Despre mine

ivanescu eugenia

sociabila,veselă,sensibilă,optimistă

Blogs Home » Litere » Literatura » Poezii despre natură

Poezii despre natură

Emoții, sentimente, natură in poezia românească și universală.

Articole Blog

01. ”Cu toamna în odaie” - Oct 6, 2019 1:05:00 PM
Autor: Ion Minulescu



Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie...
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam...

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!... Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
"Donnez-vous la peine d'entrer, Madame..."

Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă...

A intrat...
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară... vai!...
Bolnavă de gripă...







02. ”Afară-i toamnă...” - Sep 30, 2019 7:06:00 PM
Autor: Mihai Eminescu
Sonet I (Afară-i toamnă...)




                     Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
                     Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
                     Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
                     Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

                     Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
                     N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;
                     Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată
                     Să stai visând la foc, de somn să picuri.

                     Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri,
                     Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
                     În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

                     Deodat-aud foşnirea unei rochii,
                     Un moale pas abia atins de scânduri ...
                     Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.



03. Toamne vechi și noi ...(poezii) - Sep 29, 2019 3:40:00 PM
Ion Sorescu - ”Toamna” 


s-au spart
copacii-n cioburi
de vară stinsă-n frunze
vitralii sfărâmate de-a valma
prin turlele pădurii
şi-arată toamna
nurii
cu zâmbetul pe buze.

***
George Călinescu - ”Frunza”


Din frunzele ce-n geam
Azi s-au lovit într-una,
Căzând sub pom morman,
Ți-am pus în carte una,
Bătând în roșiatic,
Ca un țesut domnesc,
Cu fire de jăratic
Ce încă mai sclipesc.

***
Valentina Sârbu Pelivan - ”Toamna-n flăcări”


Păsări de foc
Dansează în vânt,
Urcă, coboară
Covor pe pământ.

Covor mișcător,
covor sunător
Te-mbie să treci
De-i cald să-l încerci.

Tu treci, el tot sună și sună
Și anii în grabă ți-adună.



04. Pastel de toamnă - Sep 27, 2019 3:25:00 PM
Autor: Adrian Păunescu


                   
                    Pe muntele negru de frunza de toamnă
                    Te chem cu accent brumăriu să te sperii
                    Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
                    Și cade lumina și trage să moară.

                    Și sunt întebări prin natură puzderii
                    Și sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
                    Și vara ne-nchide în toamna de afară
                    Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

                    Aicea la munte mai poate să spere
                    Și cel care moare că moartea-i departe
                    Și noi să fugim și să scriem o carte
                    În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

                    Că suntem în lume pe-acolo prin partea
                    Pe unde întârzâie și poșta și moartea.

                   
05. LUNA - Sep 22, 2019 4:39:00 PM
Autor: Ion Sorescu

                               botul rece înfioară
                               roua strânsă-n palma nopţii
                               prin ferecătura bolţii
                               luna-mi pare căprioară
                               ce-nviat din poezia
                               unui suflet de copil
                               furişându-se tiptil
                               mi-a stârnit melancolia
                               hăituită de priviri
                               şi de dor de cei de-acasă
                               plânge dup-un nor sfioasă
                               picurându-mi amintiri.
***
06. Prin toamnă - Sep 17, 2019 4:30:00 PM
Motto:
”Toamna este post-scriptumul soarelui” (Hacob Paronian)

Autor: Ion Sorescu

                          Ascunde palma-n palma mea
                          Și hai să rătăcim prin toamnă
                          Când codrii straie vor purta
                          Țesute-n fire de aramă.

                          Ne vor așterne la picioare
                          Covor de frunze, ruginite,
                          Tăcuți ne pierdem pe cărare
                          Cu inimile răvășite.

                          Grăbiți, pe cer se-aleargă norii,
                          Sub talpă frunzele foșnesc,
                          În ochii tăi, oglinda mării,
                          Mă pierd și tot mă regăsesc.

                          Nu vreau să spui nici un cuvânt,
                          Doar frunza să foșnească, stins.
                          Privește cum purtați de vânt
                          Cu fluturi din copaci a nins.

                          Așa, ținându-ne de mână
                          Și alintându-ne-n priviri
                          Îți prind în păr un ciob de lună
                          Printre boboci de trandafiri.



07. Amurg în Deltă... - Sep 3, 2019 2:05:00 PM
Foto: Alexandru Cosmin: ”Amurg în deltă”


Poem: ”Amurg în Deltă”
Autor : Ion Pillat

                       Cât vezi cu ochiul, verde, păpurișul
                       Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor. 
                       Din când în când și-arată luminișul
                       Un ochi de apă moartă. Un cocor
                       Cu aripa deschisă se ridică
                       Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, 
                       Sau cai tătari, dând roată fără frică, 
                       Săbăticiți, nechează pe un grind. 

                       Amurgu-mbracă Delta toată-n aur
                       Cu turla unui sat lipovenesc, 
                       Dar umbrele ostroavelor de plaur
                       Albastrul cenușiu îl împânzesc. 
                       Vaporul taie noaptea șoptitoare, 
                       Și valul ce se-ntunecă-ntr-una, 
                       Când cele cinci coline cresc în zare, 
                       De aur vânăt cum e pruna.
                     




08. Romanță în stil vechi - Jun 8, 2019 1:14:00 PM
Autor:
George Topîrceanu


                         Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
                         Și noaptea de vară
                         Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
                         Înaltă și clară.

                         La marginea apei să-și caute vad
                         O turmă s-abate.
                         Răsare și luna din codri de brad,
                         În singurătate.

                         Măicuțele-n umbra părerii de rău
                         Se duc să se culce;
                         Din vale s-aude un glas de pârău
                         Sălbatic și dulce.

                         Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
                         Din vremea străbună.
                         Și numai o fată cu dor pătimaș
                         Mai cântă sub lună.

                         Iubitul și-așteaptă s-o prindă în braț
                         La poală de munte,
                         Și lung s-o sărute cu dulce nesaț,
                         Pe ochi și pe frunte.


09. Il pleure dans mon coeur - Jun 5, 2019 8:08:00 PM
Autor :
Paul Verlaine- 

              Il pleure dans mon cœur

              Il pleure dans mon cœur
              Comme il pleut sur la ville ;
              Quelle est cette langueur
              Qui pénètre mon cœur ?

              Ô bruit doux de la pluie
              Par terre et sur les toits !
              Pour un cœur qui s’ennuie,
              Ô le chant de la pluie !

              Il pleure sans raison
              Dans ce cœur qui s’écœure.
              Quoi ! nulle trahison ?...
              Ce deuil est sans raison.

              C’est bien la pire peine
              De ne savoir pourquoi
              Sans amour et sans haine
              Mon cœur a tant de peine !

Paul Verlaine- 1874 ”Romances sans paroles!***
Plânge în inima mea...

Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraş;
Ce-i tristeţea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?

O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperişe şi-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!

Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.

Un chin e fără măsură
Să nu ştii de ce,
Fără iubire şi ură,
Suferi peste măsură.

Traducere de Lucian Blaga


10. Floare albastră - May 21, 2019 9:05:00 AM
Autor: Mihai Eminescu


Floarea albastră e simbolul condiţiei umane aflate sub semnul contrariilor.
Dragostea sau chipul iubitei, precum şi tendinţa de proiectare a iubirii în infinit.

                         ”- Iar te-ai cufundat în stele
                          Şi în nori şi-n ceruri nalte?
                          De nu m-ai uita încalte,
                          Sufletul vieţii mele.

                          În zadar râuri în soare
                          Grămădeşti-n a ta gândire
                          Şi câmpiile asire
                          Şi întunecata mare;

                          Piramidele-nvechite
                          Urcă-n cer vârful lor mare -
                          Nu căta în depărtare
                          Fericirea ta, iubite!”

                          Astfel zise mititica,
                          Dulce netezindu-mi părul.
                          Ah! ea spuse adevărul;
                          Eu am râs, n-am zis nimica.

                        ”- Hai în codrul cu verdeaţă,
                          Und-izvoare plâng în vale,
                          Stânca stă să se prăvale
                          În prăpastia măreaţă.

                          Acolo-n ochi de pădure,
                          Lângă balta cea senină
                          Şi sub trestia cea lină
                          Vom şedea în foi de mure.

                          Şi mi-i spune-atunci poveşti
                          Şi minciuni cu-a ta guriţă,
                          Eu pe-un fir de romaniţă
                          Voi cerca de mă iubeşti.

                          Şi de-a soarelui căldură
                          Voi fi roşie ca mărul,
                          Mi-oi desface de-aur părul,
                          Să-ţi astup cu dânsul gura.

                          De mi-i da o sărutare,
                          Nime-n lume n-a s-o ştie,
                          Căci va fi sub pălărie -
                          Ş-apoi cine treabă are!

                          Când prin crengi s-a fi ivit
                          Luna-n noaptea cea de vară,
                          Mi-i ţinea de subsuoară,
                          Te-oi ţinea de după gât.

                          Pe cărare-n bolţi de frunze,
                          Apucând spre sat în vale,
                          Ne-om da sărutări pe cale,
                          Dulci ca florile ascunse.

                          Şi sosind l-al porţii prag,
                          Vom vorbi-n întunecime:
                          Grija noastră n-aib-o nime,
                          Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?”

                          Înc-o gură - şi dispare...
                          Ca un stâlp eu stam în lună!
                          Ce frumoasă, ce nebună
                          E albastra-mi, dulce floare!
                           ..............
                          Şi te-ai dus, dulce minune,
                          Ş-a murit iubirea noastră -
                          Floare-albastră! floare-albastră!...
                          Totuşi este trist în lume!

.


11. Portret cu orhidee - May 19, 2019 5:58:00 PM
Autor: Ioana Voicilă Dobre


                            Astăzi,
                            sub vechiul castan
                            de pe culmea de deal ruginit
                            îţi scriu
                            şi privind spre zenit,
                            un cer de cuvinte-ţi trimit.
                            Din gândul
                            ce-mi este robit
                            trimit vraja viselor mele,
                            limpede râu să-ţi suspine.
                            Tu caută
                            şi vino spre mine,
                            să faci visul nostru-mplinit!
                            Astăzi,
                            sub vechiul castan,
                            schiţez un portret de femeie,
                            alături de-o floare,
                            blând ideal
                            şi-n gând, floarea mea,

                            orhidee.

 Din vol.”Secvenţe în alb şi negru”

12. Pianissimo - May 12, 2019 7:42:00 PM
Autor: Ion Minulescu


                               S-a-nserat…
                               Nu se mai vede pe covoare
                               Nici o floare…
                               În bogatele-ţi inele
                               Nu mai suferă - vasal -
                               Nici un suflet mineral.
                               Nici un gest de mâini rebele
                               Nu mai turbură-nserarea
                               Ce-ascunde-ntre perdele
                               Sugrumându-şi respirarea
                               Pe tablouri,
                               Pe icoane,
                               Pe oglindă,
                               Pe sofa
                               Şi pe roşia lalea,
                               Încrustată,
                               Ca o pată
                               De amurg, pe gura ta…

                               Între noi şi restul lumii
                               S-a lăsat ca o cortină
                               Agonia unei dâre de lumină…
                               Hai să punem capăt glumei
                               Şi, sub braţele troiţei olteneşti de la
                               Corcova,
                               Hai să ne iubim în cinstea
                               Lui Giacomo Casanova!…
                               S-a-nserat…
                               Nu se mai vede pe covoare
                               Nici o floare…


13. Romanță tahitiană - May 3, 2019 6:32:00 PM
Autor : Ion Minulescu

Orhideele negre erau descrise  în legende și mituri. Se credea că au puteri magice. În realitate, ea este o floare exotica si intriganta care devine o raritate pe zi ce trece, datorita distrugerii continue a mediului sau natural.



                                Tehura - neagră orhidee -
                                Nu eşti nici floare,
                                Nici femeie!...
                                Dar, orice-ai fi -aşa cum eşti -
                                Nu-ţi cer să-mi juri că mă iubeşti...
                                Nu-ţi cer nimic din ce-ai jurat
                                Lui Paul Gauguin -
                                Zugravul tău tahitizat -
                                Pe care-abia sosit în Paradis
                                Tu l-ai minţit
                                Şi l-ai ucis
                                Cu-acelaşi biblic "fruct oprit"...

                                Pacificul mi-e martor credincios
                                Că sufletul ţi-e-ntors pe dos...

                                Nu-mi jura, deci, că mă iubeşti,
                                Nu-mi jura, căci aşa cum eşti —
                                O biată insulară jucărie
                                Cu zece şiruri de mărgean la gât -

Din vol. Versuri, 1943
14. Versuri...de primăvară - Apr 22, 2019 3:13:00 PM
Victor Hugo et Stéphane Mallarmé:

Motto:
”Avril est un enfant, frêle, charmant, fleuri ;
Je sens devant l'enfance et devant le zéphyre
Je ne sais quel besoin de pleurer et de rire ;

(Victor Hugo, ”Après l'hiver”, Le 26 juin 1878.)


...
Ô printemps ! bois sacrés ! ciel profondément bleu ! 
On sent un souffle d'air vivant qui vous pénètre, 
Et l'ouverture au loin d'une blanche fenêtre ; 
On mêle sa pensée au clair-obscur des eaux ; 
On a le doux bonheur d'être avec les oiseaux 
Et de voir, sous l'abri des branches printanières, 
Ces messieurs faire avec ces dames des manières.



Stéphane Mallarmé:” Renouveau”(Reînnoire)

                   Le printemps maladif a chassé tristement
                   L’hiver, saison de l’art serein, l’hiver lucide,
                   Et, dans mon être à qui le sang morne préside
                   L’impuissance s’étire en un long bâillement.

                   Des crépuscules blancs tiédissent sous mon crâne
                   Qu’un cercle de fer serre ainsi qu’un vieux tombeau
                   Et triste, j’erre après un rêve vague et beau,
                   Par les champs où la sève immense se pavane

                   Puis je tombe énervé de parfums d’arbres, las,
                   Et creusant de ma face une fosse à mon rêve,
                   Mordant la terre chaude où poussent les lilas,

                   J’attends, en m’abîmant que mon ennui s’élève…
                 - Cependant l’Azur rit sur la haie et l’éveil
                   De tant d’oiseaux en fleur gazouillant au soleil.


 

15. ”April” - Șt.O.Iosf - Apr 4, 2019 8:01:00 PM
MOTTO:
”Aprilie așează spiritul tinereții în tot ce ne înconjoară."
(William Shakespeare)
***Autor
Șt.O.Iosif

                              Streșinile se dezgheață,
                              Picură mărgăritare…
                              Ce de lume! Ce de viață!
                              Și ce larmă-asurzitoare!

                              A întinerit natura;
                              Negustorii zdrențuroși
                              Țipă cât îi ține gura:
                             „Hai la ghiocei frumoși!”

                              În mansardă locuiește
                              Un artist. Băiat sărac,
                              De un ceas se chinuiește
                              Ca să vâre ața-n ac.

                              Și cârpindu-și, biet, cum știe
                              Pantalonii vechi de drill,
                              Fluieră de bucurie…
                              Bine ai venit, april!





16. Le temps a laissé son manteau... - Mar 2, 2019 2:07:00 PM


Charles de Valois,  (1394-1465),a fost duce de Orléans  dar și  un poet francez cunoscut pentru celebrele sale rondeluri, balade și versuri ocazionale
A fost captiv în Anglia timp de 20de ani,  în timpul Războiului de o Sută de Ani.
A compus 131 cântece, 107 balade, 7 lamentări (complaintes) și 409 rondeluri, printre care”Le temps a laissé son manteau”...cunoscut ca  ”Rondeau du printemps”(Rondelul primăverii)

               « Le temps a laissé son manteau
                 De vent, de froidure et de pluie,
                 Et s’est vêtu de broderie,
                 De soleil luisant, clair et beau.

                 Il n’y a bête ni oiseau
                 Qu’en son jargon ne chante ou crie :
               « Le temps a laissé son manteau
                 De vent, de froidure et de pluie, »

                 Rivière, fontaine et ruisseau
                 Portent en livrée jolie,
                 Gouttes d’argent, d’orfèvrerie;
                 Chacun s’habille de nouveau.

                 Le temps a laissé son manteau. «



17. Ne cerne alb, pe amintiri uitate... - Feb 3, 2019 6:23:00 PM
Autor: 
Marian Bunget

                           Ne cerne alb, pe amintiri uitate,
                           Miros de iarnă curge spre pământ.
                           Din apă zbor petalele crestate,
                           Doar ele știu, de-i joc sau legământ

                           Coboară lin, văzduhul tremurându-l
                           În nemișcarea lui de-odinioară.
                           Doar plânsul lui se-aude, ascultându-l;
                           Vedem culori de mantie polară.

                           Ne cerne alb, pe amintiri uitate,
                           Acoperind din răul ce ne doare.
                           E cerul trist... câmpiile-s curate...
                           Și-n suflete simțim miros de soare.

                           Ne doare ieri, dar mâine n-o să doară
                           Ne-acoperim cu albul purității.
                           Va ninge peste noi cu primăvară,
                           Simți-vom iar o primăvară a vieții.


18. ”Fulgii ” - Feb 1, 2019 7:13:00 PM
Autor: Șt.O. Iosif



                           Zăceau priveliștile moarte
                           Sub cerul sur, în asfințit,
                           Și-abia mai auzeam departe
                           Un glas de crivă amorțit.
                           În mijlocul naturii mute,
                           Eram eu singur călător:
                           Îmi aminteam de vremi trecute
                           Și mă visam în viitor...
                           Iar din imperiul tăcerii
                           Se desprindeau fulgi mari de nea:
                           Cădeau încet, cădeau puzderii
                           În urma și-naintea mea...



19. Deseară - Jan 30, 2019 2:46:00 PM
Autor: Ion Sorescu



                               Să vii la o cană cu vin.
                               Odaia e plină cu flori,
                               Un sal de căldură ce fin
                               Îți picură-n suflet, culori.

                               Să vii negreșit într-o noapte,
                               Când viscolul arde zăpada
                               Și mușcă din frunzele moarte
                               Ce-n iarnă mai bântuie strada.

                               Te-aștept, lumânări sunt aprinse.
                               Miroase a gutui si a jar.
                               Perdelele-s trase, luminile stinse,
                               Căldura e parcă eșarfa de voal.

                               Ce-ți curge pe umeri si față,
                               Ca buze încinse de joc.
                               Scânteia din ochi mă îngheață
                               Și arde în mine, cu foc.

                               Zăpada din păr s-a topit.
                               E rouă pe câmp, e fior
                               Cu gura adun un fulg rătăcit
                               Pe gura ta arsă de dor.

                               Afară, furtuna se stinge
                               E noapte, o noapte de vis.
                               Din sobă o flacără curge
                               Cu umbre pe trupu-ți aprins.




20. Clair de lune - Jan 22, 2019 3:01:00 PM
Autor :Paul Verlaine

                               Henri Sinder: Jeu d`eau au clair de lune



                    Votre âme est un paysage choisi
                    Que vont charmant masques et bergamasques
                    Jouant du luth et dansant et quasi
                    Tristes sous leurs déguisements fantasques.

                    Tout en chantant sur le mode mineur
                    L'amour vainqueur et la vie opportune                     
                    Ils n'ont pas l'air de croire à leur bonheur
                    Et leur chanson se mêle au clair de lune,

                    Au calme clair de lune triste et beau,
                    Qui fait rêver les oiseaux dans les arbres
                    Et sangloter d'extase les jets d'eau,
                    Les grands jets d'eau sveltes parmi les marbres.

Notă:  
”Clar de lună” este un poem din volumul ”Serbărilre galante”- Fêtes galantes, 1869.
A fost transpus in muzică de Gabriel Fauré în 1887 (Clair de lune, op.46 n°2)și de Claude Debussy în două rânduri, în 1882 apoi în 1892. Titlul poemului a inspirat a treia parte din ”Suite bergamasque pour piano” de Claude Debussy.


21. Două poezii cu iarnă - Jan 9, 2019 3:44:00 PM
Motto:

”Atunci când zăpada se așterne peste pământ, îmi pot închipui că pășesc peste nori. ”
( Takayuki Ikkaku)



                      Iarna                          (de Ion Pillat)                       
                         Ți-aduc omătul liniștit ce-apasă,
                         Cu fulg ușure, ca o piatră grea,
                         Pe țarină, pe suflet și pe casă -
                         Și-l las pe geamuri preschimbat în stea.

                         De-acum câmpia va fi ca foaia nouă
                         Pe care sănii-nseamnă stranii dungi,
                         Și-n tine, călătorule, -o să plouă
                         Cu zurgălăi, cu amintiri, cu doruri lungi ...



                    Ocean de iarnă intre noi                              (de Violetta Petre)
                        Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
                        Mai viscolește câte-un dor de noi,
                        Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
                        Se-așează peste frunți din doi în doi.

                        Pe-aleea răstignirilor celeste
                        Un vis își poartă crucea ca Iisus-
                        E visul meu, dar visul tău nu este
                        Și ninge anormal de jos în sus.

                        La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
                        Ţi-e inima-n deșertul împietrit!
                        Mai iarnă decât alte ierni o mie
                        Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.

                        De-acolo din troiene de uitare
                        N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
                        Sunt între noi distanțe planetare
                        Și un ocean de iarnă și de frig.


22. ”Ah, voi sănii, sănii !” - Dec 27, 2018 7:03:00 PM
Autor: 
Serghei Esenin



                       Ah, voi sănii, sanii! și voi cai, voi cai!
                       Numai dracul v-a scornit, mișelul!
                       Peste stepa-n goană cu alai,
                       Râde pîn’ la lacrimi clopoțelul.

                       Pretutindeni, prin pustiuri reci
                       Luna nu-i, nici glas de câini, nici ceață.
                       Înca n-am îmbatrânit pe veci,
                       Hai, dă-ți suflet, viața mea-ndrazneață.

                       Cîntă-n spargul nopții, vizitiu,
                       Te-nsoțesc de vrei, dar cu tristețe,
                       Despre ochii umezi care-i știu
                       Și despre voioasa-mi tinerețe.

                        Pălăria mi-o pleoșteam ades,
                        Puneam calul între hulube late,
                        M-așezam pe-un braț de fân ales,
                        Și pe urmă, ține-te, măi frate!

                        Cum mă mai împăunam, zburând!
                        Și-n tăcerea nopților stufoase,
                        Gureșa-mi harmonica oricând
                        Sucea capul fetelor frumoase.

                     …Totu-i dus. Fugarul a pierit.
                        S-a schimbat și părul meu și glasul.
                        De prea mult voios pălăvrăgit
                        Și-a pierdut harmonica mea glasul.

                        Sufletul mi-i totuși plin de rost,
                        Gerul și zăpada-mi saltă țelul,
                        Fiindcă peste toate câte-au fost
                        Râde pîn’ la lacrimi clopoțelul.


23. ”Decembre” - Dec 26, 2018 7:10:00 PM
Autor: 
George Bacovia



                           Te uită cum ninge decembre...
                           Spre geamuri, iubito, priveşte -
                           Mai spune s-aducă jăratec
                           Și focul s-aud cum trosneşte.

                           Şi mână fotoliul spre sobă,
                           La horn să ascult vijelia,
                           Sau zilele mele - totuna -
                           Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

                           Mai spune s-aducă şi ceaiul,
                           Şi vino şi tu mai aproape, -
                           Citeşte-mi ceva de la poluri,
                           Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

                           Ce cald e aicea la tine,
                           Și toate din casă mi-s sfinte, -
                           Te uită cum ninge decembre...
                           Nu râde... citeşte nainte.

                           E ziuă şi ce întuneric...
                           Mai spune s-aducă şi lampa -
                           Te uită, zăpada-i cât gardul,
                           Şi-a prins promoroacă şi clampa.

                           Eu nu mă mai duc azi acasă...
                           Potop e-napoi şi nainte,
                           Te uită cum ninge decembre...
                           Nu râde... citeşte nainte.



24. Două ”cântece” de toamnă - Nov 25, 2018 3:59:00 PM
1. ”LIED”
     (Al.O.Teodoreanu)


                              Toamna a căzut
                                     Peste parcul mut.
                                     Tainicule dor,
                                     În zadar te alint.
                                     Trandafirii mor.
                                     Visurile mint.

                                     Toamna trece acum.
                                     Învelită în fum.
                                     Unde-i de argint
                                     Glasul ei sonor?
                                     Trandafirii mor.
                                     Visurile mint.

                                     Toamna mi te ia,
                                     Vis stingher, cu ea.
                                     Lacrimă de dor
                                     Strop de mărgărint.
                                     Trandafirii mor.
                                     Visurile mint.



2.  Cântec de toamnă (Chanson d`automne)
     (Paul Verlaine)

                              Al toamnei cânt,
                                     Viori de vânt
                                     Îl plâng topite
                                     Lovindu-mi lin
                                     Sufletul plin
                                     De corzi rănite

                                     Decolorat
                                     Şi sugrumat
                                     Când ora bate
                                     Plângând ascult
                                     La vremi demult
                                     Îndepărtate

                                    Şi-n vânt mă las
                                    În răul pas
                                    Care mă poartă
                                    Din loc în loc
                                    Acelaşi joc
                                    De frunză moartă.




25. OF... - Nov 17, 2018 6:48:00 PM
Autor: Ion Sorescu



                        Of, câtă toamnă curge peste noi,
                        Se scutură pădurile-n ţărână
                        Iar nucul de la poartă-mi pare mână
                        Prin care luna umblă ca strigoi.

                        Mi-e sufletul plecat desculţ prin viaţă
                        În mine toamna asta-i numa ploaie
                        Am gândurile tăvălite prin noroaie
                        Şi luna-mi pare ca un ochi de gheaţă.

                        Sau ca o rană ce-a primit-o cerul
                        Când ochi flămând a vrut să îl străpungă
                        Ca o secure ce-a lovit în dungă.
                        O rană de lumină din care arde gerul.

                        La geam se zbate pleoapa unei frunze
                        Ce parcă vrea să-mi intre în odaie,
                        Îmi pare trupul tău lipsit de straie
                        Iar mintea mi se-mprăştie confuză.