, fără posibilitate de echivoc, că recursul este calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate în ipoteza reglementată de art. 4042, alin.3 din Codul de procedură civilă.
Este de reţinut că, de altfel, Curtea Constituţională, prin numeroase decizii, ultima fiind Decizia nr.719 din 31 mai 2011, cu privire la suprimarea căii de atac a apelului prin dispoziţiile art.402, alin.2 din Codul de procedură civilă, a statuat în jurisprudenţa sa constantă că „accesul liber la justiţie nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite.”Aşa fiind, Curtea Constituţională a statuat că textul de lege dedus controlului nu contravine art.21 din Constituţia României, republicată, în măsura în care nu se precizează in terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului.În această concluzie, Curtea aminteşte că reglementările internaţionale în materie nu impun un anumit număr de grade de jurisdicţie sau de căi de atac, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care prevăd asigurarea posibilităţii unui recurs efectiv, la o instanţă naţională.
De altfel, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.”Astfel fiind, prin prisma garanţiilor efective confirmate de art. 3041 din Codul de procedură civilă, nu sunt îngrădite şi nici afectate accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi cel privind dreptul la un recurs efectiv (art. 13 din Convenţie).
Exercitarea căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în ipoteza reglementată de art. 4042, alin.3 din Codul de procedură civilă conferă instanţei, prin prisma art. 3041 din Codul de procedură civilă, dreptul de a examina cauza sub toate aspectele, ceea ce înseamnă stabilirea situaţiei de fapt (raportat la obiectul dedus judecăţii - întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare) ce vizează temeinicia chiar şi cu privire la aplicarea legii (legalitatea) fără a fi limitată la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.În această reglementare, recursul reprezintă singura cale de atac, care însă permite un control judiciar deplin, sub aspectul aplicării legii şi al temeiniciei soluţiei.
Aşadar, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.4042,alin.3 din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria, hotărârea judecătorească pronunţată fiind supusă căii de atac a recursului.



05. Convenabil. Şi despre acţiunea oblică - Apr 16, 2012 10:03:00 AM

În câteva zile o să împlinesc frumoasa, promiţătoarea şi importanta vârstă de 31 de ani.
Sunteţi liberi să adăugaţi ghilimelele unde doriţi.
Eu însă încerc să scap de acest tic şi deci să nu le mai adaug.
Timpul nu trece degeaba pentru nimeni.
Chiar vineri mi s-a explicat şi arătat diferenţa dintre convenabil şi natural.
(Şi nu, Natural nu este tatăl copilului prins la furat - o glumiţă pentru cei care practică oficii penale)
Revenind…noţiunea de convenabil se opune, mi s-a arătat, celei de natural aceasta din urmă fiind de preferat.
Convenabilul fiind o situaţie artificială, construită, o sinergie montată într-o micuţă cameră de apartament menită evident să profite unui singur individ, iar naturalul…eh…naturalul fiind o stare nealterată a lucrurilor, lipsa unei intervenţii, stare care profită tuturor…un fel de comuniune a omului cu natura. Cu propria sa natură.

Mai mult decât corect. Doar că… dacă graba strică starea naturală a lucrurilor atunci vă imaginaţi ce impact devastator are asupra aceleiaşi stări un alt punct de vedere. Un al doilea punct de vedere.
Se poate să fiu eu confuză…dar dacă se întâmplă numai ce vrei TU, când vrei TU şi cum vrei TU…este maxim de natural pentru tine dar în acelaşi timp… şi al naibii de convenabil!

Dacă este să vorbim despre convenabil…
Potrivit principiului înscris în dispoziţiile art.1718 Cod civil, „oricine este obligat personal, este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente si viitoare”.
În baza textului citat, creditorii au un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului , respectiv asupra bunurilor aparţinând acestuia, bunuri care nu sunt exceptate de la urmărire.
Este posibil , însa, ca un debitor sa devină insolvabil sau să-şi micşoreze elementele active ale patrimoniului său prin faptul că din neglijenţă, nepăsare, nepricepere sau cu rea-credinţă nu-şi exercită anumite drepturi pe care le are împotriva unor terţe persoane.
În atare situaţie, se poate recurge la prevederile art.974 Cod civil, potrivit cărora „creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.
Ne aflam, astfel , în prezenta acţiunii oblice , caracterizată prin aceea că este exercitată de creditor pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său.
Ea se mai numeşte acţiune indirectă sau subrogatorie , pentru că este exercitată de creditor în numele debitorului său, însa va duce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor.

Acţiunea oblică este însă, spre deosebire de acţiunea pauliană sau revocatorie, exercitată de către CREDITOR în NUMELE DEBITORULUI.

Textul citat, extrem de concis, sugerează totuşi, ca o primă condiţie, existenţa unui raport obligaţional, având ca obiect o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, între reclamant şi persoana în locul căreia exercită acţiunea, creditorul fiind cel care are calitate procesuală activă.

A doua condiţie care poate fi reţinută pentru aplicarea textului vizează inactivitatea debitorului, adică acesta să nu intenteze el însuşi acţiunea pe care o poate formula împotriva debitorului său.
Nu interesează în cauză motivele refuzului sau neglijenţei debitorului, deoarece acţiunea oblică este instituita în interesul creditorului, ca mijloc de prevenire şi conservare a patrimoniului debitorului, în temeiul dreptului sau de gaj general (art. 1718 Cod civil), motiv pentru care singura cerinţă de examinat este condiţia obiectivă a inactivităţii debitorului.

A treia condiţie ce reiese din art. 974 Cod civil priveşte natura juridica a acţiunii sau a drepturilor a căror protejare juridică se urmăreşte: creditorul nu poate exercita drepturile si acţiunile strict personale. Creditorul nu se poate aşadar subroga în exerciţiul tuturor drepturilor şi acţiunilor debitorului său decât în privinţa acelora care au un conţinut patrimonial şi un text de lege nu opreşte exercitarea lor.

Deşi din textul art. 974 Cod civil nu rezultă, pentru a fi admisibila acţiunea oblică, creditorul reclamant trebuie sa dovedească ca justifică un interes pentru promovarea cererii. Un asemenea interes este prezent în cazul în care inactivitatea debitorului este de natură sa ameninţe patrimoniul acestuia de insolvabilitate sau de agravarea situaţiei de insolvabilitate în care se găseşte.

Principalul efect al acţiunii oblice este cel de a conduce, în cazul admiterii acesteia, la remiterea unor bunuri în patrimoniul debitorului care vor servi la asigurarea gajului general AL TUTUROR creditorilor chirografari, chiar dacă aceştia NU au intervenit în proces. Etiologic, dacă acţiunea oblică NU este o acţiune personală a creditorului, ci una exercitată în numele debitorului său, efectul admiterii acţiunii priveşte patrimoniul DEBITORULUI.


06. Irevocabil şi nu prea. Cererea în anulare şi contestaţia la executare - Mar 3, 2012 1:20:00 PM

Post dedicat lui King Julien.
Nu ideile.

Mi-am dat seama că învăţ greu anumite lucruri.
Cea mai dificilă lecţie pe care am învăţat-o este în acelaşi timp şi lecţia pe care am învăţat-o cel mai dificil.
Contrar uzanţelor comerciale NU există garanţii, certitudini.
Ar fi grozav să se poată obţine certificate de garanţie pentru toate lucrurile care ne interesează. Chiar şi pământul îţi poate fugi de sub picioare.
Oricând.
În princiu şi după legile fizicii atunci cazi.
Cazi sau nu în picioare.

Din categoria…Ştiaţi că…o sentinţă comercială definitivă şi irevocabilă, învestită cu formulă executorie poate fi ANULATĂ?
Ştiaţi că … executarea silită înseşi încuviinţată şi începută în baza unui titlul executoriu emis de către de o instanţă judecătorească poate fi anulată?

Ei bine…DA!
Potrivit art.10 din O.G. nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare, cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art.8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sibiu, debitoarea, societatea comercială A, a formulat o contestaţie la executare împotriva executării silite înseşi şi a tuturor actelor de executare întocmite împotriva sa, intimată fiind creditoarea, respectiv societatea comercială B.
S-a solicitat anularea executării silite înseşi şi a tuturor actelor de executare, anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, în temeiul art.399, alin.(2)1 din C.pr.civ. ca fiind nelegală, anularea titlului executoriu reprezentat de Sentinţa comercială nr.X pronunţată de Judecătoria Făgăraş, în baza căreia s-a demarat executarea silită şi în mod evident, obligarea creditoarei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului cu privire la fondul cauzei, instanţa de fond, repsectiv Judecătoria Sibiu reţine următoarele:
Prin ,Sentinţa comercială nr.X pronunţată de Judecătoria Făgăraş învestită cu formulă executorie, contestatoarea din prezenta cauză, societatea comercială A, a fost somată să plătească creditoarei-intimate, societatea comercială B, suma de 40.000 lei, reprezentând contravaloarea servicii şi suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Creditoarea intimată, societatea comercială B, a formulat cerere de executare silită la data de 12.11.2009, iar Biroul executorului judecătoresc (BEJ) a întocmit procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită şi a fost emisă somaţia din datade 08.01.2010. Prin Încheierea civilă din data de 18.11.2009, Judecătoria Sibiu a încuviinţat începerea executării silite pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor titlului executoriu, respectiv Sentinţa Comercială nr.X, pronunţată de Judecătoria Făgăraş.

Având în vedere faptul că NU s-a uzat calea de atac a cererii în anulare, în condiţiile art.8 din O.G. nr.5/2001, rezultă că este posibilă exercitarea unei contestaţii la executare, potrivit art.10 din acelaşi act normativ, prin care se pot invoca şi apărări de fond împotriva titlului executoriu de către debitor, fără ca acestea să poată duce la administrarea unui alt probatoriu decât cel admis de O.G. nr.5/2001 şi la judecarea fondului raporturilor dintre părţi.

Cererea prin care se declanşează procedura somaţiei de plată, reglementată în O.G. nr.5/2001 trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de legea specială, respectiv cele prevăzute de art.1, alin.(1) din acelaşi act normativ.
Astfel că creditorul trebuie să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, fără a prezenta relevanţă, în principiu, izvorul acestei obligaţii.
Este, de asemenea, necesar, potrivit textului de lege mai sus menţionat, ca această obligaţie să fie asumată printr-un contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
Faţă de aceste cerinţe, instanţa contată că, în cauza de faţă, prin cererea formulată de creditoarea intimată, societatea B, privind emiterea unei somaţii de plată împotriva debitoarei contestatoare, societatea A, se pretinde într-adevăr existenţa unei creanţe împotriva acesteia din urmă ce ar fi născută din neachitarea contravalorii facturilor aflate la dosar, facturi emise în baza contractului dintre părţi.
Se observă însă că, în speţă, creditoarea intimată NU a făcut dovada existenţei unei creanţe certe întrucât facturile în cauză NU sunt semnate şi ştampilate de către debitoarea contestatoare pentru a putea fi considerate ca acceptate de către aceasta din urmă.
O condiţie esenţială pentru emiterea ordonanţei conţinând somaţia de plată constă în existenţa unei creanţe necontestate din punct de vedere juridic.
În speţă, având în vedere actul adiţional semnat de către părţi la contract, aspectele invocate de debitoarea contestatoare nu permit reţinerea ca îndeplinită a condiţiei de certitudine a creanţei, fiind necesară analizarea dreptului de creanţă invocat pe calea dreptului comun, prin administrarea de probe concludente.
Faţă de toate aceste considerente, nefiind astfel întrunite cerinţele impuse de art.1, alin.(1) din O.G. nr.5/2001, instanţa apreciază drept întemeiată cererea debitoarei contestatoare urmând a anula Sentinţa comercială nr.X, pronunţată de Judecătoria Făgăraş.
În ceea ce priveşte învestirea cu formulă executorie a Sentinţei comerciale nr.X a Judecătoriei Făgăraş se constată că aceasta NU a fost comunicată contestatoarei debitoare, societatea A, dovezile privind confirmarea de primire fiind returnate la dosar, cu menţiunea „expirat termenul de păstrare”.

Potrivit Deciziei nr.XI/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în urma admiterii recursului în interesul legii, în aplicarea dispoziţiilor art.6, alin.(4) şi art.9, alin.(2) din O.G. nr.5/2001, s-a statuat că cererea de învestire cu formulă executorie a ordonanţei de admitere a somaţiei de plată NU este admisibilă dacă aceasta NU a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, or în cauză contestatoarea a luat cunoştinţă de Sentinţa comercială nr.X odată cu somaţia emisă în cadrul executării silite.
Astfel, instanţa va anula încheierea de învestire cu formulă executorie.
Ca urmare a anulării titlului executoriu ce a stat la baza executării silite, instanţa va anula actele de executare emise în dosarul de executare.
Judecătoria Sibiu admite contestaţi formulată de către contestatoarea debitoare, societatea A, anulează Sentinţa comercială nr.X a Judecătoriei Făgăraş, anulează încheierea de învestire cu formulă executorie a Sentinţei comerciale nr.X, anulează actele de executare emise de BEJ şi obligă creditoarea intimată la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat de către societatea B, Tribunalul Sibiu constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente: prima instanţă a reţinut corect faptul că fiind în prezenţa somaţiei de plată reglementată de O.G. nr.5/2001 şi nu a ordonanţei de plată reglementată de O.U.G. nr.119/2007 creditorul trebuie să facă dovada că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă faţă de debitorul său şi care să rezulte dintr-un contract asumat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de către părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
Facturile emise de la dosar, facturi neacceptate de către societatea A, dovedesc faptul că suma menţionată în Sentinţa comercial nr.X a Judecătoriei Făgăraş nu este certă, lichidă şi exigibilă. Prima instanţă a procedat corect aplicând dispoziţiile art.10 din O.G. nr.5/2001 şi anulând Sentinţa comercială nr.X.
Cu privire la anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, prima instanţă a reţinut că Sentinţa comercială nr.X Nu a fost comunicată debitoarei.
Într-adevăr acestă sentinţă NU a fost ridicată de la poştă, întorcându-se la expeditor, condiţii în care prealabil învestirii trebuia comunicată prin alte mijloace care să suplinească neajunsurile comunicării cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Fiind desfiinţat titlul executoriu, prima instanţă corect a anulat actele de executare efectuate de executorul judecătoresc în baza acestui titlu.
Tribunalul Sibiu respinge recursul formulat de către societatea comercială B împotriva sentinţei Judecătoriei Sibiu pe care o menţine.

Din punctul meu de vedere art.10 din O.G. nr.5/2001 deschide şi posibilitatea, atât timp cât textul legal nu distinge, debitorului de rea-credinţă să deturneze scopul întregii proceduri.
Astfel un debitor de rea-credinţă poate să aleagă să nu formuleze cerere în anulare în condiţiile îndeplinirii corecte a procedurii comunicării somaţiei de plată şi să îşi formuleze apărările de fond în cadrul contestaţiei la executare.
Cred că instanţa învestită cu o astfel de contestaţie la executare ar trebui să analizeze şi dacă debitorul contestator a formulat întâmpinare şi s-a apărat şi în cadrul somaţiei de plată, dacă i s-a comunicat procedural somaţia şi a rămas în pasivitate faţă de posibilitatea formulării cererii în anulare.
În aceste condiţii art.10 din O.G. nr.5/2001 ar fi interpretat corect şi în concordanţă cu scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv protejarea drepturilor debitorului.
De altfel această situaţie a fost „remediată” prin art.14 din O.U.G.nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, articol potrivit căruia ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu. Împotriva executării silite a ordonanţei de plată debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. In cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare.


07. THE BARE NECESSITIES. "Noul" Cod civil. - Feb 5, 2012 12:21:00 PM
Sau despre strictul NECESAR.
Bine…recunosc că în ultima vreme atenţia mi-a fost deturnată.
A fost însă NECESAR să revin.
În mod evident nu îmi pot propune, nefiind de specialitate, o analiză a Piramidei lui Abraham Maslow sau a modului în care a ierarhizat nevoile omului.
Nevoi primare, de siguranţă, de iubire şi apartenenţă, stimă şi, în final, de auto-realizare sau de auto-actualizare, acestea din urmă rezultând din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maxim capacităţile cu care este înzestrat, pentru a deveni din ce în ce mai bun. ...Ideal, nu?
Sunt câteva „nevoi” problematice în sensul că, din punctul meu de vedere, nu sunt ierarhizate corect şi migrează către caracterizarea primară.
Lăsând de-o parte ipocrizia, este evident că lista mea de nevoi primare nu este mai scurtă decât a majorităţii, dar este cu siguranţă mai lungă decât cea a bunicilor mei, spre exemplu...nevoia "primară" de internet :)
Problema este şi una de sinceritate.
De ce anume recunosc sau nu că aş avea nevoie.
Shhhhh…mai multe nu pot să spun…pentru că am nevoie de intimitate.

Ceea ce pot însă să vă dezvălui şi ceea ce reprezintă şi motivul, e adevărat, nu exclusiv, al acestei postări sunt nişte legături MAI MULT DECÂT UTILE, pe care le-am descoperit recent şi din greşeală.
Se referă la „NOUL” Cod civil. DE STRICTĂ NECESITATE.

După aproape doi ani de la adoptarea lui, NCC a fost modificat prin Legea nr.7/2011pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Printre categoriile de „noi” prevederi sunt incluse: dispoziţii tranzitorii şi de punere în aplicare a textelor din cod, dispoziţii de modificare şi completare a textelor din NCC şi dispoziţii de modificare şi completare a diferitelor legi speciale, incidente instituţiilor di Codul civil.

ASTFEL despre:
-PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ - dispoziţii generale;
-CURSUL PRESCRIPŢIEI;
-ÎNCETAREA PRESCRIPŢIEI;
-SUSPENDAREA PRESCRIPŢIEI;
-PARTAJUL;
-CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE;
-ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI- condiţii de fond;
-DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPIETATE;
-CLAUZA PENALĂ;
-ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE;
-IMPREVIZIUNEA;
-PROPRIETATEA PERIODICĂ;
-PROPRIETATEA COMUNĂ;
-DREPTURILE PERSONALITĂŢII;
-APĂRAREA DREPTRUILOR NEPATRIMONIALE;
-TRANSMISIUNEA MOŞTENIRII;
-TESTAMENTUL;
-NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ;
-GAJUL;
-LOGODNA;
-RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTUIA;
-RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE ANIMALE SAU DE LUCRURI;
-FIDUCIA;
-CONSILIUL DE FAMILIE;
-CONVENŢIA MATRIMONIALĂ;
-DIVORŢUL;
-EXERCITAREA AUTORITĂŢII PĂRINTEŞTI DUPĂ DIVORŢ;


08. O mână de AJUTOR pentru Matei! - Jan 26, 2012 5:23:00 AM
O mână de ajutor pentru un prichindel !
O mână de AJUTOR pentru MATEI!

Matei abia a împlinit un anișor, anul trecut, în Luna Cadourilor. Avea doar două luni când a fost diagnosticat cu neuroblastom abdominal, o tumoare malignă localizată inițial în abdomen și coloana vertebrală. În februarie și aprilie 2010 a urmat două cure de chimioterapie iar în mai a fost operat. Tumora s-a redus semnificativ dar în coloană i-a rămas un rest tumoral de un centimetru care nu poate fi eliminat prin citostatice. În septembrie, la un examen RMN a reieșit că restul tumoral este în creștere. Octombrie și noiembrie au însemnat încă două ture chinuitoare de chimioterapie pentru un copil care încă nu împlinise un an. Iar cum cancerul are o doză tristă de ironie, tumoarea a devenit imună la citostatice. Singura șansă a micuțului cu ochi albaștri este operația la o clinică din Austria care are un procent de vindecare completă în cazul neuroblastomului de peste 90%. Costul tratamentului este de aproximativ 100 de mii de euro la care se adaugă câte 1167 de euro pentru fiecare zi de spitalizare. Fără să ținem cont de analize și investigațiile la care va fi supus în clinica austriacă. Până acum, părinții lui Matei au reușit să strângă aproximativ 70 de mii de euro.

Pentru a-l ajuta pe Matei, Bogdan Brylynski vă invită în acest weekend, la Arena Platoş pe toţi cei care doresc să dea o mână de ajutor acestui băieţel minunat şi care aşa o vor putea face!
Prin amabilitatea Buonavista Banqueting, două feluri de mâncare vor fi făcute în weekend special pentru Matei, iar banii adunați din vânzarea acestor două feluri vor merge către micuțul curajos ce se luptă cu cancerul. Sâmbătă, 28 ianuarie și duminică, 29 ianuarie, clătitele cu gem vor costa 6 lei iar bulzul ciobănesc 10 lei. Ambele feluri de mâncare pot fi comandate în restaurantul Buonavista, amplasat lângă apres-schiul stațiunii.
Pentru persoanele care doresc să doneze bani pentru a sprijini familia lui Matei în acest dur război o pot face prin transfer bancar în conturile RO75 RZBR 0000 0600 1002 0501 - Raiffeisen Bank, Agentia Apusului, titular SIMPĂLEAN IOANA ALINA - cont în lei și RO46 RZBR 0000 0600 1351 7388 - Raiffeisen Bank, Agenția Berceni , titular SIMPĂLEAN TRAIAN GHEORGHE; SWIFT : RZBRROBU - cont în Euro. Până în data de 13 martie funcționează și două linii de telefon apelabile doar din rețeaua Romtelecom 0900 900 200 - 5 euro/apel și 0900 900 202 - 10 euro/apel.
Mai multe detalii puteți găsi pe http://matei-sansalaviata.blogspot.com/.

Vă mulţumesc!

09. Copăcel. OJ la 4 ani - Dec 16, 2011 11:15:00 AM

Trebuie să mă recunosc învinsă de un puternic sentiment de melancolie.
Opinii juridice (OJ) împlineşte 4 ani.
Nu am nici cea mai vagă idee dacă aceşti patru ani înseamnă sau nu ceva.
Nu ştiu nici dacă OJ se încadrează în vreo categorie, dacă ar sta cineva să-l încadreze.
Nici dacă numărul 99.162 fiind istoricul general al afişărilor de pagină, numărate din mai 2009 este sau nu un număr util, dacă ar sta cineva să-l ia în calcul.
Habar n-am.
Şi sincer nici nu mă interesează. Niciodată nu mi-a plăcut să mă raportez la ce sau cum fac alţii şi asta nu pentru că aş deţine vreo formulă garantată, ci doar de frică să nu mă plictisesc.
Nici nu mi-am dat seama cum au trecut toţi cei patru ani, deşi ştiu precis la ce şi la cine m-am gândit când am scris fiecare postare.
Am primit aprecieri mai mult sau mai puţin sincere, mai mult sau mai puţin meritate. Nici asta nu mi se pare important, dar fără să fiu ipocrită recunosc că zâmbesc mulţumită când aflu că opinia mea a ajutat sau primesc un mail via OJ.
Pe de altă parte, oricât de neînsemnat ar fi OJ ca blog, în mediul offline mi-a complicat în modul cel mai plăcut existenţa.
Mi s-a dat ocazia să particip la nişte proiecte foarte faine şi am avut bucuria să fac parte dintr-o mică comunitate.
Sunt norocoasă să număr astfel prieteni noi :)
Şi asta mi se pare cel mai important.




10. Preţul corect. Dobânda remuneratorie şi dobânda penalizatoare - Dec 4, 2011 2:21:00 PM

Am senzaţia, aproape întotdeauna, că noţiunea de „preţ” este folosită şi percepută într-un sens peiorativ.
„Totul are un preţ”…şi de cele mai multe ori credem că acesta nu este corect.
Probabil şi din cauză că, de milenii, inducerea în eroare a fost asociată cu ideea de comerţ şi implicit de preţ.
Sunt cunoscute poveştile din Agora, piaţa publică a oraşelor greceşti, din sec IV î.e.n., poveşti care vorbesc despre vânzătorul de smochine care aşează în coş smochinele bune deasupra celor stricate.
În 2001 laureaţii premiului Nobel pentru economie, Akerlof, Spence şi Stiglitz au concluzionat, studiind impactul informaţiei asimetrice în economie, faptul că atunci când una din părţile contractuale are mai multe informaţii decât cealaltă rezultatul poate fi mai puţin decât optim… bineînţeles nu din perspectiva celui care deţine mai multe informaţii.


În aceeaşi ordine de idei şi din categoria „Ştiaţi că…":

Ordonanţa Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar a fost publicată în Monitorul Oficial nr.607/2011 şi a abrogat în mod expres dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 356/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel că potrivit actului normativ părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii, atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti.

Se face astfel distincţie între dobânda remuneratorie, dobânda datorata de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculata pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei şi dobânda penalizatoare, dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă.

Este de menţionat faptul că în sensul legii prin dobândă se înţelege nu numai nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului.

Rolul actului normativ apare ca fiind evident în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferenta fiecăreia dintre acestea.

Cât se va plăti?
Rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.

Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale.
În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art 3 alin. (3) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, rata dobânzii legale se stabileşte potrivit prevederilor mai sus enunţate diminuat cu 20% şi nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.
(art.3, alin.(3) din Codul civil: constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce consta în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ)

Nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica.

În raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea româna este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în moneda străină, dobânda legala este de 6% pe an.

Valabilitatea nivelului dobânzii convenţionale se determină prin raportare la dobânda legala în vigoare la data stipulării.
Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris.
În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.

Plata anticipată a dobânzii remuneratorii se poate efectua pe cel mult 6 luni, dobânda astfel încasata nefiind este supusă restituirii, indiferent de variaţiile ulterioare.

Dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate.
Cu toate acestea, dobânzile se pot capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale încheiate în acest sens, după scadenţa lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an.
Cu toate acestea, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi. Aceste dispoziţii legale nu se aplică contractului de cont curent şi nici atunci când prin lege s-ar dispune altfel.

Dobânzile percepute sau plătite de Banca Naţionala a României, de instituţiile de credit, de instituţiile financiare nebancare şi de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementari specifice.

Dobânzii penalizatoare îi sunt aplicabile dispoziţiile art.1.535 şi ale art.1.538-1.543 din Legea nr. 287/2009, republicată, respectiv Noul Cod civil, privitoare la daunele moratorii, clauza penală, reducerea cuantumului penalităţilor, obligaţia principală divizibilă şi indivizibilă.


11. AIOS şi WWF. Salvaţi pădurile virgine! - Nov 19, 2011 6:32:00 AM
PaduriVirgine.ro

COMUNICAT DE PRESĂ



Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu s-a alăturat WWF România în susţinerea campaniei:

Salvaţi pădurile virgine!

În acest sens, voluntarii AIOS vor fi sâmbătă şi duminică prezenţi în Sibiu Shopping City, între orele 17.00 – 22.00, pentru a convinge sibienii să semneze pentru promovarea legii pădurilor virgine.
Sibienii vor putea vota pe tabelele voluntarilor noştrii, fie direct pe site-ul www.padurivirgine.ro, AIOS oferindu-vă şi această posibilitate în cele două zile în care vom fi prezenţi în Sibiu Shopping City.
Coordonatorii AIOS pentru acestă campanie sunt dnii. Alin Bratu şi Tudor Şt. Popa, precum şi dra. Gyongye Takacs.

"Suntem onoraţi că am fost aleşi de către WWF – cea mai importantă organizaţie nonguvernamentală de mediu din lume – de a promova această campanie la nivelul judeţului Sibiu. Încă odată, munca şi realizările asociaţiei noastre sunt recunoscute de către marii actori din acest câmp activ al societăţii. Ideea WWF România este una inspirată, necesară şi ne vom implica cu speranţa că această lege va fi adoptată în România.” a declarat dl. Răzvan Pop, preşedintele Asociaţei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu.

WWF România îşi propune prin această campanie să pună sub protecţie ultimele păduri virgine din România. Pe 24 octombrie 2011, WWF România a lansat, alături de ambasadorii şi susţinătorii organizaţiei, campania Salvaţi pădurile virgine!, cu scopul de a pune sub protecţie cele 250.000 de hectare de păduri virgine din ţara noastră, printre ultimele din Europa. Peste 80% dintre pădurile virgine din România nu au, în prezent, nicio formă de protecţie şi sunt în pericolul de a fi distruse în mod legal. ”Am iniţiat această campanie cu scopul de a arăta că vocile oamenilor şi implicarea lor pot crea o finalitate fericită, chiar şi în ţara noastră. Discuţiile sunt încurajatoare, ne bucurăm de deschiderea autorităţilor, dar avem nevoie de cele 100.000 de semnături şi de şi mai multă implicare, ca să ne asigurăm că această campanie va avea o finalitate concretă, şi anume asigurarea protecţiei integrale a tuturor pădurilor virgine din România”, a declarat Magor Csibi, Director WWF.


12. Somaţia de plată notată în cartea funciară. Contract de leasing. PAY UP! - Sep 25, 2011 9:03:00 AM

Pierzându-mi la un moment dat timpul haihui pe net, am citit undeva câteva rânduri potrivit cărora…ca fiinţe umane suntem înzestraţi cu minunata inteligenţă umană.

Forţând limitele contextului în care această idee a fost exprimată sunt tentată să argumentez contrariul.
Bănuiesc că şi fiecare dintre voi este în aceeaşi măsură convins de faptul că frecvenţa cu care se manifestă prostia umană este covârşitoare.
Dar să zicem că sunt pozitivă, cel puţin azi, şi nu mă abat de la cele citite…una dintre abordările utile este de a cultiva gândul: dacă situaţia sau problema este de aşa natură încât să poată fi remediată, atunci nu este nevoie să-ţi faci griji în legătură cu ea. Cu alte cuvinte, dacă există o soluţie sau o cale de ieşire din dificultate, nu e nevoie să fii copleşit de ea. Acţiunea adecvată este de a căuta soluţia. În mod clar e mai raţional să-ţi consumi energia concentrându-te asupra soluţiei, decât îngrijorându-te de problemă. Alternativ, dacă nu există nici o soluţie, nici o po-sibilitate de soluţionare, atunci nu există, de asemenea, nici un sens de a fi îngrijorat, deoarece oricum nu poţi face nimic. În acest caz, cu cât mai devreme ai acceptat acest fapt, cu atât e mai uşor pentru tine. Această formulă, desigur, implică în mod direct confruntarea problemei şi abordarea unei viziuni realiste. În caz contrar, vei fi în imposibilitatea de a afla dacă există sau nu o soluţie a problemei.

Nimic mai simplu.
Câteodată soluţia corectă este cea evidentă. Deschide ochii. Priveşte.

În speţă, însă …PAY UP!

Curtea de Apel Cluj.
Decizia nr.1243/2010

Judecătoria a admis plângerea formulată de petentul O.M.O. împotriva în­­cheierii de carte funciară nr. 11694/2008 a Biroului de Cadastru şi Pu­blicitate Imobiliară S. şi SC B.L.T. IFN şi, în consecinţă, a fost anulată încheierea şi s-a dispus res­ta­bilirea situaţiei anterioare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că, între SC B.L.T. IFN şi SC E.O.V. SRL, s-a încheiat un contract de leasing financiar în 2006, având ca o­bi­ect autoturismul marca „Mercedes ML”270 CDI.
Deoarece nu au fost achitate ratele, s-a solicitat de către executorul ban­car notarea somaţiei de plată asupra imobilului înscris în CF nr. XXX, proprietatea lui O.M.O. Prin încheierea de carte funciară nr. 11694/2008, s-a dispus în­s­crierea în cartea funciară a acestei somaţii.
Petentul a arătat că încheierea este nelegală, deoarece nu există identitate între SC E. O.V. SRL şi persoana fizică O.M.O., bunul imobil a­su­pra căruia a fost notată somaţia fiind bunul său propriu.
Conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 republicată, administratorul unei so­cietăţi comerciale răspunde cu bunurile proprii pentru obligaţiile asumate de so­cietatea pe care o reprezintă doar în situaţia în care societatea a fost declarată în faliment, conform legii insolvenţei, şi au rămas datorii neachitate.
Deoarece nu ne aflăm într-o astfel de situaţie, instanţa a considerat că, în mod abuziv, Biroul de cartea funciară a notat o sarcină asupra unui bun propriu al administratorului societăţii.
Însă, prin decizia Tribunalului Cluj, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei OCPI, a fost admis apelul declarat de intimata S.C. B.L.T. IFN S.A. contra sen­tinţei Ju­de­cătoriei S., care a fost schimbată în sensul respingerii plângerii, intimatul O.M.O. fiind obligat să-i plătească apelantei su­ma de 250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reţinut că dosarul de executare silită are ca obiect titlul exe­cu­to­riu reprezentat de Biletul la Ordin emis de către SC E.O.V. SRL la data de 08.12.2006 pentru suma de 16.190,52, cu scadenţă la data de 11.12.2006, refuzat la plată de către BRD în data de 18.12.2006.
Biletul la Ordin a fost avalizat de către O.M.O. personal, ceea ce înseamnă că s-a obligat personal, alături de emitent pentru îndeplinirea o­bligaţiilor asumate de către acesta, aşa cum rezultă din prevederile art.35 şi art.52 din Legea nr. 58/1934 asupra Cambiei şi Biletului la Ordin cu modificările şi com­pletările ulterioare.
Potrivit textului de lege mai sus indicat, emiterea şi analizarea Biletului la Ordin conferă apelantului dreptul de urmărire asupra averii personale a de­bi­torului avalist în scopul realizării creanţei pe calea executării silite.
Prin urmare, Încheierea nr. 11694/2008 de notare în CF a somaţiei de plată a fost dată cu respectarea prevederilor legale şi a fost menţinută ca o consecinţă a admiterii apelului, conform dispozitivului.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Ca­dastru şi Publicitate Imobiliară S, aceasta a fost apreciată fondată şi a fost admisă, reţinându-se că, prin Decizia nr. LXXII a Înaltei Curţi de Casaţie şi Jus­ti­ţie Bucureşti, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul ge­neral al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la calitatea procesuală pasivă a OCPI în plângerile de carte funciară întemeiate pe dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996, republicată.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului, cu consecinţa menţinerii sentinţei apelate.
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit al acestuia, întrucât, în realitate, în anul 2007, apelanta a solicitat executorului judecătoresc încetarea executării silite împotriva SC E.O.V. SRL pentru recuperarea autoturismului obiect al contractului de leasing, titlu executor, părţile ajungând la înţelegere şi stingând pe cale amiabilă obligaţiile dintre ele.
Afirmaţia că reclamantul recurent ar fi avalizat biletul la ordin nu este fondată, întrucât, în cuprinsul acestuia, nu se stipulează expres pentru cine garantează şi ce creanţă, recurentul contestând că ar fi garantat în nume personal plata ratelor bunului achiziţionat în leasing.
Aşadar, titlul invocat nu întruneşte cerinţele legale pentru a putea fi înscris în cartea funciară, pentru că, aşa cum s-a arătat, părţile au stins pe cale amiabilă datoria şi nu s-a cerut recunoaşterea juridică a operaţiunii de avalizare.
Oricum, încheierea de carte funciară este nelegală, deoarece solicitarea creditoarei ale la bază contractul de leasing încheiat cu societatea comercială şi nu cu persoana fizică administrator al acesteia, care nu este parte în contract, împotriva sa neexistând titlu executoriu.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că, în calitate de creditoare, a solicitat executorului judecătoresc să treacă la executarea silită a contractului de leasing, precum şi a emitentului şi avalistului biletului la ordin emis la data de 8.12.2006 pentru suma de 16.190,52 lei, scadentă la data de 18.12.2006, biletul la ordin fiind avalizat de reclamant. În aceste condiţii, sunt întrunite condiţiile art.48 din Legea7/1996, dispunându-se în mod corect notarea în cartea funciară a somaţiei de plată.
Criticile formulate de recurent au caracterul unei apărări de fond împotriva titlului executoriu, ce nu pot fi verificate pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Executarea silită pornită în anul 2007 a încetat pentru că reclamantul s-a obligat să achite debitele restante pe cale amiabilă, însă, ulterior nu şi-a mai respectat promisiunea.
Conform Legii nr.58/1934, posesorul biletului la ordin nu are obligaţia să obţină anterior punerii în executare recunoaşterea operaţiunii de avalizare, validitatea şi întinderea acesteia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispoziţiile art.304, pct. 8 şi pc.t9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul său în drept, Curtea de Apel a apreciat că acesta nu este fondat.
Astfel, prin încheierea contestată, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară S. a dispus notarea în cartea funciară a imobilului proprietatea reclamantului a unei somaţii de plată emisă de executorul judecătoresc în baza art.387 C. pr.civ.
Unica atribuţie a oficiului de cadastru era de a verifica dacă înscrisul a cărui notare s-a solicitat întruneşte condiţiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996 şi dacă este opozabil celui înscris, cerinţă rezultând din dispoziţiile art.22, lit.a din lege.
Înscrisul somaţie de plată de la dosarul judecătoriei întruneşte condiţiile prev. de art. 387 Cod proc.civ., condiţia prev. de art. 48 din Legea nr. 7/1996 fiind, astfel, verificată, iar acesta este opozabil proprietarului tabular O.M.V., în cuprinsul său făcându-se referire şi la biletul la ordin avalizat de acesta, titlu executor.
Toate celelalte apărări invocate de reclamant vizează titlul executor însuşi, putând fi formulate pe calea unei contestaţii la executare, în sensul art.399 Cod proc.civ., urmată de o acţiune în rectificarea înscrierii în cartea funciară, fundamentată pe dispoziţiile art.34, pct.1 din Legea nr. 7/1996, nicidecum pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, întemeiată pe dispoziţiile art.50 din lege.
În condiţiile în care încheierea întruneşte cerinţele prevăzute de art.48 din Legea nr. 7/1996, plângerea împotriva acesteia este nefondată, aşa cum corect a apreciat tribunalul, motiv pentru care, în temeiul art.312, alin.(1) din C.proc. civ., recursul formulat a fost respins ca nefondat.


13. BICICLETA ZILNICĂ. VOTAŢI, vă rog, PROIECTUL ! - Sep 14, 2011 3:51:00 PM
Nişte oameni dragi mie au un proiect pe cât de simplu, pe atât de necesar:



Pentru că Bicicleta Zilnică este un proiect pentru comunitate, el trebuie votat de comunitate ca să fie implemetat. Pentru asta trebuie doar să vă faceţi un cont pe Blogul Raiffeisen Comunităţi şi să votaţi proiectul Bicicleta Zilnică din Sibiu, proiecte depuse de bloggeri, (al doilea în listă) aici: http://raiffeisencomunitati.ro/proiecte/bicicleta-zilnica/

Bicicleta Zilnică este un proiect prin care se doreşte amplasarea de rasteluri de biciclete în cât mai multe zone din oraşul Sibiu, pentru a încuraja folosirea bicicletei în activitaţile zilnice, pentru deplasările cotidiene. Este un proiect ce aduce un plus celor 18 km. de piste de biciclete nou amenajaţi prin oraş.

Pin acest proiect se doreşte încurajarea folosirii bicicletei ca mijloc de transport zilnic, nu doar ca mijloc de recreere, prin montarea de rasteluri pentru parcarea bicicletelor în principalele zone de interes cotidian: parcuri, terenuri de sport, şcoli, spitale, centre comerciale de cartier, instituţii publice.

Echipa implicată în desfăşurarea proiectului:

Tudor Şt. Popa – coordonator proiect, membru fondator Asociaţia Al 6-lea jucător;
Radu Muşoaie – responsabil ptr. legătura cu finanţatorul, membru fondator Asociaţia Al 6-lea jucător;
Bebeşelea Ioan – responsabil ptr. identificarea zonelor în care sunt necesare rasteluri, membru fondator PeDale;
Rareş Hudea – responsabil achiziţionare şi montare rasteluri, membru fondator PeDale;
Răzvan Pop – responsabil cu legătura cu instituţiile implicate publice, preşedinte AIOS.

Aşadar,

VĂ ROG, VOTAŢI !




14. Cum ţi-e norocul!? Taxa de poluare - Aug 4, 2011 12:46:00 PM


Mulţi oameni cred în faptul că o amuletă, talisman sau porte-bonheur chiar cumpărate, forţează mâna norocului şi-l fac mai accesibil.
Cine sunt eu să-i contrazic? Fiecare cu norocul lui. Cumpărat sau nu.
Fiecare dintre noi încearcă să-şi găsească sau să-şi îmbunătăţească norocul.
Unii îl caută în ţări străine, alţii la 6 din 49, alţii la starea civilă, alţii în "arcul guvernamental".

Dar cine se aşteaptă să-şi găsească dreptatea în funcţie de noroc?
Este mai greu să te gândeşti că trebuie să ai noroc ca să ţi se dea dreptate.

În materia recuperării taxei de poluare pentru autovehicule, practica judiciară a fost de la început neunitară, controversele privind fie însăşi legalitatea taxei, fie, în mod subsidiar, procedura necesară pentru restituirea taxei achitate.
Dacă cu privire la nelegalitatea taxei de poluare instanţele au devenit cu timpul unitar receptive, punctele de vedere diferite referitoare la procedura necesară pentru restituirea taxei achitate s-au adâncit şi s-au îngroşat cu timpul.
S-a ajuns astfel la o situaţie cel puţin frustrantă.
Pornind de la teza nelegalităţii taxei, unii au formulat contestaţie prealabilă administrativă împotriva decizie de calcul în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, iar alţii au formulat, ulterior acestui termen, o cerere de restituire, iar în mod subsidiar o acţiune în contencios împotriva refuzului de restituire considerat ca fiind unul nejustificat.
Sunt instanţe care au statuat faptul că NU este necesară contestarea deciziei de calcul al taxei de poluare în termen de 30 de zile de la emiterea acesteia, fiind suficient ca reclamantul să urmeze procedura prealabilă generală conform art.7 din Legea nr. 554/2004 şi să se afle în posesia refuzului explicit al organului fiscal de a restitui taxa de poluare prelevată.
Astfel, devin aplicabile dispoziţiile art.8, alin.(1), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acţiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă.
Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituieşte pe acesta să se adreseze direct instanţei de judecată.
În acest gen de cauze, s-a considerat că reclamantul a ales în mod legal să se supună legislaţiei interne în materie, în sensul achitării taxei de poluare calculată în sarcina sa şi mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată şi astfel este supusă repetiţiunii.
Întrucât obiectul acţiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art.8, alin.(1), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorităţii fiscale, respectiv al Administraţiei Fondului pentru Mediu, de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul direct la instanţa de judecată.
Deci nu se impune efectuarea procedurii prealabile în situaţia în care judecătorul naţional are obligaţia să aplice normele comunitare, în mod direct şi prioritar, dacă se constată că normele interne contravin acestora.

Însă, a fost promovat un recurs în interesul legii menit să tranşeze orice discuţie pe această temă.
Acest recurs prin definiţie cu scopul nobil de a unifica practica judiciară trebuie privit şi din perspectiva presiunii economice.
Astfel, cred că s-ar realiza faimoasele „economii” la bugetul de stat, dacă ar urma să se respingă în mod „unitar” cererile de restituire din considerente procedurale şi nu de fond, deşi la acest moment, aproape nimeni nu mai susţine legalitatea taxei de poluare.
Recursul va fi admis.
Punct de la care vor fi consideraţi retroactiv ca fiind norocoşi doar cei care au câştigat deja acţiunile în contencios.

La data de 12 mai 2011, observându-se faptul că practica judiciară la nivelul întregii ţări ( NOTA BENE: după o perioadă de 3 ani de la intrarea în vigoare a actului normativ buclucaş, respectiv a O.U.G. nr.50/2008) este neunitară, procurorul general a formulat recurs în interesul legii (textul integral aici), soluţia asupra căruia va tranşa în mod definitiv două chestiuni de drept:
I. Dacă Instituţia Prefectului poate fi obligată la înmatricularea unui autovehicul, fără a exista o prealabilă constatare din partea autorităţii fiscale competente, în sensul că taxa de poluare este sau nu datorată.
În sens afirmativ, unele instanţe au dispus obligarea Instituţie Prefectului - Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor la înmatricularea autovehiculelor second-hand importate în România din alte state membre ale Uniunii Europene, fără ca în prealabil, reclamanţii să fi obţinut o decizie emisă de autoritatea fiscală competentă sau o hotărâre judecătorească, în procedura prevăzută de art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a ajunge la această soluţie, aceste instanţe, după ce au efectuat un examen de compatibilitate a normelor interne privind taxa de poluare şi dispoziţiile Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene (redenumit Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene şi ratificat de România prin Legea nr. 13/2008) şi prin raportare la normele comunitare menţionate şi la jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, au considerat că taxa pe poluare nu este datorată, astfel încât refuzul Serviciului Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor este un refuz nejustificat, fiind rezultatul unui exces de putere ce constă, potrivit legii contenciosului administrativ, în exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Ca atare, o instanţă naţională chemată, în limitele competenţei sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligaţia de a le aplica direct şi prioritar şi dacă este necesar, chiar să refuze a apela la legislaţia naţională, inclusiv cea adoptată ulterior, fără a se impune să solicite sau să aştepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau declararea neconstituţionalităţii de Curtea Constituţională.
De altfel, şi art. 148 alin. (1) şi (2) din Constituţia României dispune că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).
Întrucât, nu organul fiscal sau statul a refuzat înmatricularea, încălcând dreptul reclamanţilor de a folosi pe teritoriul României un bun dobândit în spaţiul comunitar european, ci serviciul de înmatriculare, aceasta înseamnă că reclamanţilor nu li se poate imputa că nu au chemat în judecată organele fiscale competente să calculeze şi să încaseze taxa pe poluare.
Prin urmare, serviciul public de înmatriculare a impus nejustificat, cu exces de putere, prezentarea dovezii de plată a taxei pe poluare, în baza Ordinului nr. 1501/2006, emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, act normativ ce este contrar dreptului comunitar, deoarece a determinat o practică administrativă ce are ca efect obstacularea circulaţiei mărfurilor între statele comunitare.

II. Dacă este admisibilă acţiunea de restituire a taxei de poluare în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.
În sens afirmativ, unele instanţe au apreciat că acţiunea de restituire a taxei pe poluare este admisibilă fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 205– 209 din Codul de procedură fiscală.
În motivare s-a arătat că textul art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 conform căruia stabilirea, verificarea, colectarea şi executarea silită, inclusiv soluţionarea contestaţiilor privind taxa datorată de către contribuabili se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susţine că în aplicarea acestei norme devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile.
Contestaţia împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale, prevăzută de art. 205 din Codul de procedură fiscală şi următoarele, este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul persoanei care se consideră lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii, de a se adresa instanţei de judecată.
Tot astfel, prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care dispun că actele administrative susceptibile potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicţională, nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "liberul acces la justiţie" prevăzut de art. 21 din Constituţia României.
Şi dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ care instituie procedura "recursului graţios", trebuie analizate şi aplicate într-o manieră care să nu contravină principiului enunţat şi care se circumscrie "dreptului la un proces echitabil".
Întrucât, obiectul acţiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorităţii fiscale, respectiv al Administraţiei Fondului pentru Mediu, de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul direct la instanţa de judecată.
S-a apreciat că necontestarea deciziei de calcul a taxei pe poluare nu prezintă relevanţă, întrucât reclamanţii au uzat de o altă reglementare, respectiv de dispoziţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, contestând însăşi legalitatea, de plano, a taxei prelevate, în integralitatea ei.
Procedura prevăzută de dispoziţiile art. 10 raportat la art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, de Cap. VI – „Restituirea sumelor reprezentând diferenţe de taxe plătite” – din Hotărârea Guvernului nr. 686/2008, precum şi de Ordinul nr. 986/2008 emis de Ministerul Finanţelor Publice, nu sunt incidente în cauză, deoarece reglementează numai posibilitatea contestării modalităţii de stabilire a cuantumului taxei pe poluare şi restituirea diferenţei de taxă plătită.
Deci, nu se impune efectuarea procedurii prealabile în situaţia în care judecătorul naţional are obligaţia să aplice normele comunitare, în mod direct şi prioritar, dacă se constată că normele interne contravin acestora.

PER A CONTRARIO, procurorul general apreciază ca fiind în litera şi spiritul legii opiniile desprinse din jurisprudenţă şi care statuează faptul că:
Decizia de calcul al taxei pe poluare "reprezintă titlu de creanţă şi constituie înştiinţare de plată conform legii” şi poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art. 209 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Decizia de calcul a taxei pe poluare se circumscrie, în mod evident, noţiunii de act administrativ fiscal.
Pe de altă parte, art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, anterior sesizării instanţei de judecată.
Din coroborarea prevederilor legale, rezultă că este obligatorie parcurgerea procedurii administrative prealabile, procedură care, în raport cu natura juridică a actului atacat, se exercită în condiţiile stabilite prin art. 205 – 209 din Codul de procedură fiscală.
Atât timp cât prin norma de drept specială, respectiv Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 şi prin norma de drept comun în materia dreptului fiscal sunt prevăzute proceduri speciale prin care cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale, printr-un act administrativ fiscal, îşi poate valorifica pretenţiile, nici unei persoane nu i se poate recunoaşte dreptul de a urma o altă procedură, în afara celei stabilite de legiuitor, indiferent de motivele de nelegalitate ce s-ar invoca, întrucât normele de procedură sunt de strictă interpretare şi de ordine publică şi au întâietate în raport de normele de drept material.
Raportat la normele enunţate sesizarea instanţei de contencios administrativ, cu soluţionarea oricărei cereri privitoare la titlurile de creanţă fiscală şi a altor acte administrativ-fiscale, inclusiv a cererilor de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, nu se poate realiza decât în condiţiile stabilite de art.205- 218 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Sesizarea, în alte condiţii şi pe alte temeiuri decât cele stabilite în Titlul IX al ordonanţei, mai sus menţionate, constituie un evident fine de neprimire. Prin urmare, pentru restituirea taxei pe poluare, se impune contestarea deciziei prin care organul fiscal competent a procedat la calcularea acesteia.
Aşadar, numai în litigiile prin care este atacată decizia/dispoziţia emisă de Administraţia Finanţelor Publice în soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziei de stabilirea a taxei pe poluare, s-ar fi putut realiza şi un examen de compatibilitate a normelor interne incidente cu normele comunitare.
Având în vedere, consideraţiile învederate, nici conduita autorităţii financiare de a refuza restituirea taxei pe poluare şi nici conduita Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere de a refuza înmatricularea unui vehicul second-hand, importat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata acestei taxe, nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat întemeiat pe exces de putere, în sensul art. 2 lit.i) şi n) din legea contenciosului administrativ.
De vreme ce nu a fost exercitat dreptul de contestare a obligaţiei fiscale, indiferent de motivele ce ar fi putut sta la baza contestaţiei, nu poate fi primită nici cea de-a doua cerere, formulată în contradictoriu cu Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Autovehiculelor, structură administrativă care nu are competenţe în aplicarea legislaţiei fiscale şi implicit, în a statua asupra unor chestiuni de fond, vizând inclusiv respectarea de către Statul Român a obligaţiilor asumate prin Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene.
Simplul fapt că art. 5 alin. (5) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 a prevăzut că dovada plăţii taxei va fi prezentată cu ocazia înmatriculării autovehiculului, nu transformă serviciul de înmatriculări în decident şi implicit în responsabil al modului de aplicare a legislaţiei fiscale, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a stabilit, sub aspect procedural, că toate operaţiunile legate de plata taxei pe poluare se soluţionează de organele fiscale competente.
Serviciul de înmatriculări are numai obligaţia de a primi şi verifica dacă dosarul pe baza căruia se efectuează operaţiunea de înmatriculare a autovehiculelor conţine documentele prevăzute de lege inclusiv dovada plăţii taxei pe poluare, stabilită potrivit legii.
În primul rând, pe lângă taxa pe poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituţiei Prefectului analizează şi alte condiţii de natură juridică şi tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se cere , iar, în al doilea rând, este rolul judecătorului naţional să refuze aplicarea unor dispoziţii naţionale contrare Tratatului Uniunii Europene, competenţă ce-i este atribuită, în mod exclusiv, dar numai după verificarea îndeplinirii procedurii prealabile stabilite de legiuitor, în condiţiile prezentate.

În consecinţă, în contextul celor două probleme de drept soluţionate neunitar, se consideră că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4, art. 7 şi art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, organul specializat din cadrul Instituţiei Prefectului nu poate fi obligat la înmatricularea autovehiculelor şi nici sumele achitate cu titlu de taxă pe poluare nu pot fi restituite, fără ca nelegalitatea stabilirii şi/sau perceperii acestei taxe să fi fost constatată, în prealabil, prin decizii sau dispoziţii ale autorităţii fiscale ori prin hotărâri judecătoreşti.


15. TAG THE FLAG! Sau cum cei dintâi vor fi cei din urmă :) - Jun 26, 2011 7:03:00 AM



Ieri, 25 iunie 2010, am participat împreună cu Alina la prima ediţie a evenimentului/concurs "TAG THE FLAG" organizat de trei bloggeri Sibieni:

TUDOR - http://cemerita.ro
MONICA - http://monica.obogeanu.com
RAREŞ - http://rareshu.wordpress.com

Şi credeţi-mă că au făcut o treabă EXCELENTĂ!

O spunem chiar noi, echipa care a ajuns prima la finish, dar care a ocupat, aşa cum de altfel a preconizat, ultimul loc!


Motivul? Organizatorii cei răi ne-au penalizat cu 30 de minute pentru că am sărit peste o probă obligatorie, proba de înot!
Alegerea proastă a fost însă una conştientă pentru că citisem înainte regulamentul şi ştiam de la început care este sancţiunea.


Cu o singură menţiune: 30 de minute este un timp de penalizare mare pentru o probă care necesita maxim 15 minute.Dar, aşa cum spuneam, ştiam cu cât vom fi penalizate de la început :)

Chiar şi aşa, ne-am simţit tare bine!
Nu ştiu dacă acelaşi lucru îl poate spune şi Ovidiu, voluntarul/cameramanul nostru pe care l-am ameninţat în mod constant pentru că nu ne doream neapărat să fim filmate!

Concursul a fost organizat excelent, iar probele au fost foarte bine gândite.

La prima etapă a trebuit să realizăm 2 din cele 17 probe pregătite.
TAG THE WAY!
Ne-am orientat repede la proba nr.1 şi nr 7.
Cu alte cuvinte a trebuit să găsim clopotul de la Biserica Azilului, să citim inscripţia şi să găsim locuinţa ILL nr.491 de pe strada Felinarului.

Faptul că ne-am ales rapid probele nu înseamnă că ne-am şi descurcat uşor cu ele. La Biserica Azilului am dat de „Nea părintele”, destul de contrariat de prezenţa noastră. Inchizitor cum îi stă bine unui reprezentat al bisericii, ne-a întrebat ce treabă avem cu clopotul şi ne-a spus direct că inscripţia datează din 1509.
După alte şi alte discuţii, ne-a dus 5 metri după colţ unde se afla clopotul.
Motivaţia lui a fost că i-a fost teamă că venim cu gânduri de furăciune.


Despre Strada Felinarului NU ştiam absolut nimic, dar am avut noroc cu Alina aka "Almost GPS" care ştia aproximativ pe unde se află.
M-am simţit prost atunci când cameramanul/voluntarul nostru spunea văzându-ne căutând strada că el ştie unde este, deşi nu este din Sibiu, ci din Harghita.
Ne-a lăsat evident să ne chinuim, dar până la urmă am găsi-o, aşa cum am aflat până la urmă că deşi din Harghita, Ovidiu, este de 2 ani în Sibiu şi merge pe strada respectivă la facultate!!! :)

După ce am descoperit cele două indicii am fugit către Piaţa Cibin, unde am tag-uit steagul Sibiului cu cele două autocolante căştigate, iar Alina aka "Mâna de aur" a tras plicul norocos!
Am primit cadou o maşină!!!

Pardon, cheile de la o maşină, maşină cu care trebuia să ne deplasăm către baza de agrement „Pompierul”, unde trebuie să recunosc că m-am îndrăgostit!

Uuuuuuuuuuuuuuuuuu...E simplu, Alina a trebuit să tragă cu arcul, iar eu am ales proba de raliu!

Vrummmmmm, vrummmmmmm, vrummmmmmmmmm, vrummmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm!!!!!!

Pentru că ne-am descurcat bine am primit cadou bani!!!
Pardon, doar 10 lei să ne deplasăm cu taxiul până la „Baia Neptun”.

Aici organizatorii cei răi ne-au penalizat cu 30 de minute pentru că, niciuna dintre noi două nu a înotat.
În „apărarea” noastră precizăm faptul această probă a fost realizată exclusiv de către partea masculină a celorlalte echipe, parte care a lipsit cu desvârşire din echipa noastră!

După „NE Baia Neptun” am fugit la Lucas Super Sandwich unde am primit bonus mâncare şi indiciul pentru următoarea probă.
Sau este invers???

A trebuit să găsim calfa care ne aştepta în faţa „Casei calfelor” iar pentru un bonus de timp să ne expediem vederea pe care am găsit-o în plicul cu indiciul de la Lucas.
Îmi pare rău că nu mi-am scris niciun gând bun pe vedere!
Nicio vorbă de bine!
Aşa o să primesc o vedere şi o să mă întreb ce vroia să-mi transmită expeditorul!

Proba de la „Casa Calfelor” a fost uşoară.
Trei piroane eu (pentru că NU au fost ălea cuie!!!), trei piroane Alina, bătute în mod evident în o bârnă de lemn de esenţă tare!
A se observa accentul dramatic al experienţei!

Trebuie să recunosc că după proba raliului, proba asta mi-a plăcut cel mai mult.
Am un pont pentru participanţii de anul viitor: pe mine m-a ajutat faptul că mi-am imaginat că unul dintre piroane este unul dintre organizatori, în speţă Rareş !


Apoi, ne-am întors la Biserica Evanghelică, unde alături de altă echipă a trebuit să găsim un alt indiciu.
Alina, aka "Ochi Ageri" a găsit prima indiciul şi deci am câştigat un avans de 40 de secunde faţă de a doua echipă.

Am avut de ales între cele două probe ce se deschideau în faţa noastră.
Una dintre ele presupunea să o găsim pe Diana Ribana şi să alegem două perechi de cercei pe care să le vindem ulterior trecătorilor, iar a doua ne trimitea la grădiniţă!!!

Deşi ne place tare mult de Diana, am ales, din cauză că ne lipseşte spiritul mercantil, să ne întoarcem la grădiniţă!!!
Grădiniţa de pe strada Arhivelor, unde a trebuit să găsim două desene ale copiilor. Adică sper să fi fost desenele unor copii, pentru că dacă erau ale organizatorilor…am câteva veşti proaste pentru ei...

La un pas de finish….am alergat prin Piaţa Mare a Sibiului.
Aveam un nou indiciu. Un nou quest!
Să tag-uim steagul cu stema Sibiului din Piaţa Mică, asta după ce îl găseam.
Găsit!
Tag-uit!
Primele!
Pierdut!


Cu toate astea, noi ne-am simţit tare bine!

Probele au fost gândite foarte fain astfel încât evenimentul/concurs a fost dinamic şi antrenant.

Participând ne-am dat seama câtă muncă a fost în spatele proiectului „TAG THE FLAG!” şi cu această ocazie mulţumim tuturor celor implicaţi pentru această experienţă!

Organizatori Tag the Flag Sibiu: Tudor, Monica şi Rareş.

Parteneri: punctedeinteres.ro, www.TiparesteAcasa.ro, Music Pub Sibiu, Sibiu Media Center, Lucas Super Sandwich. Proiect susţinut de Primăria Municipiului Sibiu. Premii oferite de punctedeinteres.ro şi WayteQ.



16. TAG THE FLAG! - Jun 22, 2011 2:15:00 PM

Tag the Flag SIBIU - 25 iunie 2011

Tag the Flag este un eveniment-concurs organizat de trei bloggeri sibieni:

Tudor- http://cemerita.ro ,
Monica- http://monica.obogeanu.com,
Rareş-http://rareshu.wordpress.com)

Evenimentul- concurs urmăreşte descoperirea şi promovarea locurilor şi evenimentelor mai puţin cunoscute din Sibiu şi stabilirea relaţiilor dintre bloggeri.

Prima ediţie Tag the Flag va avea loc sâmbătă 25 iunie, la Sibiu, şi are invitaţi bloggeri din Mediaş, Hunedoara, Alba Iulia şi Sibiu. Fiecare blogger va avea în echipă un coechipier ales dintre cititorii blogului propriu, fie că acesta îi este prieten apropiat, amic sau doar cu ocazia asta îl cunoaşte pentru prima oară. Bloggerul trebuie să-şi aleagă cu atenţie coechipierul pentru că la finish vor ajunge doar echipele care reuşesc să treacă peste toate probele din concurs în timpul maxim stabilit (4h.).

Şi eu particip împreună cu ALINA - prietenă şi cititor cu atribuţii de CTC (Control Tehnic de Calitate) al blogului şi formăm echipa care, cu puţin mai mult noroc, va câştiga, iar în cel mai rău caz promite să se distreze participând la prima ediţie TAG THE FLAG!

Organizatori Tag the Flag Sibiu: Tudor, Monica şi Rareş.

Parteneri: punctedeinteres.ro, www.TiparesteAcasa.ro, Music Pub Sibiu, Sibiu Media Center, Lucas Super Sandwich. Proiect susţinut de Primăria Municipiului Sibiu. Premii oferite de punctedeinteres.ro şi WayteQ.






17. DESPRE IPOCRIZIE. RECTIFICAREA DE CARTE FUNCIARĂ - Jun 12, 2011 7:42:00 AM

Îmi cer scuze iubitorilor jocului de oină pentru faptul că, din punctul meu de vedere, sportul nostru naţional este „ipocrizia”.

Cred că aici se găsesc cei mai mulţi politicieni săraci, dar cu neamuri multe, mărunte şi bogate.
Cei mai mulţi dezvoltatori imobiliari sau oameni de afaceri cu cifră „multă” de afaceri, dar la care alfabetizarea rămâne constant o prioritate.
Cele mai multe femei uşoare, dar care roşesc citind ce scrie pe garduri.
În aceeaşi ordine de idei, cele mai multe blonde care ne învaţă că nu contează cât de înalt este tocul pantofilor, dar nu au fost prinse până la această oră purtând balerini.

Este ţara în care preşedintele arată cu degetul „justiţia”, spunând că „niciodată justiţia vreunui stat al Uniunii Europene nu a făcut atâta rău ţării pentru care lucrează cât a făcut justiţia română", dar omite să precizeze faptul că a promulgat legi de reformă, legi care în mod evident, şi după spusele preşedintelui, NU au, se pare, efect!

Au fost recunoscute de către acelaşi personaj deficienţele pe care justiţia românească referitoare la termenele lungi de judecată, la procedurile de tergiversare a dosarelor, etc.
Păi cum aşa?
Toată vânzoleala produsă de „Mica reformă în justiţie” nu a avut efect?
Ca să vezi!
Nu vă faceţi griji, intrarea în vigoare a noului Cod civil, la data de 1 octombrie 2011 este menită să eficientizeze justiţia, deşi Consiliului Superior al Magistraturii a susţinut şi a propus amânarea pentru anul următor a termenului de intrare în vigoare a Codului Civil şi a celui penal, precum şi a codurilor de procedură!
Ştie el, preşedintele, mai bine!

Revenind la tema ipocriziei şi vorbind despre rectificarea de carte funciară, am să vă supun atenţiei următoarele:

-Potrivit Deciziei nr.5691/2006 a Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, acţiunea în rectificare înscrierilor făcute în cartea funciară este acea acţiune în justiţie prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realităţii făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situaţia juridică reală a unui imobil.
Ea are un caracter subsidiar, este grefată pe o acţiune de fond – acţiune în nulitate sau anularea actului, în simulaţie, în rezoluţiune, etc. şi constă într-o cerere în constatarea nevalabilităţii înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârşit înscrierea.

-În aceeaşi ordine de idei, conform Deciziei nr.256/2010 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia civilă, art.33 alin. (1) din Legea nr.7/1996 prevede ca în situaţia în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde în privinţa înscrierii cu situaţia juridică reală se poate cere rectificarea acesteia, prin rectificare înţelegându-se şi radierea înscrierii oricărei operaţiuni susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara.
Rectificarea înscrierii se poate cere dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă s-a constatat vreuna dintre situaţiile prevăzute de art.34 din lege.
În lipsa unei hotărâri judecătoreşti date în acest sens sau a acordului titularului dreptului înscris, radierea dreptului nu poate fi dispusa unilateral.

Acum…din nou...despre ipocrizie:

Prin cererea introductivă în instanţă, reclamantul solicită anularea şi, în consecinţă, radierea înscrierii dreptului de superficie al pârâtului asupra terenului său.
Dar… potrivit stării de fapt:
- în anul 2008, între cei doi, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, reclamantul având calitatea de promitent-vânzător şi proprietar al terenului, iar pârâtul având calitatea de promitent-cumpărător. Părţile au stipulat în mod expres existenţa acordului COMUN cu privire la dreptul pârâtului de a edifica pe acest teren un ansamblu de locuinţe colective pe numele şi pe cheltuiala sa;

- reclamantul, proprietar al terenului, a dat o „Declaraţie” autentificată, arătându-şi prin aceasta acordul cu privire la: construirea unui complex de locuinţe colective, pe terenul proprietatea sa şi înscrierea noilor construcţii în Cartea Funciară şi la organele fiscale pe numele pârâtului, fără nici o altă intervenţie din partea sa;

- prin Încheierea CF xxx. s-a dispus, înscrierea dreptului de superficie în favoarea pârâtului;

- împotriva încheierii reclamantul a formulat „PLÂNGERE”, plângere care a fost RESPINSĂ ca NETIMBRATĂ, sentinţă pronunţată de Judecătoria Sibiu şi care a rămas definitivă şi irevocabilă;

- reclamantul formulează şi o acţiune comercială prin care a solicitat: obligarea pârâtului să cumpere, prin contract autentic de vânzare-cumpărare, terenul proprietatea sa, în suprafaţă de 6.900 mp, iar în caz de refuz sentinţa să reprezinte act autentic de vânzare-cumpărare, apt de a fi înscris în c.f. şi obligarea pârâtului la plata sumei de x Euro, reprezentând diferenţa de preţ neachitată;

Reclamantul are însă, cel puţin, două probleme:

I. Nu are calitate procesuală activă raportat la dispoziţiilor art.34 din Legea nr.7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care statuează faptul că:
-orice persoana interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară DACĂ printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greşit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existentă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciara nu mai este în concordanţă cu situaţia reala actuală a imobilului.

ÎNSĂ, reclamantul NU se prevalează de nici o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă în formularea acţiunii, deşi textul legal prevede ÎN MOD EXPRES această condiţie.

NOTA BENE: în speţă reclamantul ar fi putut sau ar fi trebuit să aibă o hotărâre definitivă şi irevocabilă, prin care, spre exemplu, s-ar fi constant nulitatea „declaraţiei” autentice, sau s-ar fi admis plângerea formulată împotriva încheierii prin care s-a înscris dreptul de superficie împotriva pârâtului, sau s-ar fi pronunţat rezoluţiunea antecontractului şi evident părţile ar fi fost repuse în situaţia anterioară încheierii acestuia.

II. Faţă de starea de fapt, acţiunea de rectificare a cărţii funciare apare ca fiind inadmisibilă din cauză că reclamantul a solicitat, prin acţiunea comercială, şi executarea antecontractului dintre el şi pârât, prin încheierea în formă autentică a unui contract de vânzare-cumpărare şi plata diferenţei de preţ.
În aceste condiţii ne întrebăm retoric dacă reclamantul este doar indecis sau se află în eroare?
Şi asta deoarece solicită pe de-o parte executarea antecontractului, iar pe altă parte, pe calea aşa-zisei „acţiuni în rectificare de carte funciară” solicită anularea înscrierii dreptului de superficie în favoarea pârâtului!

Or, în cazul în care reclamantul NU mai este de acord la acest moment cu înscrierea dreptului de superficie, ar fi trebuit să ceară rezoluţiunea antecontractului!
Ce se va întâmpla astfel în cazul în care, spre exemplu, se vor admite ambele acţiuni?!!!
Se va încheia în formă autentică un contract de vânzare-cumpărare, contract prin care pârâtul devine proprietar al terenului şi în consecinţă rectificarea înscrierii în cartea funciară, în sensul anulării înscrierii dreptului de superficie nu mai prezintă interes pentru niciuna dintre părţi.

P.S. Dreptul de superficie: în doctrină s-a pus problema definirii noţiunii de „constructor de bună-credinţă” acesta fiind constructorul care se întemeiază pe un drept de superficie sau pe orice alt drept, care potrivit legii, îi permite, edificând pe terenul altuia să devină proprietarul construcţiei. Mai mult decât atât, şi potrivit jurisprudenţei în materie, există posibilitatea la care se referă art.492, teza finală din Codul civil, de a fi înlăturată prezumţia dreptului proprietarului terenului asupra construcţiilor de pe teren dacă se dovedeşte că acestea au fost efectuate de altă persoană pe baza unei convenţii care să justifice dobândirea dreptului de proprietate al constructorului asupra construcţiei respective cât şi dreptul său de folosinţă asupra terenului, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.


18. Surprize, surprize! Şi despre alte efecte ale crizei - Apr 26, 2011 5:02:00 PM

Cred că a spune „surprize plăcute” se poate încadra în categoria pleonasmelor şi asta deoarece „surprizele neplăcute” sunt numite inechivoc ghinioane.
În mod evident sunt fanul surprizelor, dar şi beneficiara, în limite normale, a unor ghinioane.
Am observat însă că ghinionul s-a acutizat pentru cei mai mulţi dintre noi.
Avem oare doar ghinion sau avem ghinion de hoţi şi incompetenţi?

În mod aleatoriu…un exemplu, o „Sentinţă” civilă a Tribunalului Sibiu, din februarie 2011.

Astfel instanţa a fost învestit de către reclamanta AA cu o acţiune de dreptul muncii în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii şi având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata unei indemnizaţii egală cu două salarii medii lunare pe unitate în conformitate cu prevederile art.41, alin.(1) din CCMU (n.n. Contractul Colectiv de Muncă Unic) la nivelul ISC.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a arătat că soţul său a fost angajat la pârât în funcţia de inspector de specialitate până la data când a intervenit decesul acestuia şi în mod evident a încetat contractul de muncă.
Reclamanta, în calitate de moştenitoare a depus cerere la pârât pentru a i se acorda o indemnizaţie egală cu două salarii medii lunare pe unitate potrivit art.41, alin.(1), lit.A din CCMU la ISC pentru perioada 01.12.2008-30.11.2009.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii deoarece NU există un refuz de achitare a drepturilor solicitate dar urmează ca plata acestora să fie efectuată cu respectarea disciplinei financiare aplicată instituţiilor publice.

Pârâtul a arătat că la momentul încheierii contractului colectiv de muncă aplicabil în instituţie, aceasta era finanţată din venituri proprii (extrabugetare). Prin intrarea în vigoare a Legii nr.329/2009 pârâtul s-a reorganizat prin reducerea numărului de posturi şi prin schimbarea regimului de finanaţare şi a trecut de la finanţare extrabugetară la finanţare integrală de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
Pârâtul nu mai are ca atare fonduri la dispoziţia sa pentru plata drepturilor solicitate.
Pârâtul a subliniat că în bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2010 în forma aprobată de ordonatorul principal de credite NU au fost prevăzute fonduri cu destinaţia solicitată. Pârâtul arată că a comunicat reclamantei răspunsul acestei instituţii în care a făcut trimitere la prevederile art.14, alin.(3) din Legea finanţelor publice nr.500/2002 potrivit cărora nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

Instanţa reţine următoarele:
"În baza Ordinului nr.361 din 03.06.2010 emis de pârât a încetat contractul individual de muncă al soţului reclamantei care a deţinut funcţia de inspector de specialitate la Inspectoratului Teritorial de Construcţii Centru începând cu data de 23.05.2010, urmare a decesului acestuia, temeiul legal al încetării raportului juridic de muncă fiind art.56, lit.a din Codul Muncii. Reclamanta a depus la dosar actele de stare civilă pentru justificarea calităţii procesuale active.
Potrivit art.41, alin.(1), lit.a din CCMU la nivelul ISC pentru perioada 01.12.2008-30.11.2009 în cazul decesului salariatului se acordă un ajutor familiei de două salarii medii lunare pe unitate, iar potrivit art.2, alin.(2) din acest contract (CCMU) dacă niciun dintre părţi NU denunţă contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungeşte până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.

Contractele colective de muncă reprezintă legea părţilor iar clauzele stipulate în conţinutul acestora sunt obligatorii pentru părţi.
La momentul la care prăţile au negociat clauzele acestui act juridic, angajatorul era finanţat din venituri proprii care aveau o natură extrabugetară. Potrivit art.30 din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordului-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, „Contractele colective de muncă se negociază, în condiţiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuiele ale operatorilor economici, în limitele şi în condiţiile stabilite prin bugete”.
Chiar dacă contractul colectiv de muncă şi-a prelungit valabilitatea pe legi (de drept) având în vedere prevederea cuprinsă în art.2, alin.(2) din contract, instanţa constată că acest contract s-a încheiat în condiţii ce permiteau pârâtului angajator, partener social să negocieze clauzele ce urmau să fie cuprinse în conţinutul contractului colectiv de muncă deoarece se autofinanţa, or, astăzi, în situaţia în care sursa de finanţare s-a schimbat clauzele pot fi negociate numai în limita bugetelor aprobate de ordonatorul principal de credite deoarece finanţarea este de natură bugetară.
Prin Legea nr.329/2009 s-au instituit măsuri care au caracter excepţional şi urmăresc reducerea efectelor crizei economice şi îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din Memorandumul de înţelegere din Comunitatea Europeană şi România, încheiat la Bucureşti şi Bruxelles la data de 23 iunie 2009 şi din Acordul stand-by încheiat între România şi Fondul Monetar Internaţional (art.2) printre măsurile dispuse de legiuitor fiind şi cea cuprinsă în art.3, lit.f care se referă la schimbarea regimului de finanţare a unor autorităţi sau instituţii publice, prin virarea veniturilor încasate la bugetul de stat şi finanţarea cheltuielilor de la bugetul de stat. Ori, în acest context finanaciar, schimbându-se condiţiile de finanţare, pârâtul nu mai poate acorda drepturile solicitate de reclamantă deoarece nu are alocaţii bugetare iar prevederea legală este imperativă în sensul că, contractele colective de muncă se vor negocia numai în limitele şi condiţiile stabilite de lege.
Faţă de cele ce preced, instanţa constată ca neîntemeiată acţiunea şi pe cale de consecinţă o va respinge."


Pardon? Puteţi, vă rog să repetaţi?!

10 MOTIVE pentru care avem ghinion de incompetenţi:

1. Reţinând că reclamanta solicită în mod temeinic şi legal plata drepturilor salariale pevăzute de contractul colectiv de muncă şi reţinându-se, de asemenea, că acest contract produce efectele prevăzute de lege, DAR RESPINGÂND ACŢIUNEA, instanţa a soluţionat "cauza"?

2. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie: ar fi fost „pertinentă” aceeaşi motivare şi în cazul în care pârâtul ar fi fost un angajator „privat”?. Se poate reţine faptul că „pârâtul datorează suma de X lei, dar nu are bani din cauza crizei financiare?”

3. Având în vedere faptul că bugetul unei instituţii se configurează şi se aprobă înainte de începerea anului financiar, care ar fi fost şansele să fie cuprinse fonduri pentru astfel de situaţii?

4. În condiţiile în care dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de zile, de ce tribunalul nu a admis acţiunea, urmând ca, EVENTUAL fondurile necesare să fie prinse în bugetul pe anul următor în baza unui titlu executoriu?

5. S-au abrogat dispoziţiile cu privire la rolul activ al judecătorului? Dispoziţiile potrivit cărora judecătorul trebuie să pună în vedere părţilor să-şi precizeze cererea, eventual şi împotriva ordonatorului principal de credite?

6.Sintagma "se vor negocia", nu desemnează tocmai faptul că ÎN VIITOR, contractele colective muncă se vor negocia numai în limitele şi condiţiile stabilite de lege?

Mai sunt 4 punte de completat... sau mai multe...sugestii?


19. HAIDUCII, PENSIONARII ŞI CASA NAŢIONALĂ DE SĂNĂTATE - Jan 28, 2011 3:03:00 PM

Haiducii … oameni în afara legii care se ocupau cu jaful, mai cu seamă ca protest împotriva dominaţiei străine sau a nedreptăţii sociale, îndeosebi în perioada de la sfârşitul sec. XVIII şi începutul secolului următor.
Haiducii … personaje din filmul omonim a lui Dinu Cocea, din 1966.
Haiducii … pensionarii executaţi silit de către Casa Naţională de Sănătate pentru neplata asigurărilor.

Cum aşa? Simplu… să vizionăm filmul:

„Surse din cadrul CJAS Sibiu spun că această bază de date a fost solicitată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), în mod oficial de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). Informaţiile cu pricina au ajuns la CJAS Sibiu la sfârşitul anului trecut, iar reprezentanţii instituţiei au verificat dacă cei din baza de date aveau contract de muncă sau au realizat venituri din activităţi independente, în ambele forme fiind obligatorie plata asigurării de sănătate.
Dacă sibienii de pe listă nu se încadrau în cele două categorii de mai sus, dar apăreau în baza de date cu alte venituri (chirii, dividende, dobânzi etc.), atunci pentru sumele respective cei de la CJAS au calculat, în baza Legii 95 din 2006, valoarea asigurării ce trebuie achitată. Bazele de date fac referire la veniturile înregistrate de sibieni încă din 2005, pentru care ar fi trebuit plătite asigurări sociale începând din 2006. Cum nu au fost plătite, cei de la CJAS au calculat majorări şi penalităţi de întârziere. În cazul datoriilor pentru veniturile încasate în 2005 şi 2006, penalităţile depăşesc debitul iniţial.
Cei mai afectaţi de această decizie sunt pensionarii. "Am dat un apartament în chirie şi am zis să fiu corect cu statul, am înregistrat contractul la finanţe. În vara anului trecut am cerut de la finanţe o dovadă că nu am datorii. Am primit-o, nu aveam niciuna. Acum, chiar înainte de Crăciun, am primit o somaţie că am la CJAS o datorie de 160 de milioane de lei. Au pus penalităţi imense. Pe un an întreg nu încasez eu atâta chirie cât îmi cer acum".
Unii pensionari sunt de-a dreptul exasperaţi de situaţia în care s-au trezit peste noapte. Într-o dimineaţă, pe scările CJAS Sibiu, un bătrânel plângea. "Am primit studenţi în gazdă. Le-am făcut şi de mâncare. 12 milioane am de plătit şi eu am o pensie de 7 milioane. Din ce mai trăiesc eu două luni?", se întreba bătrânul.
SURSA: Executare silită în masă la Sibiu pentru datorii la bugetul sănătăţii


Având proprietatea termenilor, mă declar partizană a pensionarilor haiduci care au „fraudat” statul român şi nu şi-au plătit contribuţia la asigurările de sănătate, contribuţie calculată la veniturile obţinute din cedarea folosinţei bunurilor !!!
(Nu vă faceţi griji dacă nu sesizaţi legătura dintre chirie şi contribuţia la sănătate, pentru că ea NU există )
Partizana haiducilor care şi-au înregistrat contractele de închiriere la direcţiile financiare şi care, ca urmare, au achitat 16% impozit către statul român.
Dar haiducii tot haiduci rămân…mai era de achitat un bir !!!

Birul era cel prevăzut de art. 257, alin.(2), lit.e din Legea nr.95/2006 privind (ce altceva dacă nu ) Reforma( n.n. Majuscula „R” este de la „Reuşită”) în domeniul sănătăţii - contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.

Haiducii au fost executaţi…silit, fiindu-le expediate Somaţii şi Titlu executorii, la debitele principale fiind adăugate cu prisosinţă majorări de întârziere şi penalităţi de către stăpânire începând cu anul 2006 !

Secvenţa următoare. Atenţie : SE FILMEAZĂ!
Haiducii formulează contestaţii la executare şi solicită instanţei, să pronunţe o hotărâre prin care în baza art.174, alin.(3) din Codul de procedură fiscală, să admită contestaţiile la executare formulate şi, în consecinţă, să dispună anularea actelor de executare contestate şi, de asemenea, anularea executării silite înseşi, ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru LIPSA TITLULUI DE CREANŢĂ.

Astfel ... art. 216 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, stipulează faptul că în cazul neachitării la termen … a contribuţiilor datorate fondului de către persoanele fizice, …, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art.141, alin.(1) din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii.
Potrivit art.141, alin.(2) şi alin.(3) din Codul fiscal, titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Deci, pentru existenţa unui titlu executoriu se cere existenţa unui titlu de creanţă, în speţă a unei „Decizii de impunere”.

Această dihotomie este explicată şi de Decizia nr.XIV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr.733 din 30/10/2007.
Or, în această privinţă, trebuie avut în vedere că din coroborarea dispoziţiilor art.21 cu cele ale art.,168 alin.(3) din Codul de procedură fiscală rezultă că titlul de creanţă fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patri-moniale ale statului şi obligaţiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite potrivit legii.

În acest sens, în dispoziţiile cu caracter explicativ cuprinse în art.110, pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, sunt enumerate următoarele titluri de creanţă fiscală:
a) decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii;
b) declaraţia fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligaţiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii;
c) decizia prin care se stabileşte şi se individualizează suma de plată, pentru creanţele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite de organele competente;

Revenind la dispoziţiile Codului de procedură fiscală, trebuie subliniat faptul că potrivit art.85 stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se face prin:
a) prin declaraţie fiscală, în condiţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (4);
b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

Etiologic, regula în materie fiscală este reprezentată de stabilirea obligaţiilor fiscale prin DECIZIE DE IMPUNERE, numai în cazuri excepţionale, contribuabilului revenindu-i obligaţi de a-şi calcula cuantumul contribuţia fiscală.
Codul de procedură fiscală prevede în mod expres, în cuprinsul art.43, cerinţele necesare a fi îndeplinite de către orice act administrativ fiscal.

De asemenea, sunt stipulate norme imperative cu privire la comunicarea actelor administrative fiscale, în speţă a deciziei de impunere.
Astfel, potrivit art.44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de proce-dură sunt aplicabile în mod corespunzător.

Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor referitoare la comunicare constă în INOPOZABILITATEA actului administrativ fiscal, aşa cum prevede art.45 din Codul de procedură fiscală, întrucât acesta poate produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

Mai mult decât atât, potrivit art.44, pct.44.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, adoptate prin Hotărârea Guvernului nr.1050/2004, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligaţiei stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.

AŞADAR, pentru opozabilitatea titlului executoriu comunicat în cauză era necesară existenţa unui titlul de creanţă, act administrativ fiscal, act care conform dispoziţiilor legale ar fi trebuit comunicat contribuabilului, contribuabil care numai în aceste condiţii ar fi putut formula şi demara procedura specială a contestaţiei prealabile în conformitate cu dispoziţiile Titlului IX din Codul de procedură fiscală - Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.

Referitor la majorările de întârziere şi penalităţile calculate de către stăpânire...
acestea urmează situaţia debitului principal, fiind accesorii ale acestuia, conform principiului accesorium sequitur principalae.

Mai mult decât atât, potrivit art.261, alin.(1) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii „angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei legi şi care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condiţiile Codului de procedura fiscală”.
Conform art.119 din Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere. [1]

Subliniem faptul ca textul legal, mai sus citat, NU stipulează, în mod expres, faptul ca debitorul obligaţiei este de drept pus în întârziere.
De asemenea trebuie menţionat faptul că NU a existat o punere în întârziere şi NU a fost comunicat cuantumul unor astfel de penalităţi, nici măcar al debitului efectiv, în nici unul din cei 4 ani, respectiv pe perioada 2006-2010.

Or, trebuie să se poată face dovada punerii în întârziere cu privire la majorările de întârziere percepute, dovadă care constă într-o manifestare de voinţă din parte creditorului în forma cerută de lege, manifestare care se putea face fie printr-o notificare cu ajutorul executorului judecătoresc, fie prin introducerea unei cereri de chemarea în judecată, în conformitate cu art.1532 şi urm. din Codul civil.

De asemenea, NU au respectate dispoziţiile art.222 din Legea nr.95 /2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, dispoziţii imperative care statuează faptul că: „fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuţie personală şi a modalitatii de plata, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.

În ceea ce priveşte suma calculată cu titlu de penalităţi, trebuie să precizăm faptul că aceasta NU are un TEMEI JURIDIC.
Astfel că, Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii NU prevede posibilitatea de a se percepe astfel de penalităţi de întârziere pentru contribuţia la fondul de asigurări de sănătate.

Potrivit art.261, mai sus citat, asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei legi şi care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere.
De altfel, nici art.216 din Legea nr.95/2006 NU prevede posibilitate perceperii penalităţilor de întârziere statuând doar faptul că: „în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate fondului de către persoanele fizice... se procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere”.

Dar cine ar fi trebuit să emită deciziile de impunere în cazul obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii?

Potrivit jurisprudenţei în materie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi casele teritoriale nu au competenţa stabilirii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi a majorărilor de întârziere (mai recent dobânzi şi penalităţi de întârziere) aferente.
Această competenţă revine – fie în temeiul art. 42 alin. 1 din Normele metodologice, fie în temeiul competenţei lor generale de a stabili impozite, taxe şi contribuţii – organelor fiscale expres indicate de art. 17 alin. 5 C. proc. fisc.
Astfel prin Sentinţa nr.269/24.06.2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia de nelegalitate a art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007

[1] Conform art.IV, alin.(2) din legea nr.210/2005, în toate actele normative îin care se face referire la noţiunile de dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere aceste noţiuni se înlocuiesc cu noţiunea de majorări de întârziere.

P.S. AM primit de la Iulia o leapşa...7 lucruri care-mi plac.
:) Recunosc că mi-ar fi fost mai uşor dacă m-ar fi întrebat cineva de 7 persoane pe care le plac :)
Dar fie şi aşa...să vedem...ordinea este una oarecum aleatorie:
Muzica... a se citit jazz, rock, soul, blues şi a se asculta exemplificativ, deşi mi-a fost foarte greu să aleg din playlist doar câteva exemple;
Cicolata... fără comentarii de prisos. Nu accept nicio dezbatere pe tema asta. Se pare că...fiecare om vine pe lume cu un număr de receptori ai fericirii, continuţi în zestrea sa genetică, aceştia asteaptând să fie ‘hrăniţi’ cu endorfine şi serotonină. Când receptorii au primit o cantitate îndestulatoare din aceştia, psihicul atinge cote maxime. Endorfinele sunt eliberate, printre altele :)) , şi în prezenta anumitor alimente...Deci ciocolata e bonus la fericire.
Jasmine Noire - Bvlgari- Nu mă pricep la recenzii. Îmi place. Mult. P.U.N.C.T.;
Îmi place ...să citesc...şi în ultima vreme am avut, din fericire, timp să citesc şi câteva titluri extra curriculare...pentru sufletul meu;
Că tot am vorbit mai sus de endorfine... îmi place să alerg dimineaţa în parc. Cât mai de dimineaţă. Cât mai puţină lume. Cât mai multă linişte. Cât mai mult aer rec, curat şi parfumat.
Brăţara de la mama... recunosc, că dacă aşa putea aş purta brăţări până la umăr :)). Nu mă pot însă despărţi de o brăţară de argint veche, furată de la mama.
hmmmmm ... n-aş fi crezut asta despre mine...dar uite ce supriză...îmi place meseria mea...doar în zilele bune :)) .
Sunt 7, nu?




20. DARUL MEU pentru CRĂCIUNUL LOR! - Dec 12, 2010 12:47:00 PM

Acest proiect a fost iniţiat de Ciprian, a primit sprijin din partea Organizaţiei Naţionale a Bloggerilor din România şi a unui număr mare de sponsori.

Ideea lui Ciprian este una frumoasă:

25 de copii din Sibiu cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani care provin din familii defavorizate, ar putea avea un Crăciun mai fericit cu sprijinul material al comunităţii de bloggeri sibieni şi a sponsorilor atraşi de aceştia.

În cadrul proiectului ,,Darul meu pentru Crăciunul lor” fiecare blogger (autor al unui jurnal online) va presta o activitate din care va dona minim 50 de lei. De asemenea fiecare blogger va încerca să atragă cât mai multe firme sibiene în demersul de a oferi un Crăciun de neuitat la 25 de copii. Fiecare copil va primi cadouri constând în dulciuri, sucuri, jucării, haine, încăţăminte, produse educative si de igiena personala.

Cei 25 de copii beneficiari sunt aleşi din familii defavorizate pe baza anchetei sociale desfăşurate de catre o asociaţie sibiană (ARAPAMESU).

Evenimentul special în cadrul căruia copii îşi vor primi cadourile va avea loc la Hipermarketul Carrefour în 17 decembrie 2010.

Şi eu particip! :)

Ideea este că nu mă pricep, din păcate, la foarte multe lucruri, iar până să scot bani din "Stand-up comedy" va mai dura :)

Lume-lume, Luni, 13 decembrie 2010, voi acorda consultaţii juridice în contul proiectului "DARUL MEU pentru CRĂCIUNUL LOR".

Aşa că...dacă aveţi probleme juridice şi dacă vreţi să puneţi şi voi umărul NU ezitaţi să mă vizitaţi!

Dacă vreţi doar să ajutaţi, o puteţi face prin două modalităţi: prin acordarea unei sponsorizări sau oferirea de produse pentru copii, scriindu-i lui Ciprian Drăghici la adresa:

gigelitatea@gmail.com

Vă mulţumes frumos!
21. Principiul specialităţii. Avem specialişti? - Dec 5, 2010 2:14:00 PM

Vorbeam cu un prieten zilele trecute şi achiesam, în principiu, la opinia lui cu privire la faptul că, în profesia noastră, ca avocat, ar fi ideal să te specializezi.

Eu am râs, evident, suferind de cinism cronic şi sugerându-i că poate e vorba doar de o schimbare de denumire.
Dar, dacă aşa îi spune mai nou, atunci …să ne specializăm, zic!
De altfel, prietenul meu avea dreptate.( !?)
De exemplu sunt mulţi procurori care s-au făcut avocaţi. Deci specialişti în penal. Motivele sunt evidente, nu?
Aşa au argumente suficient de speciale să-i convingă pe foştii colegi.
Astfel că sunt două feluri de avocaţi: SPecializaţi şi NEspecializaţi.

Dar, pe de altă parte, de ce să te specializezi când poţi fi polivalent?
Cum să nu invidiezi un om care face multe şi de (a se citi şi cu prepoziţia „pe” în unele cazuri) toate? Un prestidigitator?

În speţă, cred că ar trebui propus un multiplu de referinţă.
Adică dacă cineva este şi patron de holding, inginer, proaspăt doctor şi intervievat într-o anchetă fâsâită de DNA (Oau….) atunci să fie decorat. (!?)
Sau dacă eşti patron de grup, rotaractian (şi aici NU mă refer la vreo categorie de fani Star Trek, deşi funcţionează pe aceleaşi principii) şi predai zumba (şi aici mă refer la „zumba”) este evident că ai toate motivele să stârneşti invidia muritorilor de rând. (!?)

Revenind la multiplul de referinţă, eu una propun cifra 3 şi acordarea unui număr aferent de STRESE, indivizilor talentaţi care jonglează cu cel puţin tot atâtea bile.

Dar, revenons-en à nos moutons …am dorit să vă vorbesc despre principiul specialităţii capacităţii persoanei juridice.

Ştiaţi că…?

Capacitatea de folosinţă, într-un sens larg, este formată din drepturile civile pe care persoana juridică le poate dobândi precum şi din obligaţiile civile pe care şi le poate asuma.
În sens restrâns însă, persoana juridică nu poate avea acele drepturi şi acele obligaţii care, prin esenţa lor, pot aparţine numai persoanelor fizice, precum şi acele drepturi şi obligaţii care NU corespund specificului capacităţii sale juridice, adică principiului specialităţii.

Persoanele juridice fără scop patrimonial pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului, stabilit prin lege, actul de constituire sau statut, sancţiunea nerespectării acestor dispoziţii legale constând în nulitatea absolută a persoanei juridice.

Referitor la conţinutul capacităţii de folosinţă a unei persoane juridice, „Afacerea Zappa” a iscat în doctrina veche o controversă.
Potrivit unora dintre opiniile exprimate, o persoană juridică legal înfiinţată conform dispoziţiilor legale a unui stat poate să funcţioneze „să-şi prelungească activitatea şi să exercite drepturi” pe teritoriul unui stat străin, fără a fi necesară recunoaşterea sau autorizarea sa de către acesta din urmă.
Per a contrario, pornind de la teoria ficţiunii persoanei juridice, s-a considerat că voinţa unui stat de a recunoaşte sau autoriza înfiinţarea unei persoane juridice nu-i acordă prerogativa de a-şi impune această voinţă şi altor state, întrucât însuşi suveranitatea sa este limitată, fiind inadmisibilă crearea de către un stat a unei ficţiuni universale.[1]

Specifică pentru persoanele juridice este limitarea capacităţii de folosinţă cunoscută sub forma principiului specialităţii, potrivit căruia persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit de lege, sau scopului generic, precum şi de actul de înfiinţare sau statut, sau scopului concret.

Este însă de menţionat faptul că acest principiu se referă doar la capacitatea de a fi parte în actele juridice şi deci nu limitează capacitatea delictuală a persoanei.

În ceea ce priveşte controversa născută în jurul chestiunii incompatibilităţii principiului specialităţii cu răspunderea penală a persoanei juridice, amintim opinia care se pronunţă în favoarea reţinerii acestei incompatibilităţi şi care foloseşte drept argumente ideea că legea acordă personalitate juridică entităţilor colective şi le stabileşte în acelaşi timp, din raţiuni practice, limitele activităţii, interzicând depăşirea acestora.
Aşadar, săvârşirea de infracţiuni nu poate forma scopul unui persoane juridice, pentru că ea poate fiinţa numai în temeiul unui scop legal. În acest sens, principiul specialităţii limitează activităţile persoanei la cele care sunt necesare atingerii scopului său, astfel că atunci, când ea comite o infracţiune îşi pierde capacitatea şi personalitatea juridică.
Pe de altă parte, susţinătorii tezei compatibilităţii, susţin că o persoană juridică poate să desfăşoare o activitate specifică şi poate comite infracţiuni care sunt legate tocmai de această activitate, fără a depăşi limitele specialităţii scopului său. În realitate, orice infracţiune se situează mai mult sau mai puţin în afara competenţelor recunoscute persoanei juridice, iar controversa a apărut datorită confuziei dintre două noţiuni: scopul pentru care a fost creată persoana juridică şi scopurile urmărite de aceasta pe parcursul existenţei sale. Importantă pentru angajarea răspunderii acesteia este existenţa unei legături între activitatea persoanei juridice şi infracţiunea comisă şi nu principiul specialităţii capacităţii de folosinţă.[2]

Aşa cum literatura de specialitate a subliniat, capacitatea de folosinţă nu rămâne întotdeauna invariabilă pe parcursul existenţei persoanei juridice. Etiologic, modificarea scopului antrenează modificarea corespunzătoare a conţinutului capacităţii de folosinţă.

[1] Principiul potrivit căruia este necesară recunoaşterea sau autorizarea unei persoane juridice străine pentru ca aceasta să poate să îşi exercite drepturile pe teritoriul unei stat nu se aplică persoanelor naturale sau necesare, precum statul, comunele şi judeţele, care odată recunoscute ca fiind corpuri politice îşi pot exercita drepturile şi în alt stat. În „Afacerea Zappa”, statul grec a avut calitatea de reclamant şi a revendicat moştenirea după Vanghelie Zappa (D.Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului român în comparaţiune cu legile vechi şi cu principile legislaţiunii străine, t.I, ediţia a II-a, Editura Tipografiei Ziarului "Curierul Judiciar", Bucureşti, 1906, p.269 şi urm.);
[2] A se vedea F. Streteanu, R.Chirică, Răspunderea penală a persoanei juridice, Editura Rosetti, Bucureşti, 2002, p.50 şi urm.;

P.S. Ulterior postării, am fost provocată de către Eliza să dezvălui ce cadouri am primit de Moş Nicolae :)
Asta m-a bucurat. Eliza a presupus că am fost suficient de cuminte pentru ca Moşu să treacă şi pe la mine.
Deci, cel puţin la nivelul aparenţelor stau bine :)

Şi pe la mine a trecut Moşu` :)

La fel ca atunci ca atunci când eram copil, mi-a adus cărţi şi dulciuri.

Titlurile şi tipurile s-au schimbat însă :)

Deci Moşu' a trecut şi mi-a lăsat Istoria secretă a lumii – Jonathan Black şi Simbolul Pierdut- Dan Brown :)

Să nu uit…şi Haribo :)

Nota Bene: Fără jordiţă :)






22. EMIL CIORAN. PRIMUL DINTRE CEI 10 MARI SIBIENI - Dec 5, 2010 12:18:00 PM

„10 MARI SIBIENI”


COMUNICAT DE PRESĂ

În urma voturilor exprimate de sibieni, atât pe internet cât şi pe taloanele aflate în locaţiile partenere ale campaniei „10 Mari Sibieni”, au fost numărate un total de 10.114 voturi.

În urma acestora cel mai mare sibian este: Emil CIORAN.

Ordinea celorlaţi mari sibieni, decisă de voturile exprimate, este următoarea:

Lucian BLAGA, Octavian GOGA, Samuel von BRUKENTHAL, Gheorghe LAZĂR, Andrei ŞAGUNA, Hermann OBERTH, Ion BESOIU, Nicolae LUPU, Teodor TULPAN.

Astfel se încheie campania „10 Mari Sibieni” dar proiectul „MARI SIBIENI” va continua şi în perioada următoare printr-o serie de acţiuni ce vor fi anunţate la momentul oportun.

Dorinţa acestei campanii este aceea de a îi face cunoscuţi pe marii sibieni din întreaga istorie a Sibiului.

Campania a început prin demersul a doi bloggeri sibieni, Răzvan Pop (www.razvanpop.ro) şi Tudor Popa (www.cemerita.ro) şi sub patronajul Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu.

În urma voturilor din luna septembrie şi din luna noiembrie aproape 25.000 de sibieni au votat pentru alegerea celui mai mare sibian.

Dorim încă odată să mulţumim celor care ne-au ajutat în reuşita acestei campanii:

BLOGGERI: Alexandra Capotă (alexsleepy.wordpress.com), Marius Bârsan (freecyclesibiu.blogspot.com), Daniel Bâlbă (piatacibin.ro), Călin Blaga şi Miruna Roman (podulminciunilor.ro), Liliana Nenciu Blaga (parfumdefemeie.wordpress.com), Bogdan Brylynski (brylu.ro), Mihai Copăceanu (psihologiebun.wordpress.com), Adrian Cozma (vladimirempire.blogspot.com), Camelia Crişan (camiku.blogspot.com), Roberto Dietrich (robertodietrich.ro), Ciprian Drăghici (citadelasibiana.ro), Ada Frandeş (dreamwind55.blogspot.com), Daniel Hoja (daninhodj.blogspot.com), Bogdan Isăilă (pancu.ro), Teo Iuhas (bagatorideseama.com), Raluca Ştefania Lazăr (opiniijuridice.blogspot.com), Maria Marin (maryamarin.blogspot.com), Monica Obogeanu (obogeanu.com), Eliza Penciu (greencharme.blogspot.com), Bianca Popa (casascorpiei.wordpress.com), Claudia Popa (nobine.wordpress.com), Andrei Popianoş (alteuri.blogspot.com), Miruna Siminel (siblonedelegandesc.ro), Sebastian Suceveanu (seba-suceveanu.blogspot.com), Cosmin Şipos (chewingisaddictive.wordpress.com), Maria Tomoiaga (mariatomoiaga.blogspot.com), Monica Turcu (moni2907.blogspot.com).

PRESĂ: TV şi Radio Eveniment, Turnul Sfatului, Sibiu 100% şi jurnaliştilor Alin Bratu, Angela Carabaşu, Adela Cândea, Cosmin Chelcea, Elida Ioana Cremene, Traian Deleanu, Ştefan Dobre, Laurenţiu Sever Lup, Andrey Kobolov, Alexandra Marcu, Isabela Paulescu, Ciprian Stăvar.

SUSŢINĂTORI ONLINE: femeiaunika.com, sibiul.ro, stirisibiu.ro, sibiunews.ro, spixii.ro, sibienii.ro

SPONSORI, SUSŢINĂTORI: Printcenter, ExpressYou, smartart.ro, hostvision.ro

LOCAŢII PARTENERE: Loteria Română, CarmOlimp, Librăria Humanitas, magazinul LaFantezie, Cafe Wien, Atrium Cafe, Oldies Pub, Supporter Pub, Old Friends Pub, Erasmus Cafe, taxi 924.

MULŢUMIRI: CSU Fans, Radu Scutea, Valeriu Obogeanu (şcoala Radu Selejan), Aurelia Roca (şcoala Regina Maria), Silviu Scrob, Rareş Budac, Emanuel Tăvală.

Mulţumim încă odată tuturor pentru sprijinul acordat!


23. 10 MARI SIBIENI. COMUNICAT DE PRESĂ - Dec 3, 2010 4:19:00 PM

COMUNICAT DE PRESĂ

Duminică, 05 decembrie 2010, va fi transmisă pe TV Eveniment emisiunea „Gala Marilor Sibieni”. În cadrul acestei emisiuni va fi anunţat cel mai mare sibian, aşa cum l-au ales sibienii.

Aceasta este ultima acţiune a campaniei „10 Mari Sibieni”.

Dorinţa acestei campanii este aceea de a îi face cunoscuţi pe marii sibieni din întreaga istorie a Sibiului.

În luna septembrie aproape 17.000 de sibieni au votat pentru alegerea celor mai mari sibieni, iar în urma votului au rămas cei 10 MARI SIBIENI.

Aceştia sunt (în ordine alfabetică):



Ion BESOIU, Lucian BLAGA, Samuel von BRUKENTHAL, Emil CIORAN, Gheorghe LAZĂR, Nicolae LUPU, Octavian GOGA, Hermann OBERTH, Andrei ŞAGUNA, Teodor TULPAN.


Pentru detalii legate de campanie şi de organizarea conferinţei de presă:

Răzvan Pop, 0744476703, razvan_c_pop@yahoo.com

Tudor Popa


24. 10 MARI SIBIENI.ATENȚIE: SE CITEȘTE! - Nov 30, 2010 12:36:00 PM
Astăzi, 30 noiembrie 2010, vom fi prezenţi în magazinul CarmOlimp din Terezian (Sibiul Nou) începând cu orele 18.00.



Aici vom citi şi în cele din urmă vom oferi cărţi, clienţilor magazinului amintit, într-un ultim demers de conştientizare a sibienilor asupra importanţei şi rolului personalităţilor care au „construit” oraşul nostru.
Cărţile ce le vom împărţi sibienilor sunt oferite de Librăria Humanitas din Sibiu şi de familia Lupu, prin amabilitatea nepotului marelui sibian, Nicolae Lupu – Graţian Lupu.



Sunt cărţi scrise de unii din cei mari sibieni dar şi alte lucrări.

Vă aşteptăm alături de noi şi astăzi, aşa cum aţi fost de fiecare dată.


25. 10 MARI SIBIENI. SĂPTĂMÂNA DECISIVĂ! - Nov 27, 2010 2:06:00 PM

Campania 10 MARI SIBIENI se încheie săptămâna viitoare!

Nu uitaţi să votaţi!

Votaţi GHEORGHE LAZĂR!


Pentru săptămâna viitoare, organizatorii campaniei, adică Răzvan Pop şi Tudor St. Popa, anunţă următoarele:

Urmează poate cea mai grea săptămână a campaniei noastre. De aceea vă rugăm să ne susţineţi şi ajutaţi în acţiunile noastre.

Astăzi, CSU Atlassib Sibiu, echipa nosatră de baschet, joacă cu CSM Bucureşti. Ajutaţi de CSU Fans, vom fi prezenţi începând cu orele 17.00 la Sala Polivalentă pentru a îi prezenta pe cei 10 MARI SIBIENI, fanilor de baschet, sibienilor. Vă aşteptăm alături de noi.






Luni, la orele 18.00, în Oldies Club, de pe strada Alexandru Papiu Ilarian, vom lansa site-ul www.marisibieni.ro. Avem onoarea de a îl avea printre noi pe unul dintre cei 10 MARI SIBIENI, pe dl. ION BESOIU. Acesta va discuta cu noi şi cu cei prezenţi la acea oră. De asemenea vom viziona şi ultimul său film dedicat Sibiului.

VĂ AŞTEPTĂM ÎNTR-UN NUMĂR CÂT MAI MARE ALĂTURI DE NOI ŞI DE ION BESOIU.

Marţi, ajutaţii fiind de Librăria Humanitas şi de supermarketul Carmolipm, vom impărţi cărţi în numele celor 10 MARI SIBIENI. Revenim cu mai multe detalii. Vă aşteptăm alături de noi.




Duminică, 5 decembrie, veţi putea urmări pe TV Eveniment, GALA MARILOR SIBIENI, în cadrul căreia vom anunţa cel mai mare sibian, aşa cum a fost ales de către voi, sibienii.





VĂ AŞTEPTĂM ALĂTURI DE NOI ÎN ACEASTĂ SĂPTĂMÂNĂ!

P.S. Nu uitaţi să votaţi!!!