Despre mine

I N A

Blogs Home » Personal » Personale » Tempête

Tempête

ganduri furate din lumea mea, tablouri ale vietii si schite ale imaginatiei :)

Articole Blog

01. European CSR Lessons Ziua 2 - May 22, 2013 9:51:00 PM
Am scris aici cateva din lucrurile pe care le-am retinut participand la prima zi de conferinte si studii de caz European CSR Lessons. Ei bine, a doua zi a fost la fel de plina de inspiratie si energie ca si prima. De la locatia aleasa (una din salile nou restauratei Biblioteci Nationale), pana la subiectele dezbatute, pot spune ca fiecare element s-a impletit exact asa cum trebuia. 

"Cu bune si rele, pentru ca inseamna ca existam si ca asa e viata" Claudiu Vranceanu a moderat seria de studii de caz privind dezvoltarea comunitatilor locale. 
Mona Nicolici ne-a aratat ca prin proiectul Tara lui Andrei nu se face doar un exercitiu de imagine, astfel ca asigurand independenta oamenilor proiectele isi au rostul pe termen lung. 
Andrei Popescu pe de alta parte spunea ca "Viitorul o sa fie asa cum vreti sa-l faceti!" Ce mi-a placut foarte mult in discursul lui a fost modul sau de a percepe tineretul din ziua de azi, si anume: "Daca tinerii sunt viitorul... in prezent ei ce sunt?" Si cam are dreptate, culcandu-ne pe o ureche ca tinerii sunt viitorul, si in prezentul lor nu se intampla nimic e lesne de inteles ce consecinte apar. 

Doamna Gabriela Cretu, Senator si fosta membru in Parlamentul European, a oferit un discurs ce pentru cei din sala, cel putin, a fost de-a dreptul fascinant. De la tonalitatea vocii pana la integritatea mesajului, oamenii au fost captivati de aceasta persoana care nu a ezitat sa ne aduca aminte o intrebare: "Daca dam foc Parisului , care e partea buna pentru dezvoltare?"

Spre finalul zilei, in partea de incluziune, am vazut cum oamenii si companiile se implica in educatie si in a veni cu lucruri utile, moderne si valoroase per total. John Ashton, presedintele Ashton Eco Management, ne indemna sa le oferim oamenilor cu care lucram un motiv pentru a fi acolo, si vom vedea ca restul devine poveste. "Nu am cunoscut oameni care se tem mai tare de angajament ca profesionistii" - privind putin la ce se intampla in jurul meu, pot sa inteleg la ce s-a referit. Eu stiu ca e departe de mine gandul de a fi un astfel de profesionist. Tu ti-ai clarificat drumul pe care mergi?

Ar fi mult mai multe lucruri de spus, insa consider ca in goana dupa raspunsuri si mesaje transmise trebuie sa alocam timp sa actionam responsabil si sa ne bucuram de realizari. Putin focus, viziune si curaj si reusim sa aducem schimbari beneficii in societate.

Pana una alta, va recomand sa urmariti European CSR Lessons, caci este un proiect cu traditie, si sunt convinsa ca vom avea ce invata si la urmatoarea editie.

Click@zambet, 
Ina
02. Un vis atat de arzator incat am fost la Leadership 530 Firewalking - May 22, 2013 8:47:00 PM

Am participat la multe evenimente dedicate conceptului de dezvoltare personala si profesionala, insa nici unul nu a fost ca cel de Leadership care te scoate din zona de confort si te tine in priza cat e Luna plina pe cer. Da, ma refer la conferinta Leadership 530 Firewalking, organizata de Extreme Training cu daruirea lui Bruno Medicina, care pentru mine a reprezentat o experienta cu adevarat unica.
Marian Dumitru s-a gandit sa-mi faca o bucurie oferindu-mi o invitatie la acest eveniment ca premiu la un concurs dedicat, si ii multumesc pentru oportunitatea oferita. Cand am vazut ca implica sa mergi descult pe carbuni incinsi pentru a elibera liderul din tine m-am gandit ca ar putea fi o actiune putin exotica, insa cuvintele abia pot descrie ineditul evenimentului.
Si uite ca m-am dus, si tocmai in momentul ala de risc de a fi atras de scaunul confortabil Bruno ne invita sa ne ridicam si sa ne mutam, 2 minute mai tarziu ajungem sa interactionam unii cu altii. Si provocarile au continuat intreaga seara, pregatindu-ne sa mergem corect pe acel covor de carbuni rosii arzatori. Ne-am gandit fiecare la ce faceam pe 25 aprilie 2003. Iti dai seama? Eu eram in scoala generala pe atuncicu alte griji, nevoi si fericiri decat azi. Si da, am pus pe hartie cum vreau sa arate 25 aprilie 2023.
Bun, si in tot acest traseu temporal am avut momente de sinceritate cu noi insine si ne-am gandit la cel mai indraznet obiectiv pe care vrem sa-l atingem cu tot cu obstacole. Colega mea de pregatire pentru seara respectiva, pe care am cunoscut-o prin prisma exercitiilor propuse de Bruno a fost si „sursa mea de curaj” final de a calca prin foc cu un simplu: „pentru asta am venit”.
Ce a urmat trece de granita cuvintelor. Am lucrat practic pentru constientizarea propriului scop si a acelui: Pot sa o fac, vreau sa o fac, o fac! Si au contat energia creata, sustinerea facilitatorilor, increderea in propria persoana si focusul pe ce facem. Eu am scris pe hartie care imi sunt piedicile si faptul ca le-am ars la final pentru mine a echivalat cu impactul de care aveam nevoie pentru a actiona catre indeplinirea visului meu zi de zi, fara sa imi mai fie frica de acele diverse idei nefaste.
Ahh...si cel mai important, am reusit! Am un obiectiv atat de arzator pentru care sunt in stare sa trec si prin foc. Am mai facut un pas pe 25 Aprilie la conferinta Leadership 530 Firewalking, am vazut ca nu doare atata timp cat sunt sincera, imi pastrez concentrarea si traseul si voi continua cu o energie mult mai bine sustinuta! Eu stiu ce am de facut pe mai departe, iar tie iti recomand sa-ti testezi visurile. In momentul in care esti in stare sa treci si prin foc pentru ele, inseamna ceva nu crezi?
Click@zambet,Ina Stanciu
03. European CSR Lessons Ziua 1 - May 22, 2013 8:39:00 PM
Saptamana trecuta am fost invitata sa particip la European CSR Lessons, evenimentul care demonstreaza prin studii de caz amploarea si impactul pe care actiunile de CSR le au in societate.
Inca din primele ore ale evenimentului am intalnit o provocare: Cum ar fi sa traim intr-o lume fara reguli? Cat de responsabili am fi in interactiunea noastra cu tot ce ne inconjoara? Eu inca nu am reusit sa ofer un raspuns realist acestei provocari, insa mi-au ramas in mine cuvintele doamnei Anne Juganaru, care ridica intrebarea Cum se poate cumpara sau vinde cerul sau caldura pamantului?
Dupa conferinta de deschidere a urmat un intreg calup de studii de caz care mai de care mai interesante. Asa am aflat cum la Cosmote a aparut conceptul de I love recycling, oamenii fiind invitati sa lase atasamentele emotionale deoparte si sa renunte la telefoanele care zaceau intr-un sertar pentru ca nu mai erau folosite. Angela Wiesmueller, de la Mondi ne-a aratat ca este posibila o perspectiva de reciclare a hartiei cu produse de foarte buna calitate, iar ideea de "As green as it get's - it is a journey that never ends" mi-a placut foarte mult. 
Stiati ca sunt oameni carora le pasa atat de mult de mediul in care traiesc incat isi unesc fortele si aduc imbunatatiri cladirilor pe langa care trec zi de zi? Cel putin asa se intampla in Drumul Taberei in Bucuresti, unde unii inca isi aduc aminte de ziua cand au vazut Razboiul stelelor in cinema, iar azi locuitorii zonei au decis ca vor sa ofere ocazia si generatiilor ce vin din urma sa-si creeze propriile amintiri intr-un centru cultural nou. 
Pentru oamenii de business, cei cu cifre si conturi de administrat, Daniel Benko de la WWF Ungaria spunea ca dureaza timp sa lucrezi pe baza unor planuri de afaceri, insa este posibil sa creezi o schema care sa genereze profit, sa sustina comunitatea locala si in acelasi timp sa fie congruenta cu valorile ce privesc mediul inconjurator. Rabdarea insa este un atribut foarte important. 
Mai pot sa iti spun ca in paralel organizatorii au creat conceptul a 3 workshop-uri, iara eu am avut onoarea sa descopar noile oportunitati de finantare europeana in Romania pe care oficialii le pregatesc pentru ONG-uri si tineri. Recomand tuturor sa urmareasca site-urile oficiale ale acestor institutii (vezi ANPCDEFP, Ministerul Tineretului si Sportului, Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile si nu numai) pentru a-si clarifica directia catre care se pot indrepta.
Prima zi de eveniment s-a incheiat cu un alt calup de studii de caz, de aceasta data sub tema produselor si seriviilor responsabile. Marin Preda spunea ca Timpul nu mai are rabdare, iar speakerii au aratat cat de vital este sa lucrezi in prezent, pentru ideile si credintele tale. Si da, am aflat despre Bursa Binelui de la BCR si despre cum Vodafone contribue la salvarea multor vieti, si cum pasiunea inca este motorul celor de la WWF Romania si protectia copiilor a devenit un plan cu semn de exclamare pentru Liberty Global, aka UPC la noi.
Imi era dor de un astfel de eveniment plin de informatii valoroase. Pana si micul decalaj de timp ce a aparut nu a fost suficient de puternic incat sa ma determine sa stau acasa a doua zi. Vezi postul urmator pentru ce s-a mai intamplat la European CSR Lessons editia din mai 2013.

04. Coborati la prima? - Oct 18, 2012 8:32:00 AM
Ehh hai... cel putin o data in viata ta de trecator prin oras ai auzit intrebarea aceasta :) Insa... ce te faci cand raspunsul il cauti de la un maidanez.

La Octavian Goga fetele posomorate din autobuz s-au inseninat imediat. Toata lumea il admira pe catelus...ce-i drept era frumusel, si statea langa mine ca de... e o lege pe undeva pe acolo care spune ca persoana ideala langa care putea sa stea eram eu. Ufff...exercitiu de exhilibru a fost pentru mine...si de concentrare si control al temerilor mele. Poi nici nu vreau sa ma gandesc cum s-ar fi derulat dimineata mea daca printr-o intamplare intamplatoare s-ar fi gandit sa ma muste. 

Pe mine cel mai tare m-a distrat faptul ca a mers vreo 3 statii, si la un moment dat un ins vroia sa coboare si si-a tot facut loc spre usa intreband intrebarea intrebatoare... pana a ajuns si la calatorul nostru mai neobisnuit. Interesant e ca au coborat la aceeasi statie... insa, cred ca si mai interesant ar fi fost ca animalutul nostru sa coboare la urmatoarea, si sa-i faca loc galant celui ce vroia sa coboare mai inainte. 

In fine, pe langa tot amuzamentul, dupa ce a coborat cainele, am mai vazut doar cateva  chipuri vesele, din cei care stiau de toata intamplarea. Oamenii si-au continuat traseul. Au ajuns in statie si s-au indreptat care incotro avea treaba. Si iarasi fete triste si posomorate. 

Momentele sunt atat de trecatoare... nu aveti idee cat de bine e cand faci sa fie trecatoare doar momentele triste. Fericirea permanenta asteapta la usa...cat mai ai de gand sa o lasi pe afara?
05. Exit... body & soul... stage left - Oct 1, 2012 11:16:00 AM
da da...Snagglepuss stie ce zice cand gaseste solutii la ce e de gasit solutii.

La cat de genial e afara, eu cred ca filozofia lui trebuie trecuta putin prin filtrul curajului si al incercarii. Astfel, in loc sa fugim de ce pisici fuge fiecare in parte (de la cainii vagabonzi de pe strada pana la probleme care te urmaresc din umbra) mai bine ne avantam in a trece pe poarta solutiilor.


Nici macar nu iti trebuie o anumita cheie. Exista si alte variante de a deschide usile. Shame on you daca nu le cunosti, sa stii ca de la mine nu le vei afla. Dar iti voi spune ca rezolvarea se ascunde in unul din sertarasele pe care nu le-ai mai deschis de ceva vreme...poate de care nici macar nu iti mai aduci aminte, dar e acolo. Da-i si cauta!



06. Doru e tatic :) - Sep 7, 2012 8:54:00 AM
Cum mama a avut mai multi frati si surori.... cum am cei mai frumosi veri si cele mai frumoase verisoare...cum  (alaturi de fratimiu) suntem cei mai mici din linie :D...cum unele iubiri ne dau aripi......cum cum cum...si cum necum, iata ca Doru e tatic, Katy e cea mai fericita mamica, iara je sunt matusica (de var de data asta), si pentru a 7-a oara. Nu ca-i ...superlativ de superlativ de exceptional de tare ??  :)
Bine ai venit pe lume Nicolas Bogdan!!!
Ingeras mic si frumos, sa faci multe, multe, extrem de multe nazbatii...mai ceva ca al tau tata..

Sa fii fericit si mereu vesel, pentru ca lumea asta are nevoie de zambete ca ale tale

Sa te bucuri numai de zile cu Soare,...iara cand ploua, tuna sau fulgera tu sa strigi cat poti de tare...ca cei din jur sa isi aminteasca de faptul ca Soare pastram mereu cu noi :)

Sufletel sa fii iubit, sanatos si curajos. Plin de dorinte, vise si sperante implinite.

Abia astept sa te cunosc :*


07. Coachingul în viaţa mea - Jun 25, 2012 10:19:00 AM

Cine sunt eu?
Joi seara e o noapte cu adevărat magică. Fie că se derulează pe timpi suavi de balet, fie că se ascunde în întrebările puse de Elena în cadrul unui workshop Dreams ComeTrue, un lucru este cert joia se scriu poveşti frumoase.
Am fost la Ce înseamnă pentru mine să fiu un om sănătos? ...şi mi-am notat o temă – eseu nu glumă, dar scris cu cerneală numită „Viaţa Inei” pe o coală specială numită „Realitate”.
Nu voi face nici analiză de text, nici rezumat... nici nu voi povesti ce s-a întâmplat acolo. E o experienţă pe care trebuie să o trăieşti nu să ţi-o imaginezi prin cuvintele celor ce ştiu ce înseamnă. Imaginează-ţi doar că în momentul de faţă ţi-ai limitat de 10 ori drumul tău către ce îţi doreşti de la viaţă, pentru simplul fapt că eşti în una din următoarele situaţii:a)      scepticb)      pesimistc)      ironicd)     mincinos (cu propria persoană)e)      ooo da... dacă încă mai parcurgi lista ştii deja că lipseşte ceva
Oricum ar fi eu am de găsit câteva răspunsuri simple cu recomandarea să folosesc propoziţii fără NU şi DAR, iar întrebările câştigătoare sunt:
Cine sunt eu?Ce înseamnă pentru mine sănătate fizică?Ce înseamnă pentru mine sănătate mentală?Ce înseamnă pentru mine sănătate psihică?Ce înseamnă pentru mine sănătate spirituală?
La final de zi, după ce am clarificat fiecare răspuns în parte...nu ştiu exact ce o să se întâmple, însă sunt convinsă de un lucru: am făcut 6 paşi astfel ca ce îmi doresc Acum să fie în prezentul actual!
Tu ştii ce răspunsuri să oferi în cel mai realist, profund şi sincer caz?
08. De la cea mai mică... până la ăl mai înțelept prin puterea vârstei...și teoria nebuniei - Mar 5, 2012 9:01:00 PM
Da măi..omul nebun e ăla închis în spitale, care face gesturi greu de explicat și își alege cuvintele puțin mai altfel decât restul lumii...
dar vrei să știi ceva? Nebunul e și ăla care iese puțin din tipare, care nu își face probleme de ce zice lumea (sau nu) care trăiește după regulile sale...care are prieteni pe care-i adoră etc etc.

În Echipa Happy Feet .. primul semn de nebunie nu este să zici “nu sunt nebun” ci să contești această stare psihologică printr-un simplu “adicătelea ce înțelegi tu prin...?”
Și cum nu îți trebuie o viață în spate ca să adori un grup de oameni... îți spun sincer că nebun e ăla care are prieteni ca ai mei... și mă bucur pentru el sau ea :)

Suntem nebuni când: facem comandă la pizza și așteptăm (fomiști cum suntem) să vină și Haplea la masă (chiar și 2 ore) ne ofticăm teribil la mimă... astfel că studiem vocabularul limbii române în amănunt după 3 nopți albe de jucat mafia suspectăm pe cel din dreapta pentru că (de fapt și de drept) șoricelul a mâncat brânza de pe masăjucăm de la 10 noaptea până la 6 dimineața poker pe o miză nulămergem cu 3 buburuze pe versanți abrupți, iar șoferul nu vede absolut nimic... nici în față, nici în spate, nici în stânga, nici în dreapta, nici pe colț, nici la 3 m distanțăstai 4 ore în fața unei porți doar ca să ...descifrezi de ce planeta e plată?Că citești că aș mânca o savarină servită pe o tipsie de aur adusă pe un robot din familia Jetson... și o compătimești pe asta mică ...adică je, autoarea :))
continui să citești, doar să aflii că nebun e de fapt ăla care își descărcă nervii pe un amărât de laptop, sau ăla care mai chinuie din când în când oamenii pe la ora pe care e stăpân...sau chiar cea care abia așteaptă să le zică de dulce unor personajeși DA ... nebun e ăla care subliniază apelativele din ultimele 2 clasificări :)când dependența e dependență “băăăă...băgați-mă și pe mine în seamă :p simt nevoia de băgare în seamă :p”nebun de sincer “Eu rămân.. să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...”nebun când ți se pune pata de cum te trezeștinebun să vrei să știi de ce au înnebunit salcâmii? Mai ales pe 2 martie 2012 într-o locație ușor de coordonat pe hartă ;)nebun să ieși în oraș și să stai să cerșești un pix și o foaie de la personalul localului ca în final să îți dai seama care era prețul din care scădeai 15% și alte ..la sută și să afliii...nebun să nu auzi când se sparge un pahar lângă tine...dar în schimb...”hai trezirea că a trecut iarna s-a terminat cu hibernatul :)))” Și vine primăvara și culegem floricele de pe câmpii... și ne continuăm călătoria aia moca... în jurul Soarelui, că doar Mercur fu’ retrograd la începutul Anului ăstuianebun când nu vă mai suportttt... dar, de bine de rău căsuța de mesaje a la Facebuc o ia razna de ‘jjjde ori în fiecare zi și noaptenebun calculat că doar facem un apartamentnebun cu ocru, venghe și mov în dotareȘi apoi mă dusei până mai încolo pe Mississippi și aflai că pisica zgârie de lasă semn, furnica valsează samba și crocodilul se întreabă de ce marmota poartă pantofii roșii și nu albăstrii cu picățele lilaNebun mai e și overdraft scris inversCe să mai... nebuni mai suntem că umblăm cu ursul pe drum *sniff sniff*până la proba contrarie (apică... pardon, adică.. o hârtie semnată de doctor prin care se atestă oficial statutul de nebun) eu vă iubesc așa nebuni cum sunteți >:D<


09. Click@zâmbet - Feb 13, 2012 8:45:00 AM
Luni 13 februarie... fără superstiții, Mercur retrograd sau viscol doar cu întâmplări. Nu mă mai surprind acele momente de parțial leșin când e sufocant de cald într-un loc și partea urâtă e că nu se întâmplă în intimitatea casei...Oh well... cine știe câte întâmplări se pot construi astfel :)) Bun..după ce trecem de aspectul general că iar mi s-a făcut rău (și luăm în considerație că nu sunt anemică..bla bla.. doar puțin ”alergică” la căldură în combinație cu mijloacele de transport în comun)..și de faza zilei că nu am voce nici măcar pentru un strigăt de ajutor...putem trece la o dilemă interesantă: Cât de singuri suntem înconjurați de oameni pe care nu-i cunoaștem? Ei bine, azi am avut surpriza să întâlnesc oameni care nu trec pe lângă tine ca roboțeii... cu toate că în alte ocazii acționează atât de mecanic încât ajungi să te întrebi dacă ei ajung să se bucure vreodată de ceva (aparent) lipsit de importanță. Acum na'..de bine, (și nu) de rău mie mi se întâmplă să-mi fie rău destul de rar..și nu am nevoie de vreo mână de ajutor (și sper să nu ajung vreodată să am nevoie). Dar, de exemplu..pe vremea asta..cu patinoarul de pe stradă, nu îți doresc să ai parte de căzături (și ai înțeles cam tot ce era de înțeles) Cât de mult să fii în întârziere? Cât de apăsătoare să-ți fie grijile? Cât de orbește să sari peste momentele de tranziție ale zilei? Într-un fel îmi pare rău pentru acești oameni, dar în același timp vreau să le mulțumesc pentru lecția care o predau! Învață să privești și soarele și norii, învață să asculți și vara și vâjul iernii, învață să comunici și să înțelegi mesajul... și cel mai important învață să zâmbești chiar și atunci când... Click@zâmbet,ina
10. când unele lucruri se termină... - Jan 30, 2012 9:32:00 PM
...teoretic e rost de un nou început.
...teoretic se produce o ruptură...care ruptură provoacă o rană...care rană ajunge să doară...pe care durere, ei bine nu o vrem!
... teoretic ești fie abătut(ă), fie trist(ă), fie dezamagit(ă), ... , fie cum vrei să mai descrii respectiva stare de spirit.
... teoretic te întâlnești cu o serie de răspunsuri ”nu știu”, pe care trebuie să le transpui clar și concis în realitate.
... teoretic se poate întâmpla să:
simți cum pământul îți fuge de sub picioare,auzi cum lumea se sparge în jurul tău (și de ce nu te spargi și tu împreună cu lumea)vezi cum contururile sunt șterse
guști amărăciunea situațieiadulmeci fumul asfixiant al sfârșituluiînțelegi mai bine de ce unele sertărașe din mintea ta sunt închise cu cheia, iară cheia nu e de găsit pe nici unde (și nici nu suferi din cauza asta)acum... știm cu toții cât de stufoasă e teoria. Așadar să trecem și la practic.

... practic show-ul continuă
... practic avem o minte genială, care minte are o putere de control teribilă, care putere poate face durerea să dispară.. ceea ce e de preferat (acum mai trebuie și antrenată puțin)
... practic te lupți cu câteva lacrimi pe obraz, îți canalizezi forța într-un pumn, îți spui oful printr-un urlet...și revii la scenarii, soluții, vise și speranțe
... practic ne jucăm de-a matematica
... practic se întâmplă să:
ai halucinații senzoriale. Pământul e tot acolo, doar ai mai coborât de pe un norișorauzi aceleași zgomote infernale, doar că de data asta ești mai metaforic(ă)stai într-un con de umbră ce îți tulbură vederea.. puțin așate îmbeți cu apă recece crezi ai găsit o cheie, ...mă și te-a ros curiozitatea atât de tare încât ai încercat-o pe sertărașele alea... urmarea e deja poveste!Ce rămâne de făcut? Păi eu zic că e de ordinul evidentului: îți pui natura selectivă la lucru (extragi câteva rădăcini pătrate și tot ce a fost mai bun din ce a fost) și te bucuri în continuare de ce drum!



11. Omuleț de zăpadă - Jan 28, 2012 5:15:00 PM

Recunosc a înghețat cerneala în stiloul primit de la frățiorul meu și mi-am amintit că mai am o propoziție două de însemnat și pe aici.


Și ce ar fi de spus când afară există mormane de zăpadă, aerul e rece și necruțător și, deși e trecut de ora 7 seara, parcă nu aș ieși la un ceai cald în oraș...
azi aș vrea să știu exact cum trasezi cel mai bine linia dintre ce vrei tu să faci și ce ar trebui să faci. Nu voi afla răspunsul foarte curând. Dar măcar știu un lucru, nu o să stau să-mi pierd timpul cu lucruri care nu îmi plac, dar care se regăsesc în categoria ar trebui!

Cum o fi să fii un omuleț de zăpadă?!? Să îți faci prezența în societate doar o dată pe An, în multe colțuri ale lumii, să te topești sub privirea caldă a Soarelui...să dispari ușor, numai ca să te întorci la momentul oportun...


12. metrou à la Seinfeld - Sep 19, 2011 7:45:00 AM
O descriere mai bună pentru luni dimineaţa nu găseam:




"1 banana, 2 banana, 3 banana, 4 banana, 5 banana...no..I'm still here... :(((("
13. dimineți de toamnă - Sep 12, 2011 7:48:00 AM
Multe buchete de flori, cămășuțe albe și chipuri adormite... prima zi de școală... și eu..mai matinală ca niciodată. Cu toate că am (relativ) scăpat de tortura trezitului de dimineață ca să merg la școală de cele mai multe ori îmi încep ziua astfel:
14. săptămâna mea.. în stil Pina :) - Sep 10, 2011 8:55:00 PM
Dance, dance otherwise we are lost

Săptămâna ce tocmai s-a încheiat pentru mine a reprezentat un melange de pasiune, dans, exprimare, muncă şi emoţii. Şi o să-mi lipsească tare mult.

Am gustat puţin (2-3 ore în fiecare seară) din dansul contemporan, şi am furat un val nou de energie de fiecare dată :D (Centrul Naţional al Dansului Bucureşti nu putea să folosească un canal de comunicare mai inspirat)
M-am îndrăgostit de Jun Miyake - Lillies Of The Valley - FAde In - OUT
M-am jucat cu accente şi trăiri lente
Am împărţit emoţii şi câteva sincronuri cu 100 şi ceva de persoane şi cu Maria, copilă dragă ce mă bucur să o cunosc (din categoria: "hai să-l mai dansăm de câteva zeci de ori")
Am fost la film (mulţumesc echipei Filmetari.com) şi am descoperit curajul pe care femeia aceasta l-a avut. E lucru mare să îţi păstrezi viziunile cum făcea ea şi să te exprimi într-o lume condamnată de critici.
Mi-am îmbogăţit colecţia de cuvinte bine alese. Şi cel mai mult mi-a plăcut ideea cu "Căutaţi... Dar ce anume, ori unde să căutăm nu ne spunea...Deşi nu ştiam dacă suntem sau nu pe drumul cel bun" (fragment mai mult sau mai puţin rupt din film)
Şi m-am bucurat dansând (clip descris şi împrumutat de aici)


15. ...către computerul meu - Aug 19, 2011 8:07:00 PM

Dragă prieten impersonal şi calculat,

A devenit exasperant un anume strigăt ce îmi invadează casa, îmi afectează auzul şi îmi tulbură gândurile. E mai degrabă un ecou pierdut, dar în acelaşi timp, e o invitaţie pe care vreau să o onorez cât mai des. Dacă ai avea sentimente ţi-aş spune să nu îţi faci griji, nu e decât vocea libertăţii...

Petrecem destul de mult timp împreună sau cu gaşca (nu uita că telefonul, televizorul şi celelalte gadget-uri sunt zilnic prin preajmă), dar libertatea e ca acel gem de vişine pe care mama mi-l trimite de câte ori rămân fără. E un gust dulce-acrişor după care tânjesc uneori, pe care nu îmi permit să-l uit şi pe care îl savurez ori de cîte ori e posibil.

Nu vreau să fiu rea... dar de ceva vreme încoace am şi o nouă prietenă.. Se numeşte „Carte”.. mă rog, e o foarte veche prietenă care a revenit în oraş şi nu va mai pleca. Mă întâlnesc cu ea zilnic (în RATB, prin parc şi alte părţi) şi de fiecare dată are o poveste excepţională de spus. Dacă vrei ţi le spun şi ţie...

Ştiu că eşti obişnuit să plec în vacanţă şi aşa...dar trebuie să-ţi mărturisesc am să plec mai des...cel puţin o dată pe săptămână. Am un spirit aventurier pe care l-a trezit Soarele în ultima mea escapadă la mare.

Pentru moment vreau să explorez...să cunosc...să descopăr tainele oraşului în care locuiesc. Se zice că...dincolo de agitaţie, aglomeraţie, zgomot şi poluare e un oraş superb, cu locuri pline de farmec şi savoare, dar extrem de tăcute (nu orice ochi le poate vedea). Am să ţi le povestesc pe fiecare în parte...

Ştii...uneori vocea îmi şopteşte „Îmi e dor de tine. Lumea îţi duce dorul” cam cum vorbesc când mă regăsesc cu marea... Aşadar cât timp alerg după doruri..odihneşte-te - mai ai multe accesări de atins-

La un click şi zeci de paşi distanţă,

a ta proprietară


16. Un pahar de suc de trandafiri si o provocare - Aug 16, 2011 8:25:00 PM
Ce mai e nou sub Soare? poate nimic..poate totul.. cine stie.. Doar Tolkien cu imaginatia lui fascinanta descria lumina Soarelui si a Lunii prin viziuni cu totul noi.

"O deosebire notabila intre aceste legende si majoritatea celorlalte este ca Soarele nu-i un simbol divin, ci un lucru obisnuit, iar "lumina soarelui" [lumea de sub soare] devine sinonima cu o lume cazuta si cu o viziune imprefecta, rasturnata." scrisoare adresata lui Milton Waldman in 1951 rezumand Silmarillion

Spre exemplu sucul de trandafiri e o licoare necunosuta de multe persoane... in vreme ce eu o savurez de ani de zile, gustand astfel mai mult din vara :>

Provocarea mea nu este sucul de trandafiri ci organizarea unui grup de lucru/sedinta LEAP.
Acum, sa nu care cumva sa te gandesti ca nu am nici cea ma vaga idee de cum sa fac aceasta intalnire, sau cum sa o anunt, sau cum sa o organizez... am invatat in BOS multe despre acest aspect.

Problema mea e ca vreau ceva cu totul nou, interesant si cat se poate de non formal. Daca tot e o lume rasturnata, de ce sa nu ies putin din tipare. Deja am cateva teme in minte.. mai trebuie doar sa stabilesc agenda, taskurile si locatia :>



17. Eseu. - Aug 9, 2011 11:25:00 AM
Acum cateva ore ma gandeam sa scriu un post despre cruzime. Mda...putin mai dur, dar cat se poate de realist. Intre timp am fost in parc la un LEAP - workgroup & picnic in Cismigiu si am gasit o tema mai buna pentru micul meu eseu: culoarea cerului in puzzle.

Puzzle, puzzle, puzzle sau altfel spus: cel mai nou mod de a ma obosi inainte sa adorm (asta cand nu imi arde de citit sau nu am lapte in casa). Unde mai pui ca prefer acele combinatii cu sute de piese :D si imagini cat mai complicate.

Si stateam noi in parc...si ne gandeam, stabileam, planificam, radeam si, evident, mai deviam de la subiectul principal al intalnirii. Nu am nici cea mai vaga idee cum am reusit sa deviem la puzzle, dar cert e ca am aflat cata bataie de cap iti da acea portiune din joc in care nu exista o variatie foarte mare de culori, spre exemplu cerul.

Ei bine, jucandu-ma in fata calculatorului e mai simplu pentru ca mai ai norocul ca unele piese sa se potriveasca singure.... Dar, sa te inconjori de sute de piese, cu care sa lucrezi ore in sir e cu totul altceva. In viata de zi cu zi, cand ridici privirea spre cer ai norocul sa ramai impresionat de nuante, de libertatea sa, de orizonturi, de nori, de stele, de furtuni, de fulgere...de infinitate. Si e doar un simplu element din lumea fiecaruia cu un oarecare impact (nici nu vreau sa ma gandesc la ce e in mintea unei furnici.. Oare il observa?)

Pictori, scriitori, fotografi, visatori, aviatori, nebuni si oameni lucizi... toti isi ridica privirea spre cer.. De fiecare data eu descopar ceva nou.. oare ei ce vad?

E amuzant cum cerul dintr-un puzzle poate fi o metafora foarte buna pentru atitudinea noastra fata de greutati. E acel element (cheie, daca vrei) care iti pune bete in roate. Atat de dificil incat te poate determina sa renunti, ori te poate ajuta sa iti duci limitele la un nou nivel.
Motivare? Nevoie de a trece linia de sfarsit? Curba dintre cerere si oferta...dintre ce vreau si ce primesc...dintre ce pot si ce nu vreau sa pot? Toate sunt inventii care ne ajuta sa pacalim o logica bine inradacinata in punctul deciziilor.

Si pentru ce atata truda? De ce sa ma chinui sa potrivesc zeci de piese aparent asemanatoare, in fapt fiecare cu locul ei bine stabilit? Pai, si de ce nu? Doar e un alt mod de a lucra asupra locului/rolului meu intr-o imagine cat se poate de distorsionata numita viitor.




18. ...august... - Aug 3, 2011 10:32:00 PM
E luna mea... cu nume demn de un imparat Roman. Cum stau si degust un gem de visine, nu imi pot aduce aminte decat de denumirea populara de Gustar.
Sunt multe grade afara, la un moment dat termometrul indica 30, dar, avansand in noapte vad ca a ajuns undeva la 28,7 grade. Partea minunata..e... ca aerul este cat se poate de respirabil, comparand aceleasi temperaturi la atmosfera din iulie.

E vara, aud cantectul greierilor si, daca, ma aventurez sa scot mana pe geam, am sa simt si cateva picaturi dintr-o "ploaie calda de vara" cum auzeam intr-o reclama candva.

E luna mea...si nimic nu poate trece pe un fagas nefast. E luna in care vad stelele cel mai des si imi leg dorinte de o stea cazatoare. Ultima luna de vacanta pe mine ma face sa zambesc zilnic, sa privesc mereu jumatatea plina a paharului, sa profit de orice sursa de energie si sa imi doresc mai mult...

E luna in care soptesc un secret la mare, si valurile imi raspund sincer...
...in care ma uit pe furis la Soare, si admir valsul de pe Luna...
..in care nimeni nu are voie sa ma supere, iar eu imi indeplinesc visele :>


19. din categoria: ce ţi se poate întâmpla într-o zi - Apr 29, 2011 5:26:00 PM
... azi a fost una din puţinele dăţi când am optat pentru un taxi în timpul zilei.





(foto de pe aici)

Ce mare brânză ai putea crede...şi totuşi...mergând pe decizia asta am ajuns să cunosc un om foarte simpatic şi, în acelaşi timp, câteva lucruri despre mine...spuse de un străin.

Am trecut uşor peste întrebarea cu "În ce clasă eşti" şi am ajuns să primesc o analiză cât se poate de precisă pentru caracterul meu, şi pe alocuri chiar interesantă. Considerente: modul meu de interacţionare cu oamenii pe care nu-i cunosc, semnul zodiacal şi chiar data naşterii :D (şi un mini suport în interacţiunea cu Fecioarele a interlocutorului meu).

Pe lângă ambiţie, perfecţiune, încredere am primit şi un insight referitor la cât de multe lucruri sunt dispuse (au ba) fecioarele (şi printr-o analogie eu) să le facă pentru a-şi atinge obiectivele. Că da, am o atitudine protectivă faţă de cei dragi şi importanţi pentru mine...dar..se pare că pot trece şi peste multe aspecte mai mult sau mai puţin fericite pentru ca în final să-mi fie mie bine. Nu pot să spun că am atins anumite performanţe, dar nici foarte departe de adevăr nu era monsieur taximetrist :))

Sărind puţin peste minţi criminale şi gânduri diabolice, chiar sunt de acord cu partea aceea de a trece dintr-o extremă în alta numai pentru a duce la bun sfârşit ceva început...dar să nu uităm să fim oameni, să rămânem fideli principiilor şi valorilor morale...să acţionăm etic şi să fim noi înşine în orice situaţie

În final a fost o zi superbă, şi da...sunt o egoistă... vreau mai mult :D
20. tot de primavara...tot pe acasa :) - Apr 26, 2011 10:28:00 AM
copaci ce m-au gazduit de cate ori era nevoie sa imi gasesc o ascunzatoare buna la ascunselea :)
..si reguli fashion care nu tin cont de ultimele tendinte...
...si...gesturi delicate ce iti insenineaza ziua...
...si provocari la colt de strada.
21. când nu contează - Apr 25, 2011 11:47:00 AM



din când în când mai am câte o mică escapadă pe acasă.... și..dacă iarna e plină de surprize, poi primăvara e pur și simplu plină de culori :).

nu copacii înfloriți, nici toporașii de pe lângă garduri și ..nicidecum albinele parcă omni prezente nu sunt responsabilii pentru beția de zile de primăvară acasă. Oamenii se schimbă, vecinii de câte ori mă văd nu fac decât să-mi aducă aminte cât de rar trec pe acasă...și pe ici colo și decorul se schimbă suficient.

și totuși...ceva rămâne parcă neschimbat.. să fie oare locul, atmosfera...soarele sau stelele: mici puncte albe pe un cer negru cum e tăciunele. Într-un fel ..nici nu îmi pasă.. atâta timp cât, de câte ori voi păși pe aleile de aici, mă voi simți ca acasă.
22. Scrisoare catre prieteni - Apr 18, 2011 11:25:00 AM

Suna pompos nu?Da..perfect de acord. Si totusi, unori, aparentele SUNT inselatoare, iar frazele pompoase tind sa fie doar victimele ratacirilor in esenta.

De ce "Scrisoare"? Ei bine, nu am de gand sa mint, dar azi am (re)vazut filmul Scrisoare catre Julietta..deci..detaliile sunt oarecum irelevante.
De ce "catre prieteni"? Ei bine, pentru ca azi mi-a fost dor de fiecare dintre ei...pe rand, la un moment din cele multe cate ofera o zi. Nu ma plang, nu a existat secunda azi in care sa fi fost privata de compania cuiva. Dar ...e primavara... a fost cald si frumos, asa cum ar trebui sa se prezinte o Sarbatoare a Florilor.

Cum imi este firea, am visat cat pot de mult, m-am ambitionat si mi-am adus aminte de cuvinte (iacata postul de fata) si de prieteni.
Nu voi rosti vreun nume pentru ca nu asta e scopul acestui post :) Vreau doar sa iti sugerez sa "profiti" cat poti de mult de prezenta prietenilor dragi.

Adevarul e ca azi am asistat la o intalnire la care fusesera invitati prieteni buni, chiar foarte buni ai unchiului meu care azi ne zambeste de pe un norisor de undeva. Si am vazut cum prietenia aia a dainuit in timp, si am vazut cat de frumoasa era...si ce intalnire minunata ar fi fost daca era si unchiul cu noi. Si na..ce sa fac..mi-am adus aminte de ai mei prieteni dragi.

Cu unii nu am mai vorbit de mult, pe altii ii vad zilnic, unora le fac capul calendar ratacindu-i prin firul gandurilor mele, pe altii ii ascult ori de cate ori au nevoie de mine, cu unii nu e nevoie sa folosesc cuvinte pentru a ne intelege si cu altii am invatat sa pasesc in momente si bune si grele, pe unii ii cunosc de-o viata, pe altii abia i-am cunoscut si imi sunt dragi si uneori am impresia ca ziua de ieri are alte limite spatio-temporale,....DAR...oricum s-ar contura o imprejurare sau alta..la finalul zilei ei sunt ai mei prieteni dragi, si ii iubesc enorm si poate nu le-o spun mereu, dar....
23. iarna once more - Dec 19, 2010 2:15:00 PM

La ora 13 nu am nicioadata rabdare sa stau 10 ani sa astept sa ajunga nici autobuzul, nici tramvaiul in statie...asadar merg pe jos o buna bucata de drum, iar de cele mai multe ori ajung sa parcurg toata distanta fara urma de ratb in preajma.

asta e..ne adaptam la situatie nu ne plangem :D...dar ce te faci cand mai e si stratul de zapada suficient de mare cat sa dublezi exercitiul fizic :) Fara probleme.. mereu se gaseste ceva amuzant pe drum..nu am cum sa ma plictisesc.

Acum, la ultima mea plimbare prin zapada de genul am intalnit in drumul meu un copil cu o sanie si cu bunica lui... si stateam si ma gandeam cat de mult ma distram cand eram de varsta lui si aveam o sanie cum numai in desene mai apuci sa vezi si ma certam cu fratiorul meu pe locuri...si mama infrunta zapada pentru noi. Si pana sa ajungem la casa bunicii mele eram totuna de zapada.

Mda...si cate sanii vedeai pe strada si cati copii radeau cu gura pana la urechi cand se jucau in zapada... acum mai rarut mai apuci sa vezi o diversitate asa de mare. Ma insel cumva,, se joaca copii asa, doar ca eu nu am ajuns pe acolo sa-i vad? ... tare as vrea sa fie adevarata varianta a doua...

pana una alta...iti doresc sa te bucuri cat poti de mult de albul zapezii :)


24. umbre in septembrie - Sep 3, 2010 1:35:00 PM
umbre...azi mă lupt cu umbre. Şi stai să vezi..că nu aşa orişicum... ce bine ar fi fost... poate că nu, m-aş fi plictisit :D

problema e că umbrele astea sunt reci, mai tomnatice, mai melancolice... îmi alungă unele gânduri şi mă ghidează înspre ruine.

cum să le faci faţă cel mai bine?
Ei bine, nu ştiu alţii cum procedează, însă eu prefer să zâmbesc, să merg mai departe, să cânt o melodie veselă, think happy thoughts şi poate să adoptăm o atitudine radicală uneori (cum ar fi o tunsoare caracteristică :D)


25. august - Aug 31, 2010 9:31:00 AM
e ultima zi din augustul acestui an ...şi deja simt dorul instalându-se.
Luna mea preferată, plină de evenimente şi surprize şi plimbări şi vise e pe cale să spună "la revedere".
Se pare că şi vara e pregătită să plece... însă cred că mai zăboveşte câteva zile pe aici :D

Hai...curaj...toamna încă nu a sosit :)