Despre mine

ivanescu eugenia

sociabila,veselă,sensibilă,optimistă

Blogs Home » Personal » Personale » reverie

reverie

Peisaje, descrieri literare de autor sau descrieri personale .

Articole Blog

01. Proverbele Orientului (II) - Sep 24, 2019 8:23:00 PM
Proverbe persane





02. Clișee orientale într-o poezie - Sep 18, 2019 8:05:00 PM

Stefan Baciu

                           Orient

                            Sarailii și baclavale, bragagii
                            tone de halvița și susan
                            narghilele și halva și gingirlii
                            bărbi cu pașalâc și lung caftan

                            trec iavaș-iavaș înspre harem cadâne
                            pașa trage cu nădejde din ciubuc
                            plin de ură, cu priviri păgâne
                            potrivindu-și laba groasă în papuc

                           corăbioare, bigi-bigi, musaca
                           pungi cu galbeni (aferim!) bacșiș
                           vine'n taină singur Vodă la cafea
                           vocea pașei taie ca un vârf de șiș...



03. Proverbele Orientului (I) - Sep 10, 2019 4:27:00 PM
”Proverbul: înţelepciunea bâtrânilor şi tinereţea înţelepciunii”.
(definiţie aforistică de N. Petrescu-Redi -1999)

***
- ”Sunt o mie de feluri de a pierde o zi, însa niciunul de a o întoarce înapoi." (proverb arab)

***
***
- ”Deschide gura doar daca ceea ce ai de gand sa spui este mai frumos decat tacerea. ~ (proverb arab)
***

                     (Începem să îmbătrâni, când încetăm să învățăm)
***
- ”Când inima plânge pentru ceea ce a pierdut, spiritul râde pentru ceea ce a gasit”. ~( proverb sufit)

- ”Păstrează un copac verde în inima ta și poate că pasărea cântătoare va veni.” ~( aforism sufit)

***






(Dragostea unui tată esta mai înaltă decât un munte . Dragosrea unei mame este mai adâncă decât oceanul)-proverb japonez-
***
***
- ”O faptă bună moare atunci cand se vorbeste despre ea. ” (proverb arab)

             
  (Acul disprețului poate străpunge și carapacea 
                 unei broaște țestoase)-proverb indian-
***




04. ”Marghilomana”-Cafeaua turcească la București - Jul 9, 2019 3:41:00 PM

Din Orientul Arab, cafeaua a ajuns în Europa. Licoarea aceasta aromată pe care o sorbim cu nesaț în fiecare zi, se prepară în nenumărate feluri, după gust sau specificul locului...
Prima cafenea (”cahvenea”) se deschide în București, la 1667, proprietatea unui fost ienicer, Kara Hamie.
România s-a mândrit cu renumita ”marghilomană”, care a intrat în vocabularul bucureștenilor după primul râzboi mondial.
Se spune că Alexandru Marghiloman (1854- 1925), om politic, jurist, mare moșier și lider  al partidului conservator era un mare amator de cafea.
Într-o zi pe când se afla la vânătoare a cerut valetului să-i facă o cafea. Acesta, neavănd  apă, a pregătit-o cu coniac...Așa s-a născut”marghilomana”. care este de fapt o cafea turcească fiartă cu rom sau coniac. Era servită în cesti foarte mici, fără toartă,(după moda turcească) numite ”filigene”. Cafeaua se fierbea în ibrice, pe nisip încălzit cu cărbuni.
In Bucureștiul interbelic, la ”Capșa”sau la ”Hanul lui Manuc” (în ”Sala Domnească”), unde aveau loc baluri mascate și serate mondene, unde se serveau pește sau friptură rece de mistreț asortate cu vinul potrivit (alb sau negru). cafeaua ”Marghiloman” era la mare cinste...
Există mai multe moduri de preparare a unei ”marghilomane”. Iată unul dintre ele:
La foc mic (sau la nisip) se pun la fiert în ibric 100 ml.coniac și 2 lingurițe de zahăr. Când amestecul clocotește se adaugă 3 lingurițe de cafea. Se  trage ibricul deoparte, se acoperă, și. după 2-3 minute (când cafeaua se depune la fundul ibricului, licoarea limpezită se toarnă cu grijă  în ceașcă...






05. Rădvane (carete) otomane - Apr 9, 2018 5:56:00 PM
Caretă otomană
***
Multă vreme oamenii  au folosit pentru deplasare și pentru transportul greutăților animalele pe care le-au domesticit ( boi, cai, elefanți).
Cele mai vechi  informații despre roată apar menționate în documente descoperite în Egipt și în China.
Tăblițele de lut descoperite în Irak vorbesc despre existența carelor încă din anul 3500 Î.HR.
Odată cu dezvoltarea drumurilor, pentru a mări confortul călătorilor se construiesc trăsuri, diligențe, calești (trăsuri elegante cu capotă).
***
In țările din Orientul Mijlociu pentru transportul mărfurilor și persoanelor pe uscat erau folosite animalele: cămilele și caii. Mijloacele rulante au rămas incredibil și nejustificat de înapoiate, rămânând practic inexistente din peisajul cotidian până târziu.
 În Muzeul  Topkapî se  află câteva calești otomane, probabil din vremea lui Suleyman Magnificul.



***Rădvan (de la cuvântul rusesc rydvan) , termen învechit. Este o trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. Sinonim: caretă
06. Cafea turcească (türk kahvesi) - (II) - Nov 11, 2017 3:29:00 PM
Cafea și cafenele în spațiul otoman

Mod de prezentare al unei cafele turcești pentru două persoane

Intre secolele XV-XVI consumul de cafea se răspândește  în întreaga lume musulmană.
Cronicarul otoman İbrahim Peçevi  ne spune pe la 1640 că ”până în anul 962 (de la Hegira), - adică 1554-1555* , în orașul îndrăgit de Allah Constantinopol și pe pământurile otomane cafeaua și cafenelele nu existau. În această epocă, doi negustori, Hâkem din Alep și Şems din Damasc, s-au stabilit în oraș și au dechis fiecare o prăvălie în cartierul Tahtakale și au început să vândă cafea.”


Cafenelele din Imperiul Otoman, asemenea celorlalte din întreaga lume, erau locuri unde se forma opinia publică și erau frecventate de bărbați.
Inițial au apărut pentru a oferi servicii persoanelor care așteptau ora rugăciunii în apropierea moscheelor. Apoi, fiecare grup profesional avea propria sa cafenea unde clienții discutau diferite subiecte.
Cafeneaua a devenit un spațiu de conversație în cultura turcă.
O zicere populară spune:”Inima mea nu vrea cafea  și cafenele vrea un prieten.Cafeaua este o scuză”
*
Cafeneaua Kiva Han, cea mai veche cafenea din Constantinopol.
(Atestată în 1555. Nu s-a păstrat in forma inițială).


Modul de prezentare a cafelei ocupă un loc important în cultura turcească.
Prezentarea cafelei este un indicator al valorii, dragostei si respectului arătate unui oaspete.
Ceașca de cafea (finca) este cel mai important element vizual, în timpul prezentării.
În trecut ceștile nu aveau tortițe și de aceea erau băgate într-o ”mânecă” de lemn, corn sau metal pentru ca apa fiartă să nu frigă mâinile celor care o beau.
Această ”mânecă” sau suport numit zarf era cu sau fără tortițe.
Ceștile fără toartă erau făcute din porțelan fin sau lut. Cu timpul au fost înlocuite de cele cu toartă.
Existau de asemenea cești pe care erau scrise versete decorate ornamental. Numele meșterului care le-a creat era scris în partea de jos a ceștii.


Tava de cafea  este și ea importantă în prezentarea cafelei.
În istoria culturală a Turciei, cele mai dorite modele  erau cele rectangulare sau ovale; aveau adâncime și erau făurite din bronz aurit . După un timp, au început să fie folosite și cele din argint.
Cele folosite de sultani erau gravate uneori cu tughra imperială și cu desene în relief, adevărate  capodopere de prelucrare a metalului de către artizanii turci.
Există tăvi de cafea în Kireshir  denumite Damascus.
Trabzon este faimos pentru tăvile de cafea lucrate în filigran. Capacele sunt ornamentate cu motive locale.


Ibricul (cezve ) este un recipient de metal, de formă cilindrică sau de trunchi de con cu baza mare jos cu cioc și mâner lung(fix sau pliabil), folosit la fierberea și prezentarea cafelei.Cuvântul Ibrik era folosit și cu sensul de carafă  sau ulcior.
În perioada Otomană se practica otrăvirea prin intermediul cafelei . De aceea cafeaua nu era niciodată preparată în bucătărie si adusă la masă direct in ceașcă. Pentru a evita orie bănuială cafeaua, apa fierbinte era adusa împreună cu ibricul cu cafea care era pus pe cărbuni. Pe lângă ”ibrik"se folosea un ”Kahvedan”, un ulcior mic cu toartă, din cupru, alamă sau argint, în care se afla apa pentru cafea.
Cafeaua era pregătită pe loc și servita în fața oaspetului.
*
Recipient otoman din argint (”Kahvedan”),  pentru preparat  cafea.



Diferite carafe  din perioada otomană


Ibrik otoman imperial.(arhivele imperiale)



07. Orient și mătase... - Nov 7, 2017 8:34:00 PM
Mătasea


 Mătasea a fost fabricată în China. Ea provine din firul produs în faza de cocon, de fluturele de mătase (Bombyx mori).
O legendă ne povestește că prițesa Leizu, când avea 14 ani, a scăpat în ceaşca sa de ceai un cocon de mătase. Ca să-l scoată din băutură, tânăra a început să desfacă firul de pe gogoaşă. Aşa i-a venit ideea să-l ţeasă. Din acel moment, chinezii au descoperit ritmul de viaţă al viermelui de mătase și pentru 3000 de ani au fost păstrătorii acestui secret.
Mătasea fost una dintre principalele mărfuri aduse din Asia Orientală. După ea a fost denumită și calea comercială Drumul Mătăsii care lega China, Japonia și India de Europa.
Mătasea poate fi țesută într-o varietate de țesături: voal, chiffon, satin, brocart, tafta, catifea.




Brocartul este o țesătură de mătase de calitate superioară cu flori și ornamente țesute cu fir de aur sau argint.Era cunoscut și sub alte denumiri : frenghie, zafir, șahmarand, zarpa. Mătăsurile fine și brocarturile erau folosite pentru draperii, tapiserii pentru mobila, sau pentru îmbrăcăminte de gală.


Brocart cașmir

Brocart auriu

Veșmânt de înalt demnitar(kaftan)

Draperie din palatul Tokapî

Caftan de copil (1500) -Istanbul sau Bursa

Caftan de padișah (Baiazid al III-la- 1448-1512)

Kaftan -Suleyman Magnificul(muzeul Topkapî)


08. Caftane otomane din muzee - Jan 7, 2017 6:08:00 PM
 Pictură realizată de Ismail Acar a unui caftan dăruit de venețieni lui Suleyman Magnificul


Caftanele purtate de sultanii otomani constituie una dintre colecțiile pricipale ale Muzeului Topkapî. Unele dintre ele, extrem de prețioase, erau oferite ca recompensă pentru serviciile aduse sultanilor de către cei mai înalți demnitari sau generali victorioși cu ocazia unor ceremonii sau festivaluri religioase.
Caftanele otomane sunt cel mai adesea brodate pe parte din față și pe mâneci.
O codificație strictă, prin anumite aspecte asemănătoare cu heraldica, exista  în broderii, motive, panglici, culori, care corespundeau rangului posesorului.

caftan otoman vechi , brodat ( din lână și mătase)
caftan și încălțări
   

In sec.14 motivele sunt mari și culorile sobre dar cu timpul aceste caracteristici devin, respectiv, mai fine și mai strălucitoare.
Arta caftanului otoman culminează la mijlocul sec.17 cu țesături tip ”Selimiye ” și model cu benzi verticale și minuțioase broderii.
Teșăturile erau realizate la Istanbul și Bursa sau importate din Veneția, Genova, Persia, India sau China. Fiecare țesătură avea, în funcție de combinația fibrelor, proprietăți și denumiri diferite: velur, tafta sau bürümcük, aba, canfes, gatma, gezi, diba, kutnu, kemha, seraser, serenk, zerbaft și multe altele. Anumite culori erau utilizate mai mult decât altele : albastru de China, roșu de Turcia,  violet, ” pişmis aya”, gutuie coaptă sau galben șofran.

Caftan de padișah

Caftan de damă-sec 18                       Caftan de ceremonie -sec. 16



Caftan din Muzeul Topkapî-sec.15-16 
Caftan de damă



Caftan de ceremonie -sec.15-16  

Caftane imperiale

Caftanul imperial al sultanului Osman al II-lea

Costum -official ottoman-  sec.19


09. Caftanul oriental - Nov 20, 2016 5:55:00 PM
Costume din Persia medievală -sec.XIII.

Caftanul este un veșmânt din Orient purtat din cele mai vechi timpuri în foarte multe regiuni: Asia Centrală, Persia (care înglobează actualul Iran dar și alte state),  India din timpul dinastiei mogule fondată de Bâbur, Imperiul Omeyad, Imperiul Otoman, chiar și  Republica Venețiană și Țările Române.
Caftanul desemnează o serie foarte variată de robe și tunici lungi care au traversat secolele până în zilele noastre.
Are diverse ortografii: cafetan, kaftan, khaftan, qaftan. In occident termenul este o transliterație a cuvântului turcesc, împrumutat din limba persană.

caftan savafid(Persia)                      Babur, primul împărat mogul 
dinastia savafidă 1501-1722                      purtând caftan


Caftanele au un mare număr de puncte comune: sunt lungi, ample, drepte, sau petrecute, cu mâneci lungi sau trei sferturi, cu sau fără guler, deschise in față pe toată lungimea, cu sau fără nasturi...Totuși ,fiecare națiune care a adoptat caftanul și la integrat în patrimoniul său vestimentar i-a dat acestuia o tușă proprie privind croiala, materialul textil, culori, ornamente, broderii, motivele imprimeurilor. Așa au apărut caftanele persane, mogule, venețiene, otomane, slave, algeriene, marocane.

Caftane marocane
Model vechi de caftan marocan                 caftan marocan ( takshita)


Caftanul marocan modern se situează între tradiție și inovație Mai păstrează câte ceva din diferitele sale origini: romană, persană, andaluzo-maură,(adusă de elitele arabo-musulmane ale imperiului omeyad care au cucerit sudul Spaniei). Dar geniul artizanal marocan l-a îmbogățit prin țesături și broderii rafinate și l-a adus în lumea modei.
În fiecare an caftanul marocan este impus atenției printr-o mare defilare de modă organizată de ”Femmes du Maroc”.

***
În Rusia cuvântul caftan este folosit pentru a desemna un costum bărbătesc, lung și cu mâneci strâmte, folosit în mod curent de negustori și tărani și nobili. Il mai poartă și acum rușii ortodocși de rit vechi.
În timpul politicii de modernizare dusă de țarul Petru cel Mare caftanul a fost interzis. ”Ukazurile” țarului impuneau curtenilor portul hainelor occidentale. Țarul însuși  motiva:”cu mânecile voastre largi aveți numai necazuri: când le înmuiați în supă, când răsturnați paharele”
***
În Occident, în 1950, Christian Dior propune un caftan negru  de mătase. În 1960 Yves Saint-Laurent desenează unul cu cordon.
Actrița americană Liz Taylor poartă un caftan alb cu verde la cea de-a doua căsătorie cu Richard Burton. În zilele noastre designeri orientali (Zuhair Murad sau Naeem Khan) folosesc caftanul în colecțiile lor. De asemenea, anumite case de modă occidentale creează modele de caftan pentru a cuceri piața din lumea arabă.
Totuși,caftanul marocan ”haute couture” rămâne cel mai spectaculos.

Caftane marocane moderne




10. Turbanul oriental - Oct 15, 2016 1:33:00 PM

”Un oriental”                         Portretul unui bărbat cu turban alb-
desen de Gentile Bellini                           Vasili Verșceaghin

Turbanul oriental este un acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de pânză, stofă sau mătase, înfășurată de mai multe ori în jurul capului.
Persanii din antichitate foloseau o bonetă de formă conică, în jurul căreia era înfășurată banda de pânză care rareori depășea 5m lungime.
Turbanul oriental a cunoscut de-a lungul timpului  multe forme, dimensiuni și culori în funcție de regiunile geografice, de tradiții, sau de importanța rangului. 

Impăratul moghol Barbur și moștenitorul său Humaun


Aguranzeb- Impărat moghol(mogul)- India -


Se spune că turbanului profetului Mohamed era verde.
Tuaregii poartă turbane albastre sau indigo.
În Rajasthan (India) este de culoare roșie. Indienii din deșert îl foloseau pentru a măsura adâncimea fântânilor.
La otomani turbanul nu era de uz comun printre oamenii de rând. In schimb pentru sultani el a devenit echivalentul coroanelor regale din Occident. Era făcut din mătăsuri scumpe și împodobit cu bijuterii din pietre prețioase și panașuri.

Turbane otomane



In cultura islamică clasică turbanul era element cultural și spiritual important. Banda de pânză trebuia să aibă  de  două ori înălțimea persoanei și să fie mai lată decât umerii, pentru că musulmanii îl foloseau drept giulgiu dacă se întâmpla ca moartea să-i surprindă  în deșert sau în alte locuri, departe de familie. Decedatul putea fi atunci înmormântat după ritualul Islamului.
Vechii arabi îl purtau cu credință și se mândreau cu el. Era de neacceptat ca cineva să atingă turbanul cuiva. sau să bată la ușa cuiva fără să poarte turbanul.
In viața cotidiană turbanul era folositor de caravanieri pentru a se apăra de nisip și de arșița  soarelui .

La Curtea Otomană era purtat  atât de sultani și de prinții imperiali cât și de înalții demnitari și de slujitori. Dar înălțimea turbanului era diferită, în funcție de rangul fiecăruia. Niciun turban nu putea fi mai înalt decât cel al sultanului.

Turbane imperiale otomane

Mehmet al II-a (Cuceritorul)-     Efigie cu chipul lui Mehmet al II-lea
 tablou de Bellini

Orhan Gazi (1)  (1326-1351)    Orhan Gazi (2)                                                   

 Selim I                                     Suleiman I Magnificul



Osman al III-lea (1699-1757)                                Selim al III-lea(












Alți demnitari

 Pargali Ibrahim Pașa              Hayreddin Pașa. (Barbarossa)-amiral-
-mare Vizir-                                         












Sokullu Pasa- mare vizir sub domnia lui Selim al II-lea


 ***
In secolul XIX, în Franța, sub Restaurație, turbanul împodobit cu pene a intrat  în moda feminină.
Apoi, în jurul anilor 1940 a revenit din nou la modă.


11. Artă otomană (III) - Obiecte diverse - Sep 11, 2016 9:32:00 AM

Flinte otomane minuțios decorate-(1778)


Turban împodobit cu broșă și panaș


Motiv floral floral pentru brățară -sec. 19


Centură din argint- sec.XIX


Cercei cu diamante și smaralde -sec. 18 .-Muzeul Tokapî


 Inele pentru degetul gros folosite de arcași(zihgir)




Burduf pentru apă din cristal ornat cu aur și pietre prețioase



Cafetieră

Sticlă pentru apă
Set pentru compot- Topkapî




12. Arta otomană -(II)- Piese inedite din palate și muzee - Jul 24, 2016 8:51:00 PM

                                         

1. Ceramica 

Ceramica  a fost una dintre artele majore în Imperiul Otoman,(ca de altfel în întreaga lue islamică). Piesele conservate sunt extren de numeroase dar producerea lor rămâne misterioasă în multe privințe. 
Iznik (fosta Niceea din Anatolia), este recunoscut ca fiind centrul cel mai important. Atelierele otomane produc piese inspirate din modele vechi dar și modele mai puțin arhaice. Între sfârșitul sec.al XV-lea și inceputul sec.al XVI-lea s-au  realizat lămpi de moschee (kandil) ,vaze mari  (kadah) cu picior rotund, boluri și cupe, (kâse), cu sau fără capac,
In a doua jumătate a sec.XVI e modelele deja cunoscute sunt produse în serie. La acestea se adaugă sticle mari in formă de pară, cu gâtul lung marcat de un inel (şişe), carafele, înlocuite în sec.XVII cu halbe și , bineînțeles, platouri și farfurii.

 Ploscă (model vechi , în stilul Baba Nakkas, către 1480,- Muzeul Național de ceramică-Sevres-

Cupă cu garoafe pe fond corail-Iznik,  a 2-a jum. a sec.XVI

Halbă cu animale, Iznik, sfârșitul sec.XVI.-Muzeul Louvre

Ulcică din jad negru , decorată cu rubine  și smaralde -Tezaurul Muzeului Topkapî
2 .Piese inedite
Pe lângă ceramică , covoare sau bijuterii există și alte obiecte încântătoare:

Un leagăn  despre care se spune că ar fi aparținut lui Suleyman Magnificul


 Un joc de șah, sec.XVI-XVII.,-din cristal de stâncă, decorat cu aur, rubine, smaralde


O monedă de argint datată 1327 După Hegira-( adică 1913)- cu tughra sultanului Muhammad al V-lea.


Brosă -insignă reprezentând flota otomană, sec.19- colectie privată-


Notă
In timpul domniei sultanului Abdulaliz guvernul turc a intrat în faliment din cauza haosului financiar provocat de împrumuturile făcute pentru a reprima diferitele revolte ale supușilor
Sultanul a văndut la licitație la Paris un număr considerabil de bijuterii . Finanțele nu s-au mai redresat ,iar sultanul a fost detronat și probabil asasinat.
***
Set pentru șerbet , cu patru monograme-(tughra) ale sultanului Abdulaziz ( muzeul Topkapî )


Set pentru desert decorat cu diamante


13. Arme otomane (III) - Spade și iatagane - Jun 26, 2016 5:57:00 PM
Spadă otomană


Dagă otomană de ceremonie

Terminologie:
1. Spada ( medievală și modemă) a luat mumele din italienescul spada, care se trage din cuvântul latin „spatha”, prin care se desemnează arma pentru lovit și împuns din epoca romană și perioada migrației. Are lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri, gardă și mâner.
2. Paloșul (din maghiară pallos) este o sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut.
În limbajul curent, paloșul desemnează o spadă de dimensiuni mai mari.
3.Sabia este o armă tăioasă, formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe  una dintre laturi și fixată într-un mâner.  Denumirea vine din bulgară (sabja)
Diferențe:
-spada este totdeauna dreaptă, sabia este curbată.
-spada are două tăișuri, sabia are un singur tăiș.

spade otomane sec.XIX

 

iatagane otomane de la curtea lui Suleyman Magnificul-sec.XVI.


Ormanent pe teaca iataganului lui Suleyman Magnificul


 Iatagan otoman cu teacă, sec. XVIII


4. Iataganul (din limba turcă yatağan ) este o sabie scurtă folosită între mijlocul secolului al XVI-lea și secolul al XIX-lea de armata otomană în zona sa de influență cum ar fi Balcanii. Iataganul are o lamă lată,cu un singur tăiș, curbat înainte și un mâner format din două plăci de prindere atașate la sfârșitul mânerului fiind două urechi ornamentate de mari dimensiuni.
Iataganele au forme diferite și în funcție de regiune. Pe multe dintre ele se pot vedea sofisticate opere de artă (pe mâner și pe lamă), cu valori simbolice importante.Iataganul se purta lipit de corp cu teaca fixată de talie cu o eșarfă de mătase, reținut de un cârlig.



 5.Simsir-ul este o sabie orientală numită și shamshir sau scimitar. Aria ei de răspândire este , fiind folosită de turci, indieni, persi.

      Simsir         
    Shamshir otoman

La început doar o minoritate din infanteria otomană dispunea de spade, majoritatea fiind înarmată cu arcuri și lănci scurte. Totuși sabia și pumnalul (hangerul) făceau parte din tradițiile islamice fixate de multă vreme deși anumite surse picturale precum și armele care s-au păstrat sugerează influența balcanică.
Sabia otomană cea mai comună era kiliç-ul, cu lama lată, neascuțită și mai puțin curbată.
Primele orte de ieniceri erau constituite din arcași, Arcul a rămas o armă prestigioasă de ceremonie de-a lungul înregii istorii a imperiului.

iatagane otomane din sec,XIX.




14. Arme otomane (II) - Jun 9, 2016 6:46:00 PM
I. Scuturi și platoșe
                                  
 Coif otoman (tip turban)-sec.XV ) și scut -sec XVIII)

Scutul  este cea mai veche armă defensivă destinată să pareze un atac. Este cunoscut cel puțin din epoca sumeriană (mileniul al III-lea î.e.n.în Mesopotamia). Va fi utilizat și în Occident până când armele de foc il vor face inutil. Va cunoaște numeroase modificări atât ca formă cât și ca materiale folosite.
În prezent, scutul este folosit în special de diferite forțe de ordine, mai ales în cadrul manifestațiilor violente sau luptelor de stradă.

Scuturi otomane - sec. XVI și XVII










Scuturi otomane din sec. al XVI-lea.

***

Platoșa (cuirasa) era un pieptar din piele, din zale sau din metal compact care proteja pieptul  și spatele războinicilor din Antichitate și Evul mediu ...

Platoșe otomane , sec. XVI




15. Arme orientale- Arme și armuri otomane (I) - May 22, 2016 5:25:00 PM
Arme orientale vechi
 Armele au marcat istoria omenirii într-un mod uluitor, de la primele săgeți cu vârf de silex până la armele sofisticate din prezent. Aceste obiecte concepute pentru a ucide au dovedit cât de ingenioși pot fi oamenii.
In spațiul islamic armele erau privite și ca obiecte de podoabă. Erau damaschinate cu aur și pietre prețioase, adevărate opere de artă.

1. Arme orientale dintr-un muzeu din Paris.
 Cele două pumnale cu lamă triunghiulară numite katar, sunt de origine indiană. (acestea datează din sec.XVII).
Cele două pumnale cu mâner în formă de cap de cal sunt de asemenea de origină indiană; cel scurt este un kandjar făurit din oțel aurit; cel lung, cu vârful arcuit este un djambia, din oțel damaschinat, încrustat cu rubine și smaralde, cu mâner din jad cenușiu.
Toporișca se numește tabar ; este făurită din oțel damaschinat cu aur (sec.XVII).
Sabia scurtă din dreapta este un kindjal cerkez cu mâner de fildeș de morsă.

2. Arme și armuri otomane 
De mii de ani în războaie, (atât în Occident cât și în Orient) s-au folosit arcul cu săgeți, sabia, sulița, lancea, halebarda și topoarele de toate mărimile. După descoperirea prafului de pușcă au apărut și armele de foc.

Cavaler otoman din sec.al XVI-lea
Detaliu de armură pentru cai
Armură și arme din sec.al XVI-lea

Diferite coifuri:

Coif de spahiu (sec.XVI)                  Coif utilizat de cavaleria otomană
                                               


Coiful lui Suleyman Magnificul ( cu aur și argint)
***
Coiful lui Mehmet Sokollu(Sokullu) Pașa , (Mare Vizir al Imperiului Otoman, timp de 14 ani , sub domnia a trei sultani: Suleyman Magnificul, Selim al II-lea și Murad al II-lea
Coif de metal ,sec. XV
Armura sultanului Mustafa al III-lea


16. Artă otomană (I) - May 15, 2016 11:58:00 AM
Camera fructelor- Topkapî


 Arta de curte în Imperiul Otoman este o artă unificată, imaginea însăși a unui stat centralizat și strâns administrat așa cum era Imperiul Otoman.
 Marile  dimensiuni ale acestui imperiu și bogățiile sale au permis un important mecenat care a favorizat dezvoltarea activităților artistice în paralel cu comenzile date chiar de stat.
Statul joacă un rol important din toate punctele de vedere: construirea marilor manufacturi, controlul materiilor prime, angajarea artiștilor și meșteșugarilor. Pictorii și ornamentiștii din kitab khana( corporația academică a sultanului) oferă modele pentru toate artele, contribuind astfel la realizarea unei arte unitare. Aceleași teme se regăsesc în ceramică, (veselă, faianțe, vitralii), textile, metale, lemn (boazerie) și arhitectură. Se remarcă puternicul impact al Iranului asupra artei otomane ( în special stilul timurid care se regăsește și în producția artistică a imperiilor moghol și savafid).

Faianță, boazerie, vitralii ( Topkapi)



Epoca  lui Suleyman I (Magnificul) rămâne în memorie ca o epocă fructuoasă pentru arte și strălucită pentru politică.
Odată cu cucerirea Constantinopolului, arhitecții otomani descoperă Hagia Sophia, care devine modelul absolut al arhitecturii lor religioase. Mimar Sinan este marele arhitect otoman iar Suleyman și  Rüstem Pacha, mare vizir, au fost comanditarii cei mai importanți în materie de arhitectură.(Se cunosc 13 caravanseraiuri cu  numele de Rüstem Pacha). S-au construit numeroare moschei cu complexele adecvatte (scoli, spitale, băi)...
Strălucitul arhitect Mimar Sinan (1489/1490-1588), a proiectat, utilizând tehnici extrem de complicate pentru acele timpuri, moschei, palate, poduri, clădiri publice, considerate în prezent ca fiind printre cele mai frumoase construcții realizate în stil islamic din întreaga lume.

Moscheea lui Rüstem Pasa


Fragment de ornamentație în moscheea Rüstem Pasa

Domul moscheeii lui Selim

Detaliu ornamental din palatul Dolmabasce

După moartea lui Sinan, arhitectura otomană este departe de a se epuiza. Succesorii construiesc în continuare moschei, edificii publice, palate, respectând principiile maestrului și adăugând concepția lor personală.

Fântâna lui Ahmedal III-lea-Istanbul


17. Muhteșem Yüzyıl - Frumoasele sultane și bijuteriile lor - May 8, 2016 6:06:00 PM


Bijuteriile

Cercetarea minuţioasă ce a permis reconstituirea bijuteriilor de epocă a avut un rol impor­tant. În absenţa unor documente scrise, care să conţină descrierea costumelor şi bi­juteriilor acelei epoci, cercetătorii au fost nevoiţi să se concentreze în special asupra miniaturilor şi costumelor expuse în magnificul palat Topkapî.
Bijuteriile joacă în serial un rol aparte şi datorită legăturii cu totul speciale pe care sultanii au avut-o cu aceste podoabe. Ele nu erau doar simple obiecte de podoabă, ci adevărate mărci ale puterii politice şi economice.
Însuși sultanul Suleyman a fost un bijutier iscusit la fel ca și tatăl său Selim I.
Cu toate controversele pe care le-a stârnit serialul, nimeni nu poate contesta frumusețea hainelor și a bijuteriilor purtate de actori.
Mai mult decat atat, bijuteriile purtate în film, multe dintre ele copiate cu fidelitate după cele reale, au devenit sursa de inspiratie pentru numeroase colectii .
Moda Hurrem  a fost un adevărat bussiness pentru bijutieri, coafori, haute couture. Numeroase site-ri pe internet propun spre vânzare bijuterii, rochii de gală sau imbrăcăminte de interior.






Bijutieri celebri au fost sponsori pentru serial. Pentru prima serie a foiletonului firma  Bobeyi , inspirându-se din modelele originale de la Topkapî, a creat în trei ani de muncă o admirabilă colecție de o sută de piese numită ”Bijuteriile sultanei Hürrem.”
Bijuteriile purtate în film de către personajele feminine și masculine reprezintă cocheta sumă de un milion și jumătate de dolari.
Dim iunie 2011 bijuteria Altinbaş furnizează bijuterii destul de costisitoare( între 6000 și 15000 de dolari).
***
Frumoasele sultane

Hasfa- sultana mamă
Hürrem.- haseki sultan
Mahidevran
Hatice
Mihrimah
 Sultana Sah
 Fatma
Nurbanu
Aybige -prințesa Crimeii
Firuze- favorita persană a lui Suleyman


Cuplul imperial din final

18. Giuvaeruri - Orfevrerie otomană: bijuterii - May 5, 2016 11:01:00 AM
 Broșă cu smarald și diamant


Brosă

Secolele XVI și XVII constituie vârsta de aur a Imperiului Otoman în timpul căreia toleranța față de minoritățile etnice și religioase rămâne remarcabilă.
În 1596, în momentul apogeului său,  Ehl-i Iref,”societatea oamenilor de talent”, care grupa meseriașii curții număra 110 orfevri, ceea ce arată importanța artei metalului la curtea otomană.
Mai multe materiale sunt folosite: argint, aur, zinc și ”tombak”(cupru placat cu mercur după o tehnică specifică imperiului). Prelucrarea se făcea prin  martelaj (lovituri mici cu un ciocănel, pe o nicovală specială, metalul fiind încălzit pentru a fi suplu) iar fondul putea fi ciselat sau mat.
 ***
Prelucrarea pietrelor, fie că era vorba de jad sau de cristal, de pietre prețioase ca smaraldul, rubinul, ametistul, diamantul, safirul, era ca și în India Mogulilor, extrem de apreciată la curtea otomană.
Tehnicile erau puțin diferite față de cele din India, dar aceasta nu impiedică ca unele atribuiri să fie dificile.
Pietrele prețioase erau montate în casetuțe, căpătând forme florale. Fire de aur pot fi încrustate în pietre, iar firele pot fi fin incizate.
Meșterii giuvaergii nu interveneau în forma pietrelor, nu le tăiau, ci păstrau forma și dimensiunea lor naturală,
***
Colier de aur sec.17-18-Topkapi

Egrettă( broșă) pentru turban,sec. 16, cu diamante, smaralde și perle. Se crede că ar fi aparținut lui Suleyman Magnificul

Egretă pentru turban

Egreta cu turcoaze

Egreta cu rubine

Pendativ cu smaralde

Coif din aur cu incrustații . (jumătatea sec.16)

Medalion cu tughra sultanului Abdulmecid al II-lea. (sec.19)

Broșă cu diamante.
Un rar exemplu de orfevrerie otomană,cu motivul lalelei. (sec.XIX)-colecție particulară

Broșă pentru turban -muzeul Topkapi



19. Tezaurul Imperiului Otoman ( I ) - Apr 17, 2016 3:01:00 PM

Colecția de smaralde(cea mai mare din lume)-Palatul Topkapî

Muzeul tezaurului imperial se află în incinta Palatului Topkapî .
Clădirea tezaurului imperial cuprinde patru încăperi în care sunt expuse colectii de bijuterii, de haine, de vase, de ceasuri, medalii și decorații, unele făurite de mesteșugari autohtoni, altele dăruite sultanilor de diferiți vizitatori sau ambasadori veniți la Inalta Poartă din diferite pricini.
In fiecare cameră exista un tron imperial, fiecare dintr-o epocă diferită.
***
In prima cameră se pot admira costume de ceremonie, arme, seturi de cești de cafea precum și alte obiecte incrustate cu aur și pietre prețioase.

Caftan otoman
Turban imperial cu broșă 

 Broșă de turban

 Broșă de turban -sec.XVIII-
***
Cea de-a doua cameră este cunoscută sub numele de Camera de Smarald. Aceasta cuprinde vitrine cu pandantive decorate cu smaralde si alte pietre pretioase; smaralde netăiate, unele cântărind cateva kilograme și faimosul pumnal Topkapi (simbolul muzeului), împodobit cu trei smaralde mari.
A fost conceput în anul 1747, la ordinul sultanului Mahmud I, ca dar pentru Nader Shah al Persiei. Șahul a fost asasinat înainte ca pumnalul să părăsească Imperiul Otoman și a rămas în tezaur.
Filmul „Topkapi” cu Peter Ustinov a făcut acest obiect faimos în intreaga lume, desi tezaurul conține piese mult mai valoroase. 

Pumnalul Topkapi

Pendativul cu smaraldul gigant
***
A treia camera contine obiecte emailate, medalii si decoratii de stat primite de sultani de la monarhii străini,  două candelabre din aur ( cântarind fiecare 48 kilograme), cel mai faimos tron al palatului, tronul de aur, folosit de sultani în timpul încoronărilor și sărbătorilor religioase.
Diamantul de 86 de karate (diamantul Pigot), al patrulea ca mărime din lume poate fi adimrat tot aici.

Tronul de aur

Diamantul Pigot ( Kaşıkçı Elması),
Acest diamant  este mândria palatului Topkapî, piesa de cea mai mare valoare din tezaur.  De un alb incredibil, aparține categoriei diamantelor farte pure. Nu se știe cu certitudine cum a intrat diamantul în posesia Imperiului Otoman. Legendele despre originea și posesorii săi sunt numeroase și controversate. Montată în argint, piatra în formă de pară este înconjurată de două rânduri de briliante care ”îl fac să fie asemeni lunii pline care luminează un cer plin de plistele”( ? ).
A fascinat de-a lungul timpului privirile tuturor favoritelor imperiale și ale sultanelor-validé
***
A patra cameră atrage vizitatorii printr-un tron magnific de origine persană și prin obiecte încrustate cu pietre pretioase de diferite dimensiuni.

Tronul dăruit de Nadir -Sah (Persia)sultanului Mahmud

Tronul de campanie al lui Suleiman I
Vase ormamentate


20. ”Bosforul”- Serghei Esenin - Mar 25, 2016 5:05:00 PM
Bosforul-Intrarea dinspre marea Marmara


                  Eu n-am văzut, persano, Bosforul niciodată,
                  Să nu mă-ntrebi de dânsul că nu ştiu să răspund.
                  In ochii tăi văd marea pentru întâiaşi dată
                  Cum flacăra albastră şi-o pâlpâie la fund.

                  Ducând postavuri scumpe şi suluri de mătasă,
                  N-am mers cu caravana spre falnicul Bagdad.
                  Inclină, pentru mine, statura ta frumoasă,
                  Lângă genunchii proaspeţi tristeţtea să mi-o scad.

                  Rugându-te, zădarnic îmi umilesc mândria,
                  Puţin de tot îţi pasă dacă-ţi şoptesc încet,
                  Că acolo departe în ţara mea Rusia,
                  Sunt pentru toată lumea cel mai vestit poet.

                  Harmonica prin mine răsună năzdrăvană,
                  Aud cum latră câinii la luna altui cer.
                  Au n-ai vroi tu oare, ciudata mea persană,
                  Să-mi vezi albastra ţară de spice şi de ger?

                  Prin locurile-acestea nu-s numai într-o doară,
                  Chemarea ta fierbinte răzbise traiul meu,
                  Iar braţele, mai albe decât o primăvară,
                  Aşa ca două aripi mă -nfăşurau mereu.

                  Demult eu nu mai caut în soarta mea hodină,
                  Deşi trecuta viaţă n-o blestem şi n-o-nfrunt.
                  O, rogu-te vorbeşte, de vrei, despre lumină,
                  Despre ținutul vostru în care uit că sunt.

                  Harmonica din suflet înăbuş-o cu şoapte
                  Şi cu parfum de famec adapă-mă oricât,
                  Ca după una blondă ce-i hăt la miază-noapte,
                  Să nu regret atâta, să nu suspin atât.

                 Cu toate că Bosforul nu l-am văzut vreodată,
                 Îţi voi vorbi pe urmă de raiul lui profund,
                 Că-n ochii tăi văd marea pentru întâiaşi dată
                 Cum flacăra albastră şi-o pâlpâie la fund.

Serghei Esenin, Motive persane. 




21. Pe țărmurile Bosforului - ( II ) - Palatul Beylerbeyi - Mar 14, 2016 7:00:00 PM


sala de intrare
 Palatul Beylerbeyi (Beylerbeyi Sarayı) este situat pe țărmul asiatic al Bosforului, în cartierul cu același nume. Numele său ”beiul beilor” înseamnă ”guvernator general”, titlu care a aparținut lui Rumeli Beylerbeyi Mehmet Pașa. Acesta și-a construit o reședință departe de centrul actual al  orașului. Sultanii otomani l-au imitat și, la rândul lor, si-au construit reședințe. In 1829 sultanul Mahmud al II-lea a construit un palat din lemn ( konak) pe malul Bosforului. Dar acesta a fost distrus de un incendiu.
Pentru a-l înlocui sultanul Abdulaziz ordonă construirea actualului palat pentru a-i servi ca reședință de vară sau palat de protocol. Aici îi primea pe oaspeții străini.
L'architecte Sarkis Balyan (1835–1899) concepe palatul în stilul barocului francez. Este realizat între 1861 et 1865.


Construit din marmură albă, palatul are o formă dreptunghiulară cu parter și două etaje. In afara oficiilor și a bucătăriilor ansamblul cuprinde 6 saloane de primire și alte 26 de camere. Interiorul are o sală de intrare cu fântână și bazin pentru reconfortul oaspeților, în zilele călduroase.
Solul este acoperit cu covorașe împletite din pai de Egipt, utile atât iarna cât și vara.
Însuși sultanul Abdulaziz a realizat schițele pentru decorarea plafoanelor.
Lustrele sunt din cristal de Boemia., iar covoarele de lux sunt realizate  la Hereke.

Scara


In 1869 împărăteasa Eugenia, soția lui Napoleon al III-lea, a vizitat palatul și a fost uimită de eleganța și rafinamentul acestuia în așa măsură încât a comandat o copie a ferestrelor pentru  palatul de la Tuileries.
Mai sobru decât palatul Dolmabahçe, palatul Beylerbeyi este situat pe una dintre terasele unui minunat parc, renumit pentru magnoliile sale.
Grădina palatului este decorată cu arbori, statui și bazine. Iar imaginea palatului, văzut dinspre Bosfor, este superbă. Chioșcul de marmură și Chioșcul galben (restaurat ulterior de Abdulaziz) ar fi fost construite de Mahmud al II-lea.



Ultimul sultan al imperiului otoman, Abdulhamid al II-lea , după abdicarea sa în 1912,  a fost reținut ca prizonier în acest palat până la moartea sa , în 1918.
Palatul i-a primit și pe oaspeții lui Ataturk in timpul republicii. Ulterior a fost transformat în muzeu.
Este unul dintre cele mai frumoase monumente de pe țărmul anatolian.

22. Kiz Kulesi –„Turnul fecioarei“-- Două legende - Mar 6, 2016 3:45:00 PM

Când privirea îmbrățisează Bosforul de pe înălțimile cartierului Cihanghir ea se oprește asupra unui turn ridicat în mijlocul apelor aproape de cartierul Üsküdar, pe țărmul asiatic  al orașului. Culorile mângâietoare ale apusului par să învăluie turnul în mister. Insulița pe care se află se mai numește și ”insula prințesei”...
Intr-adevăr, două legende sunt legate de existența Turnului Fecioarei(Kiz Kulesi)


Prima legendă se referă la mitul lui Hero și Leandros.
Hero era o preoteasă a zeiței Afrodita și trăia într-un turn la Sestos pe malul euopean, aproape de Helespont( numele antic al strâmtorii Dardanele). Tânrul Leandros, care locuia în Abydos, de cealaltă parte a srâmtorii, s-a îndrăgostit de frumoasa Hero. Pentru a-și întâlni iubita el traversa înot, Helespontul în fiecare noapte. Hero aprindea o luminiță în turn pentru a-i arăta drumul. Dar într-o noapte cu furtună vântul aprig a stins lumina din turn. Leandros n-a mai găsit drumul și a pierit în valuri. Marea l-a adus la țărm iar frumoasa Hero, sfâșiată de durere  s-a sinucis aruncându-se în mare...
Din cauza proximității și a asemănărilor geografice dintre Bosfor și Dardanele imaginația populară a transferat legenda în insulița Kiz  Kulesi, situată la intrarea în Bosfor.


A doua legendă, foarte populară în Turcia, ne povesteste despre un împărat bizantin (sau sultan)) care avea o foarte frumoasă fiică pe care o iubea nespus...O ghicitoare i-a prezis sultanului că fiica sa avea să moară mușcată de un șarpe, chiar în ziua când va împlini 18 ani. Pentru a o apăra de această soartă cumplită sultanul a construit un turn în mijlocul Bosforului. Nimeni în afară de sultan nu o vizita pe frumoasa prințesă.
In ziua aniversării, sultanul , fericit că a putut ocoli  primejdia, i-a adus fetei un coș cu fructe rare. Un șarpe care se strecurase printre fructe a mușcat-o  iar frumoasa fată a murit în brațele tatălui său...




23. Pe țărmurile Bosforului - Cetăți și palate- - Mar 1, 2016 12:25:00 PM

Cetatea Rumelia















Pe o fâșie îngustă de pământ, pe malul european al Bosforului, Mahomed Cuceritorul (Faith) a ordonat construirea unei fortărețe, Rumeli hisari, cu scopul de a controla căile comerciale și traficul militar în timpul camapaniei sale de cucerire a Constantinopolului.
El a inițiat o competiție între generalii săi, care concurau unul împotriva altuia pentru a construi cât mai repede turnurile și a zidurile crenelate.
Ambiția, spiritul de competiție și eforturile au făcut ca această fortăreață de dimensiuni considerabile să fie terminată în 4 luni.
Sultanul a stat în fortăreață numai câteva luni deoarece Bizanțul avea să fie cucerit curând.
Fortăreața a fost folosită ca vamă, depozi, închisoare și locație pentru reprezentații teatrale.

Turnul lui Leandru sau Turnul Fecioarei
Turnul lui Leandru, numit în limba turcă Kiz Kulesi – adică „Turnul fecioarei“ se află pe o insuliţă stâncoasă în apropierea țărmului asiatic din dreptul Constantinopolului, insuliţă care marchează simbolic limita dintre apele Mării Marmara şi cele ale Bosforului.
Turnul are o istorie bogată.  Generalul atenian Alcibiades a ridicat pe insuliţă primul turn, în anul 408 î.e.n., pentru a supraveghea mişcările navelor persane în apele Bosforului, între vechile orașe Bizanț și Chrysopolis.
Pe timpul Imperiului Roman pe insuliţă a existat un turn, păstrat ca punct de pază şi sub Imperiul Bizantin. Mult timp bizantinii au folosit stânca nu numai ca post de observaţie şi de atac asupra navelor inamice, ci şi ca sprijin pentru un lanţ greu ce traversa strâmtoarea şi bloca trecerea navelor inamice, lanţ asemănător ca cel ce bloca trecerea în Cornul de Aur.
Turnul a fost reconstruit şi transformat în fortăreață de către împăratul bizantin Alexis Comnen, în anul 1100, pe timpul primei cruciade.
Pe timpul Imperiului Otoman turnul a servitca punct strategic, punct care tria trecerea navelor prin strâmtoare. Sub această stăpânire turnul a suferit numeroase modificări şi reamenajări, dintre care cele mai importante, în anii 1509 şi 1763.
De aici se trăgeau salve de tun când un nou sultan se urca pe tron.


Castelului Yoros (Yoros kalesi)


Tot pe țărmul asiatic al Bosforului se mai păstrează încă ruinele castelului Yoros.
Este o fostă fortăreață bizantină situată la confluența dintre apele Bosforului și apele Mării Negre.
Pentru că a fost stăpânit de genovezi pe la jumătatea sec. al XV-lea, este numit și Castelul Genovez
 O gravură realizată de  William Henry Bartlet în 1838 pune în valoare frumusețea peisajului dși importanța strategică a castelului.

                William Henry Bartlet: Bosforul și castelul Yoros

                Confluența  Bosforului cu Marea Neagră

24. Albastrul Bosfor ( II ) - Feb 27, 2016 7:07:00 PM
 Bosforul este un canal îngust în formă de ”S”, de natură complexă, cu numeroase capuri și sinuozități complicate greu de observat. La aceasta se adaugă și curenții schimbători.Aceste condiții geografice și oceanografice fac ca navigația deschisă traficului internațional să fie dificilă și riscantă.

Bosforul s-a format cam pe la 5600 î.e.n., când o creștere importantă a apelor Mării Mediterane și a Mării Marmara a inundat valea fluvială provenită din dintr-un mare lac cu apă dulce situat în apropiere și care, datorită iruperii apelor Mării Marmara prin vadul respectiv a dat naștere Mării Negre.
După anumite opinii, această mare inundație a afectat așezările de pe litoral de nord al Mării Negre ar fi baza istorcă a povestirilor despre diluviul menționai în ”Poemul lui Ghigameș.”..

***
 Podul Bosfor (Boğaziçi),

 Podul Fatih Sultan Mehmed

Peste Bosfor s-au construit deja  două poduri: Podul Bosfor (Boğaziçi Köprüsü),de 174 m. lungime, terminat în 1973 și podul Fatih Sultan Mehmed, lung de 1090 m., terminat în 1988 și situat la aproximativ 5 km de primul, (care a concretizat un plan propus în urmă cu 150 de ani de sultanul Abdulmecid, după cum relata presa turcă).
Un al treilea pod, Yavuz Sultan Selim, era în constructie în 2014.

Sub apele Bosforului, la o adâncime de 55 m, s-a construit un tunel feroviar de 1400 m., Marmaray, care a fost inaugurat în octombrie 2013.

***
Imagine noctură a podului Bosfor


25. Albastrul Bosfor - Feb 21, 2016 1:29:00 PM



Bosfor sau Bospor, cunoscută și ca Strâmtoarea Istanbul, este o strâmtoare ce alcătuiește granița dintre Rumelia, partea europeană a Turciei și Anatolia partea asiatică.

Pe cele două maluri ale ei este situat orașul Istanbul, denumit în Antichitate și Evul Mediu Constantinopol .

Aceasta este cea mai îngustă strâmtoare maritimă folosită pentru navigarea internațională.

Are o lungime de aproximativ 30 km, cu o lățime maximă de 3 700 metri la intrarea nordică, o lățime minimă de 700 metri între Kandilli și Așiyan și una de 750 metri între Anadoluhisarı și Rumelihisarı. Adâncimea apei variază între 36 și 124 de metri.
***
Cuvântul Bosfor provine dintr-un cuvânt cu origine necunoscută din limba tracilor. Acest cuvânt este interpretat în greacă ca însemnând "Vadul Vacii", din legenda frumoasei Io, una dintre iubitele lui Zeus, care a înotat peste strâmtoare tranformată în vacă, urmărită si sâcâită încontinuu de muștele trimise de geloasa și răzbunătoarea Hera.


Frumusețea apelor albastre ale Bosforului i-a inspirat pe Dimitrie Bolintineanu (”Florile Bosforului”) și pe Vasile Alecsandri, din a cărui poezie ”Bosforul”, citez primele două strofe:

”Dormea în liniştire Bosforul fără valuri
Într-a Europei mândrie ş-a Asiei verzi maluri
Ca un balaur verde în lupte ostenit
Din zori şi până-n noapte pe umeri el purtase
Corăbii cu trei poduri, nenumărate vase
Spre-apus şi răsărit.

Acum dezmierdat însă de-a ginilor suflare
Se legăna molatic cu-o leneşă mişcare
Şi, ca oglindă vie, sub cer se întindea.
Iar luna zâmbitoare, şi tainică, şi lină,
Vărsând pe-a sale unde dulci spume de lumină,
Cu faţa sa bălaie în el se oglindea...”

***
Notă:”Gin ” sau ”Djin= duh, spirit( personaj fantastic din poveștile orientale)